Spirala tacerii ateiste

Din punctul meu de vedere, exista si o parte buna in toata tarasenia asta cu religia in scoli. Pe de o parte, lumea vede ca exista si puncte diferite de vedere. Pe de alta parte, incepe sa se creeze un momentum, o inertie de exprimare si sa fie infranta spirala tacerii, cum ar spune omu de shtiinta gomos. Lumea incepe sa-si exprime parerea si sa nu se mai simta rusinata ca nu crede in Dumnezeu.

Ce vreau sa spun prin asta? Un subiect public sensibil (religia; existenta lui Dumnezeu) cu o majoritate puternic pozitiva la adresa lui. In aceasta situatie minoritatea, scepticii, ateii, indiferentii, cei care in forul lor cred ca e o prostie si o pierdere de vreme, in cel mai bun caz, sau o stricaciune a mintii, in cel mai rau caz, tind sa nu-si exprime in public opinia critica, stiind ca risca oprobiul.

Asta se numeste spirala tacerii: simti ca majoritatea e de alta parere decat tine si atunci ai o jena in a-ti exprima opinia, de frica sa nu fi marginalizat sau agresat (simbolic, verbal ori fizic). E un concept dezvoltat de sociologii germani in anii 60-70 in sociologia politica, insa are putere de explicare in tot ce tine de opinia publica si de comunicare.

Ei bine, simt ca forumurile ziarelor incetul cu incetul ajuta la spalarea rusinii si a jenii ateiste. Lumea vad ca devine din ce in ce mai vocala, mai articulata in a-si exprima critica la adresa religiei cu accente talibane din Romania momentului de fata. It's sort of a coming out. Se intampla asta (citez din Wikipedia):

Overcoming the silence

The theory explains a vocal minority by stating that people who are highly educated, or who have greater affluence, and the few other cavalier individuals who do not fear isolation, are likely to speak out regardless of public opinion (Miller 2005: 279). It further states that this minority is a necessary factor of change while the compliant majority is a necessary factor of stability, with both being a product of evolution.

Scriu asta sub impresia lecturarii forumului de la acest articol de pe Hotnews. Nu atat articolul in sine e interesant, cat discutiile din subsolul sau. Se schimba lucrurile, se schimba. Cum spunea Bob Dylan: The times, they are a'changing... :) Citeste tot...

Prin padurile luxuriante

Am fost, bineintzeles. Am vizitat, cum sa nu. Am vazut. Am mers. Am bifat obiective turistice. Am facut pe turistii. Am facut si poze.

Insa nu aste e important. Ce ne-a ramas in cap: expresia "Prin padurile luxuriante". A citit-o Flo in ghid, referitor la Sintra. Da, pentru ca a doua zi ne-am dus la Sintra, la recomandarea lui Dragos, care ne-a aranjat treaba cu beletele (txs, Dragose. Mare om, mare caracter). Si dimineata, cand ne pregateam de plecare, ii zic Florentinei: "Sa-mi iau ceva de citit in tren? Sa nu ma plictisesc...". "Nu, ca trenul face doar douazeci de minute si ne uitam pe geam, ca trece prin paduri luxuriante. Am citit eu in ghid."

Trenul a facut cincizeci de minute, si la dus si la intors, si, intr-adevar, a trecut prin paduri luxuriante. De blocuri. Pe cale de vreo patruzeci de kilometri, intre Lisboa si Sintra, numa' si numa' blocuri. A sprawl de suburbie de blocuri inalte, cvasi-comuniste. Ne'am cacat pe noi de ras. I'a uite ce padure luxurianta!

Pe urma rasul a continuat cand ne-am hotarat sa mergem pe jos pana sus, in varful dealului, la castelul Pena si la cel al maurilor. Ca sa intelegeti: Sintra e un soi de Baile Herculane, de Sinaia. Statiunea regala, unde venea familia regala a regelui Portugaliei care era de familie regala si de os domnesc si care rege fiind conducea ca un rege tzara

... Uau! Faulkner si Marquez sunt mici contabili plictisitori pe langa fraza asta a mea de mai sus...

