Efecte perverse

China are un deficit de 24 de milioane de mirese.

Asta da stire. Asta da efect neintentionat. In literatura de specialitate se mai numeste si efect pervers si, in contextul acestei situatii, atributul "pervers" isi justifica cu asupra de masura adecvarea.

[...] any purposeful action will produce some unintended, unanticipated, and usually unwanted consequences. Stated in other words, each cause has more than one effect, and these effects will invariably include at least one unforeseen side-effect. The unintended side-effect can be more significant than the intended effect.

Like Murphy's law, again a humorous expression rather than an actual law of nature, this law is a warning against the hubristic belief that humans can fully control the world around them.

Aceasta lipsa de femei nubile, la varsta primei casatorii, reprezinta efectul pervers al controlului demografic instituit de statul chinez acum 30 de ani, in 1979, speriat de cresterea alarmanta a populatiei si de predictiile de evolutie catre un volum de populatie nesustenabil in raport cu resursele naturale ale teritoriului R.P. Chineze. In consecinta, statul autoritar chinez au instituit o regula prin care fiecare familie are dreptul la cel mult un copil, mai ales in zonele urbane, instituind sanctiuni semnificative in cazul incalcarii acestei interdictii.

Acest tip de control demografic este un exemplu clasic de inginerie sociala care, in conditiile unui stat totalitar, pe de o parte ignora cele mai elementare drepturi ale omului si valori fundamentale (libertatea, habeas corpus, dreptul de a decide ce fel de viata sa pot duce), iar pe de alta parte mai sufera si de efecte neprevazute.

Decizia chinezilor poate fi privita in oglinda cu decizia altui stat totalitar-comunist, R.S. Romania, de a interzice in 1968 avorturile pentru a spori numarul populatiei, care a dus la aparitia generatiei noastre, a "decreteilor". Un stat se chinuia sa opreasca efectele de scadere a populatiei datorate intrarii in faza tarzie a tranzitiei demografice. Altul, din contra, se chinuia sa opreasca efectele inverse, de crestere nesustenabila a populatiei, specifice unei etape anterioare din acest fenomen demografic (si de care in momentul de fatza are parte lumea araba si continentul african).

Ce s-a intamplat de s-a ajuns de la o decizie din 1979 la un deficit de 24 de milioane de mirese in 2010?

Chinezii, sub amenintzarea biciului, au inceput sa respecte legea. But with an anthropologic vengeance. Ce ziceau chinezii in sinea creerului lor galben? Ei, fi'r'atzi voi sa fitzi, daca tot am dreptul doar la un copil, atunci sa fie de-ala de care vreau eu. Si eu, chinezul parinte, evident ca vreau baiat, ca baietii poarta numele, duc greul, aduc cele necesare in casa, au grija de noi parintii cand suntem batrani etc etc - toate credinte specifice unei societati pre-moderne, traditionale, rural-agricole (de aceea vorbesc despre componenta antropologica a acestei analize demografice).

Buun. Deci vrem baieti si avem dreptul doar la un copil. Inseamna ca fetele incep sa aiba o problema: nu prea mai e loc si de ele in schema asta limitativa. Si, desi pana de curand nu se putea cunoaste sexul copilului in faza uterina, chinezii o rezolvau mult mai expeditiv si mai crud: faceau copilul si daca era fata, il cam lasau sa moara de foame (infanticid selectiv). Si atunci mai aveau voie sa faca inca unul. Si tot asa, poate-poate iesea baiat. Daca iesea baiat, gata: s-a terminat ratzia de copii. Acum, de cand cu tehnologia de identificare a sexului fatului inca dintr-o faza timpurie, aceasta problema s-a agravat, pentru ca se cunoaste sexul copilului suficient de timpuriu pentru a putea sa se faca avortul in cazul in care copilul e de fata si se nasc si mai putine fete (pentru ca, totusi, inainte de identificarea timpurie a sexului fatului, cea mai mare parte din fetele care se nasteau supravietuiau totusi acestei presiuni selective de tip cultural).

Iata cum aceasta regula a familiilor cu doar un copil, combinata cu predilectia pentru copii de sex masculin, conform cu valorile intalnite in populatia prevalent traditionala, a dus pe parcursul timpului la un dezechilibru semnificativ intre barbati si femei. Acest dezechilibriu se manifesta si mai vizibil pentru ca aceste generatii (cohorte, in termeni demografici) au inceput sa intre de ceva timp in perioada fertila a existentei lor. Cand oamenilor, manati de imperativul biologico-hormonal, incepe sa le fiarba vinul in pocalele arterelor si venelor sa se imperecheze, sa faca progenituri. Generatia urmatoare. N + 1. Copii, cati mai multi copii.

Dar ca sa faci copii intai trebuie sa te insori, sa intemeiezi o familie, conform tot cu structura valorica din populatie (din nou explicatia de tip antropologic - in alte populatii umane sau la alte specii acest comportament poate fi sarit in ecuatia facutului copii). Dar ca sa te insori, trebuie sa ai cu cine. Si daca faci asocierea, potriveala bijectiva, unu-la-unu, ca pe vremuri in clasa intai, cand incepi sa inveti sa numeri: una mie, una tzie, una mie, una tzie... vezi ca la un moment dat ramai cu o gramajoara de flacai carora li s-au terminat femeile. De ce? Pentru ca regula in societate spune: bijectie. Familie monogama. In aceste conditii culturale ("cultura" in sensul antropologic al termenului), asta duce la buba. Raman niste flacai pe dinafara, neconsolatzi si nefutatzi.

Ar trebui sa se schimbe regulile jocului valoric si sa se permita sa se dea mai multzi barbati la fiecare femeie, sa se ajunga femeile la totzi, sa aiba parte totzi de o shansa la fofoloanca si la perpetuarea speciei. Dar cum asta nu este posibil, apar probleme. Psihologice, de textura sociala, chiar si militare.

Citeam deunazi nu mai stiu pe unde ca unul din motivele pt care RP Chineza mentine o armata atat de mare este pentru a tine cumva sub control aceasta maaaare masa de flacai care nu au parte de efectul linistitor, civilizatoro-potolitor al dulcei fofoloance matrimoniale. Desi o armata numeroasa implica niste costuri maaari de tot si desi progresul tehnologic permite in zilele noastre reducerea numarului de militari fara a scadea eficienta armatei, asta in China nu se intampla. Nu din motive de inapoiere tehnologica, ci mai ales din motive de control populational. Daca nu i-ar tine sub oboroc, atunci ar exista pericolul unor tensiuni sociale. Dupa cum probabil stiti unii dintre voi, barbatii tineri nefututzi la timp pot sa faca urat, dar urat de tot, mai ales cand sunt multzi si disperatzi... :)

Radeti voi radetzi, dar sa stiti ca e o adevarata problema, care isi are originea hat, departe, intr-o decizie de control demografic luata cu o generatie in urma. Ca sa vedetzi ce este si cu ingineria asta sociala si cu limitarile ei...