Din îndepărtata Telegă

Din îndepărtata Telegă,

De unde curge apa prin pămînt de nu știu zău săracii mițorlani unde se mai ascund să-și citească și ei ziarul la cafea,

De unde soarele este o abstracțiune scufundată în valuri de ploae și de ceață,

De aici de unde prunii au florile fleașcă, iar unchi-meu mi-a tuns aspru dar sever singurul păr care începuse să facă o coroană naturală, rotundă, netamperizată de mînă umană,

De aici din loc cu verdeață și fără întristare ori suspin, dar totuși loc obișnuit, nu de veșnica lui pomenire, loc cu oameni normali, încă în viață – deși de cînd nu mai beau cafea zău dacă mai fac deosebirea, deep slumber, to sleep, perchance to dream,

- Stai așa, că iar a început să ploo, damn it, vroiam să ies pe-afară să ne bem cafeaua la umbra prunilor în fleașcă -

De aici, din acest paradis lichid (yuk: urăsc Institutul Național de Meteorologie pentru acuratețea inexorabilă a predicțiilor lor prăpăstioase)

De aici vă urăm să fiți verzi și frumoși ca pomii noștri din grădină,

Să fiți iubitori de libertate și pricepuți într-ale zborului ca graurii noștri din grădină,

Să fiți drepți și după ani de zile ca ulucile noastre de la gardul din grădină,

Să fiți roditori și frumoși ca prunii și ca merii și ca perii de la noi din grădină,

Să fiți zvelți și vouă înșivă egali și suficienți, ca ulmii și ca frasinii și chiar ca bambusul și platanul și – mai nou – ca Liquidambarul nostru din grădină (na, că la ăsta nu știu cum i se spune în română)

Și să fiți

- Waw, plouă, toarnă cu găleata, de zici că-i Macondo -

Și să fiți rotunzi și spornici și să-i bucurați pe alții și să vă fiți vouă bucurie înșivă, cum este grădina noastră

în care ploo, ploo, ploo, de transformă Telega în Macondo și pămîntul în ceva nici lichid, nici solid, o mermeleală vagă, dar fertilă,

ploo, ploo de nici eu nu-mi mai pot bea cafeaua sub prunii în fleașcă, nici cîrtița de mițorlan nu-și mai poate citi ziarul la umbra rădăcinilor din mușuroi.

Lumină, prieteni, oameni, frați! Paște fericit!



.