Si aici venea familia regala (am zis regala? my bad. promit sa ma abtzin). Ei, si Sintra asta e pe un deal de coasta, la marginea unei limbi de dealuri inalte, Sierra de Sintra, pe o peninsula, de unde cuprinzi cu privirea cat vrei la vest, spre ocean, si la sud, spre estuarul Tijo-ului, spre Lisboa. Si aici au facut oamenii cetati din cele mai vechi timpuri, inca dinainte de inventarea Internetului, si s-au babardit maurii cu crestinii si celtii cu ibericii si romanii cu totzi la gramada chiar cu sute si mii de ani in urma. Si pe urma, in sec noo, maurii au facut fortareata. Si pe urma a venit Alfonso Henriques, un soi de Basarab de'al lor, dar care s-a si tinut de treaba si a ramas in cartile de istorie, si i-a babardit pe mauri. Si a luat castelul. Si pe urma, la scurt timp, a facut regatul Portugaliei. Si pe urma, la scurt timp dupa aceea, la vreo noo sute de ani, a venit un alt rege si, pentru ca se plictisea si pentru ca regatul de fapt il conducea nevasta-sa, regina, a facut un castel isteric si eclectic si colorat si surprinzator de fain, in alt varf de deal. Si a renovat si castelul maurilor, in stil romantic fals.

Iar rezultatul este o minunatie. Dar nu despre asta este vorba in propozitie. Ci despre "Paduri luxuriante". Ei bine, ne-a mancat in inexprimabil sa urcam pana la cele doo castele, sus in varf de munte. Si cand zic varf de munte, believe me ca stiu ce spun. Tristii mei prieteni pe care i-am tarat pe munte pot confirma cu tristete acest fapt reprobabil si trist din viata mea de manipulatoriu.

Si acum am manipulat-o pe Flo. Am mers pe drumul cel lung, de masina, pe asfalt, ad literam prin paduri luxuriante, de eucalipt si de platan si de alte celea pe care nu le-am recunoscut (sunt foarte mandru ca, la prima vedere din viata mea, am recunoscut eucaliptul fara ajutor. Jules Verne sa traiasca...). Si am urcat, si tot urcam, si castelul ioc si nema, si paduri luxuriante in stanga si in dreapta, si Flo din ce in ce mai inchietata, si ne uitam la niste borne kilometrice care se tarau o data cu noi la deal in sus. 9.7. 9.6. 9.5. 9.4.

Ooops. Am fu... Pardon: am penetrat un Equus in orificiul genital. Mai avem noo kilometri de mers. Prin padurile luxuriante. Si da'i nervi la gura lu Florica, de era sa fiu victima pe altarul conjugalitatii violente. Stai ma femeie ca poate merge drumul asta si in alta parte si e mai putin. Uite harta, stai sa vedem (asa era: si harta, si Turambar aveau dreptate: drumul se bifurca la un moment dat la dreapta, spre o manastire, si cred ca pana acolo erau noo kilometri. Dar noi, la acel moment al experientei noastre prin padurile luxuriante, nu aveam de unde sa stim cu siguranta asta, ci doar sa o banuim si speram.

Si mergea Florica a mea, si mergea si injura, exact cum mergea si injura anul trecut pe Braul de Mijloc, in Piatra Craiului, unde am aplicat cu brio aceeasi strategie victorioasa a atragerii dusmanului in capcana prin intermediul metodei pasilor marunti. Mai e un pic. Mai avem putin. Uite am ajuns, dar de fapt mai avem un alt reper de atins. Si tot asa. Merge struna. Am facut aproape tot Braul de Mijloc cu Flo in felul asta. One step at the time. Focus pe dificultatea de aici si de acum. Ce o fi mai incolo, om vedea. Eu stiu, dar nu spun, sa nu speriem turistii.

Pe scurt, ca mi-e somn: am mers ca nebunii toata ziua, am urcat si coborat un munte, am vizitat doo castele, am facut kilometri zdraveni si basici la picioare si Flo a concluzionat exasperata: Pana si in Portugalia, tot pe Braul de Mijloc m-ai adus, nenorocitule, pe muntii tai sa ma doara picioarele.

Si a fost frumos. Prin padurile luxuriante. Si a fost ziua a doua a calatoriei noastre in Portugalia, la Sintra.

Prin padurile luxuriante.

:) Citeste tot...

Cringe

Helplesness. My heart cringes every time I see her. And I cannot do a thing. A bloody thing.

This morning, just arrived for Lisboa, I've helped her to the school. You know, the regular stuff: take the backpack, then the elevator, walk across the boulevard and several small streets until her neighbourhood school.

This morning, like other mornings, we met the twins. Her two twin colleagues, twin sisters. Same age. One head taller than her.

The difference is striking. It's like being from other age group.

