O poză și o frază

Alex și Alecu ne propun următorul proiect: o rubrică zilnică foto, intitulată "O poză și o frază".

Nu știu dacă o să pot ține ritmul chiar zilnic, nu știu dacă nu cumva seria mea de Stances nu s-ar putea pune la socoteală, deși ele sînt dintr-o altă școală de gîndire, mai cinică și mai întru șoc și zăticnire, nu întru zidire.

Drept pentru care cu grabă mă ridic și glas mare vă dau voo: așa să facem, fraților! Să punem poze, să stîrnim spiritul din noi.

Dar azi, pentru că sîntem la început, voi lăsa un pic spiritul și mă voi apleca asupra sufletului. Asupra nostalgiei proprii și personale.

Azi vreau să îmi aduc aminte de vremurile care nu se vor mai întoarce niciodată. Azi, stimabililor, filingul meu este de atunci. De foarte atunci.

Mîine, poate, despre iubire, despre dorință, despre speranță, despre mîndrie, despre mînie, despre înălțare, despre tumult, despre avînt, despre respect, despre plictis, despre angoasă, despre zbucium, despre blazare, despre eleganță, despre prietenie, despre toate aceste stări pe care ni le stîrnește fotografia.

Azi, la începutul drumului cu fraze și vorbe, vom face vorbire despre trecut. Despre acei noi care mai adastă doar în colțurile prăfuite ale neuronului inutil.

Gata cu vorba! Să curgă sudoarea pe teleobiectiv.

* * *

Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.
Matei, 6:28