I know she suffers. We suffer too. She's the smallest in her class. She was the smallest also in both her kindergarten groups. The kids make fun of her. And I know this will interfere with her future. The boys she'll see, the relationships with her colleagues, the professional life. Frustrations, resentments, haughty attitudes. Vertical superiority transposed into social superiority.

As Homer Simpson used to say: Damn you! Damn you all... :( Citeste tot...

Gata!

Gata! Acum chiar am plecat. Martzi sau miercuri back.

:wave: Citeste tot...

Maimuţa lui Dumnezeu

Te pup, coane! Esti bun. O sa te fulgere Doamne Doamne si o sa te prajeasca scrum pentru blasfemie. Pana atunci insa, sa ne traiesti si sa mai scrii, comunist mic si rusofil si retoric si priceput la cuvinte.

Courtesy of Gandul.

Cum spunea Parintele Ierofim in prelegerile sale la adresa desertaciunii umane (pag. 3, pe la mijloc): Slava Domnului ca sunt ateu!

:)

===========

Maimuţa lui Dumnezeu
de Cristian Tudor POPESCU
07 MARTIE 2008

-Dumnezeu e mare. El veghează asupra noastră, dreptcredincioşi şi păcătoşi, pentru ca să nu tulburăm orânduiala lumii. Porunca Domnului spune: să nu furi. Să nu iei bunul altuia. Dacă vă duceţi în curtea vecinului şi vă suiţi în pom să furaţi mere, ce-o să vi se întâmple? Hai, ia gândiţi-vă. Nimeni? Ia spune tu, Bălănescule.

– Nu ştiu, domprofesor, nu e nici o curte, io stau la blocuri…

– Părinte profesor, Bălănescule, eu sunt părintele profesor, nu domnu’ profesor. Domni profesori sunt la matematică, la română, la geografie, la chimie. Ei vă mobilează creierul. Eu vă aduc cuvântul Domnului în sufletul vostru. Sunteţi ca şi copiii mei, sunteţi copiii lui Dumnezeu. Părinte profesor, Bălănescule.

– Părinte profesor… io nu m-am urcat niciodată într-un pom. Sunt nişte plopi la stradă, da nu poţi să te urci în ei şi n-au mere, părinte domprofesor. Mere sunt la supermarket.

– Bine, dar totuşi punem cazul, să zicem că te-ai urca. Se rupe scara cu tine Bălănescule, că nu-ţi ajută Dumnezeu să furi, îşi ia mâna de pe tine.

– Domprofesor, mie mi-a dărâmat scara Gabonu când mă uitam în vestiar la fete. O fi fost mâna lu Dumnezeu?

– A fost, Piguloiule, a fost, ochiul fură şi Dumnezeu îşi face lucrarea şi cu mâna omului.

– Păi, eu n-am ştiut şi i-am dat un cap în gură lu Gabonu. O să mi-o tragă Dumnezeu, domprofesor?

– Părinte profesor, Piguloiule, de câte ori să vă spun? Căile Domnului sunt adesea nepătrunse celor omeneşti. Auziţi, de pildă, că pe un elev l-a călcat maşina…

– Părinte domprofesor, ştiu eu, ştiu eu, mi-a zis frati-miu, a arătat şi la televizor, un domprofesor de la liceu Lipati a zis c-a fost obraznic şi l-a strâns de gât la şcoală pe un copil cu mâna lu Dumnezeu…

– Nu mai vorbi neîntrebat, Piguloiule. Deci, auziţi că l-a călcat maşina pe un coleg de-al vostru. Toată lumea zice că a avut ghinion, că aşa i-a fost soarta. Dar soarta omului este în mâna Domnului, copii. Dacă poliţia care face măsurători şi întreabă martori ar cerceta şi ce-a făcut colegul cu o zi înainte, ar afla că nu s-a închinat creştineşte când a trecut pe lângă biserică, adică exact acolo unde l-a călcat maşina. Ia ziceţi, trebuie să fi auzit de un caz ca ăsta. Da, Băloi, spune.

– Eu am văzut pe haşbeo, părinte domprofesor, era într-un film cu mafioţi, Manicuţu nu i-a dat respect lu şefu mafioţilor, care avea un Craisler alb, şi şefu a dat cu Craisleru peste el, l-a făcut varză.

– Dumnezeu e iubire de oameni, Băloi. El nu ne loveşte. Când nu ştim să-L cinstim cum se cuvine, îşi ia doar de deasupra noastră mâna ocrotitoare şi atunci Diavolul poate să-şi facă mendrele. Ai înţeles, Băloi?

– Da, părinte domprofesor, am înţeles, am văzut şi pe un perete, în Ghencea, Dumnezeu egal love, adică atunci când ne loveşte, Dumnezeu ne iubeşte pe englezeşte.

– Da. Altcineva. Cine-şi mai aminteşte un exemplu?

– Domprofesor…

– Părinte profesor, Feruţă!

– Părinte profesor, la noi pe scară stă Pirciu, e mai înalt ca dumneavoastră şi are pantaloni de piele, negri şi e tuns la chelie. El când vine beat seara fumează şi se pişă pe uşa bisericii de lângă blocu De, îl vedem noi. Şi pe el nu l-a călcat niciodată maşina.

– V-am spus, Feruţule, căile Domnului nu sunt de-a dreptul. Omul acela e un mare păcătos, un păgân şi va fi vai şi amar de el când Dumnezeu îl va lăsa din braţele Sale. Ucigă-l crucea îl va lovi şi pe el, şi pe familia lui.

– Da părinte profesor, de ce e Pirciu aşa, dacă toţi suntem făcuţi de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Lui, cum ne-aţi spus dumneavoastră?

– Dumnezeu a făcut primul om, pe Adam. Din coasta lui a făcut prima femeie, pe Eva. El le-a dăruit Raiul, cel fără de păcat. Dar ei au păcătuit şi au fost alungaţi în lumea aceasta a patimilor şi a răului. Ei sunt părinţii noştri ai tuturor şi noi plătim pentru păcatul lor.

– Tata mi-a spus că aşa era la comunişti.

– Comuniştii, copii, sunt Antichristul. Ei spun că omul se trage din maimuţă, tăgăduiau lucrarea lui Dumnezeu din noi. Cum să se tragă omul din maimuţă? Azi de ce nu s-ar mai face maimuţele oameni? Pentru că nu s-au făcut niciodată. Cum să ajungă o maimuţă să ridice o biserică?

– Părinte domprofesor, da nu putea Dumnezeu să facă întâi maimuţa? Şi pe urmă se făcea ea singură om.

– Dumnezeu a făcut omul, fiule, după chipul şi asemănarea Lui. Maimuţa i-a fost dată omului ca o maimuţăreală a lui, să-i amintească mereu ce-ar fi fost şi ce-ar ajunge fără Dumnezeu.

– Tata zice că unii oameni sunt făcuţi de Dumnezeu şi că alţii se trag din maimuţe. De dumneavoastră zice că v-aţi tras ieri din maimuţă.

– Taică-tu o să ardă în flăcările iadului, Feruţă Constantin, aşa să-i spui din partea mea. Ora viitoare vorbim despre iad. Citeste tot...

BRB

It's official. N'am terminat raportul, dar o sa'l termin. Pana maine, pentru ca e musai. E musai pentru ca plec. Plec pentru ca ma duc. Ma duc pentru ca ne ducem. Ne ducem pentru ca e ziua lui Flo. Azi. 6 martie. Am muncit pe de'a ruptelea sa pot pleca.

Ne ducem pentru ca avion. Avion pentru ca Lisboa. Lisboa pentru ca soledad.

Ne vedem therefore marti. Marti seara spre miercuri spre joi, in functie de cum de prins voi fi. Pana atunci, lasatzi dracu Internetu si punetzi si voi mana pe o carte adevarata.

O pica. Contra. Cioc cioc in masa. E de apel. Pas. Pas. Pas.

NENOROCITULE! Cum poti sa spui pas cand eu ti-am dat contra de apel? Si de aici incepe balamucul si masa in cap. Vedetzi: de'aia e bine sa punetzi si voi mana pe'o carte, sa nu facetzi gresheli de'astea elementare :) Citeste tot...

They've axed Cipriani

That's how things are done in civilised countries. You've done wrong, you pay.

This hot young Wasp fullback Danny Cipriani, who's on the verge of becoming a fully fledged member of the British Rugby team, stepped yesterday into a club around midnight, then accordingly stepped outside the team that will encounter Scotland this weekend in the Six Nations Cup. The coach gave him the boot and called a replacement, although this sorry fella Balshaw played miserably in both previous 6N games, with both Wales as well as with France.

That's why they've almost conquered this bloody world, these bloody arrogant Brits: discipline. Discipline and punishment. Where's my whip?

PS: Damn. I won't see this weekend games. I'll be in Lisboa. What a pity... :) :p Citeste tot...

They love me

They love me. They come in droves from all over the world, from Singapore to Dublin, from Alaska to Auckland, from Mizil to New York, to read my most recent angry and pertinent wisdom. They queue their bits and mouses and pings and htmls to the entry of my blog, patiently waiting for another droplet of rethorica...

Neah. In fact, they just love my tits. I mean the tits I post, not my ti...

Damn. I screwed it again. I wanted to have a glorious post, and I finished by speaking about my tits. Life is a bitch and then we get fat.

:)


Citeste tot...

Corespondentza de lucru

Sefu (that would be me):

Imi bag p*la in ea de viata daca mai imi trimiteti inca o data, o singura data rapoarte cu greseli elementare de scris (litere mancate, inversate), va f*t muma in c*r si aveti 10% taiat la salariu, ca nu e normal sa fac eu pe secretara sa fac corecturi.

F*tuva muman c*r de neseriosi.

Cu stimǎ,
Al Dvs.


============

Angajatu (that would be her)

Stimate Dl. Director Executiv,

Va trimit in atasament raportul ultimului proiect realizat. Sper ca este in regula.

Dincolo de acest raport, inteleg nemultumirea dvs. in ceea ce priveste greselile aparute in rapoartele proiectelor realizate pana in prezent si mi le asum. Prin urmare, daca dvs. considerati necesara o sanctiune cu 10% din salariu nu am ce sa obiectez.

Totusi, tin sa va atrag atentia ca limbajul dvs. folosit in mailul anterior este un limbaj pe care eu personal il consider jignitor si nepotrivit pentru o persoana care doreste sa lase impresia unui profesionist care lucreaza intr-un institut de cercetare.

Atata timp cat cereti respect de la angajatii dvs. consider ca si dvs. trebuie sa le aratati un minim de respect si nu sa ii jigniti pe ei si familia lor.

Cu respect,

========

Sefu (that would be me again):

Stimata doamna,

Remarc in discursul Dvs. subit indignat o discrepanta de registru lingvistic ce se invecineaza cu ipocrizia. Pe de o parte, pe cale orala dati dovada frecvent in exprimarea Dvs de o coloratura expresiva baroca, informala si uneori in usoara contradictie cu umorile victoriene - ceea ce, sa nu ma intzelegeti gresit, va sta bine. Pe de alta parte, brusc si dintr-o data solicitati relatii principiale, bazate pe echitate, respect reciproc si alte sintagme lemnoase culese din Codul Familiei comunist.

Tin sa va precizez pe aceasta cale ca maniera de adresare, dupa cum stiti, este mai putin relevanta, mai ales in relatia noastra. Conteaza calitatea lucrului realizat, in cazul de fata cantitatea de greseli gramaticale pe hectar de pagina electronica.

In rest, ramane cum am stabilit. Mai gresiti rapoarte, o sugeti. Cu eleganta administrativa. Si Dvs, si colegul Dvs de cercel S. (transmiteti-i pe aceasta cale concluziile corespondentei noastre de servici). Daca iese bine, atunci toata stima si respectul. Imi retrag propunerea de felatie si dau o bere. Doua. Un whiskey.

Hai, pa. Am treaba: trebuie sa corectez greseli gramaticale.

Asigurandu-va de cea mai inalta consideratie umana, profesionala si culturala,
Si in acelasi timp reiterand propunerea mea ferma de corelatie dintre calitatea actului profesional si cantitatea de lichid seminal directionata energic spre Dept. Dvs.


Cu stimǎ,
Al Dvs.


=========

Nu-i asha ca viata e faina si plina de provocari de tip challenge? :) Citeste tot...

Gorgeous words

Today: authenticity. It goes hand in hand with hypocrisy.

Authentic
from Gk. authentikos "original, genuine, principal," from authentes "one acting on one's own authority," from autos "self" + hentes "doer, being."

Hypocrite
From Gk. hypokrisis "acting on the stage, pretense," from hypokrinesthai "play a part, pretend," also "answer," from hypo- "under" + middle voice of krinein "to sift, decide" (see crisis). The sense evolution is from "separate gradually" to "answer" to "answer a fellow actor on stage" to "play a part." Thus hypocrite (c.1225) is ult. Gk. hypokrites "actor on the stage, pretender."

That would be "Be yourself". "Drop down that bloody mask". It's hard, I know. You bloody hypocrites. You, my friends. You, my brothers and clients and torturers and victims. Citeste tot...