În țara asta toată lumea gîndește cu inima, de-aia toată lumea gîndește cu curu

Domnule, știu că sîntem balcanici, latini, pătimași, intenși, trăiriști, fleașcă de emoție în interacțiunea cu realitatea, vraiște la cap și dependenți de creeru mic, nu de cel mare.

Domnule, știu că toată lumea înjură sondajele, le spurcă cu toate spurcăciunile retorice de care sînt ei în stare. Sînt deja învățat cu asta, sînt vaccinat.

Dacă cu ani în urmă, cînd m-am apucat de meseria asta, mi se punea indignarea drept în gît și în coșul pieptului, de nici nu mai puteam să respir de furie, acuma sînt atît de detașat și de nesimțit și de rece și de superior.

M-am învățat demult că lumea se împarte în privința sondajelor, în particular, și a politicii, în general, în cei care au memorie scurtă, cei care nu au deloc memorie, cei care au memorie selectivă, cei cărora le este scris în fișa postului să fie proști și răi și cei care chiar n-au de ales și sînt proști și răi de la natură, de la Doamne Doamne, mai mult nu sînt în stare. Varii bicisnicii și limitări cognitive, ca să spunem așa.

Ce este comun tuturora este această aplecare bolnăvicioasă de a gîndi cu inima, cu emoția, cu patima și cu trăirea intensă. Adică, pe scurt, de a gîndi cu curul.

Cu curul au gîndit cei care în 2007 s-au încăpățînat să-l demită prima dată pe Băsescu. Știu, eram acolo. A fost unul din momentele alea dureros de istorice în care în fața ochilor ți se desfășoară precum în manual o scenă de group think, în care toată lumea se îndeamnă cu strigături, alimentîndu-și reciproc preconcepțiile despre lume și viață.

Nu-i așa că? Da, evident că așa este! Dacă și eu cred asta, și matale crezi asta, strălucitorule, și noi toți credem asta, și știm cu toții că toți sîntem cei mai foarte strălucitori de pe lumea asta, atunci evident că așa este.

Ce zic sondajele? Ups. Sondajele zic taman pe dos. Nu-i nimic! Mergem înainte! Sondajele e proaste, noi știm mai bine cum merg lucrurile. Noi stăpînim realitatea, noi sîntem deținătorii ontologiei balcanice, noi sîntem strălucitorii erei de strălucire. Lucrurile vor merge cum vrem noi pentru că așa vrem noi. Dacă realitatea se împotrivește, o vom îndoi pe genunchi.

Iete că n-a fost așa. În privința taberei anti-Băsescu, de fapt durerea și suspinul au început atunci, în 2007, cînd s-au chinuit să-l suspende și au reușit taman contraefectul. De unde pînă atunci Băsescu se eroda încet-încet, părăsind pragul de 50% încredere populară și fiind destul de probabil să intre în campania pentru al doilea mandat destul de mototolit, suspendarea i-a dat o gură de oxigen nesperată.

L-a ridicat brusc în slăvile iubirii populare, pînă hăt spre 70%, cum saltă vulturul sus în slava cerului, purtat de curenții calzi de aer. Și iac-așa a ajuns Băsescu la un nivel de iubire nesperat, cum doar Mugur Isărescu și Raed Arafat mai recent mai au parte. Neam de neamul lui Băsescu nu-și închipuia că poate avea parte de acest cadou. Și totuși, l-a primit.

Inițiatorii deciziei de suspendare au avut la îndemînă de mai multe ori informații de sondaj. Au ales să le ignore cu aprigă superioritate.

Nu e singura dată cînd există o relație tensionată a clientului cu datele. Ca în orice interacțiune, e vorba de o continuă negociere, de confruntarea cu preconcepțiile valorice de care ne povestea Weber și de care nimeni nu-și mai aduce aminte.

În momentul în care rezultatele măsurării sociale corespund cu așteptările celui care ia contact cu datele, fie că e client, politician, jurnalist, cititor, telespectator, atunci sondajele sînt cel mai bine făcute, cele mai foarte perfecte, fără de prihană și fără de cusur. Sociologii sînt niște meseriași, niște pricepuți, niște tehnicieni în halate albe care stăpînesc misterul cunoașterii acestui mare monstru numit societate.

În schimb cînd datele nu se pupă cu așteptările, văleu de văleu. Ce-ți pot auzi urechile! Niște nenorociți, habar n-aveți de metodologie, falsificați datele, sînteți niște nemernici care nu meritați să faceți umbră pămîntului, niște vînduți, niște proști, niște încrezuți cu halatele murdare de sîngele poporului care nu știu cum de vă mai suportă.

Huooo! Ar trebui să fiți împușcați pe stadion în pauza de la meciul Steaua – Dinamo. Voi vreți și bani pentru rahaturile astea de manipulări pe care ni le fluturați în fața ochilor? Marș de-aici, măi javre cu cifre...

Adică se dă drumul la cîinii emoției din lanț. Lumea, în loc să gîndească cu capul din dotare, gîndește cu inima. Adică mai exact cu curul.

La fel și acum.

Cei cărora le convin datele sondajelor privind referendumul vor sări de sus în bucurie și vor ridica în slăvi priceperea evidentă și profesionalismul desăvîrșit al celor care știu să stoarcă realitatea de cele mai fine nuanțe și detalii.

Cei cărora nu le convin datele obținute vor face mici preinfarcturi tot clăbucind spume la gură cît de nasoale și manipulatorii și machiavelice sînt nenorocitele astea de statistici, huooo, voi mințiți poporul cu televizorul și cu sondorul.

Partea haioasă e că, în 5 ani de zile, din 2007 pînă în 2012, taberele sînt riguros poziționate invers. Cei cărora nu le conveneau datele acum își freacă mîinile de bucurie. Yes! Yes! Sondajele e bune! Cei cărora atunci le conveneau datele acum scuipă în stînga și în dreapta mari cantități de lichid lipicios. Huoo! Huooo! Să moară sondorii că e niște nenorociți.

Noi, de fapt, tot ăștia sîntem. Și vom fi și la următoarea măsurare socială încărcată emoțional. Și la alegerile din toamnă. Și la măsurarea de audiențe – că și acolo e tot așa o patimă de-asta intensă la adresa ratingurilor: cei cărora le convin datele ridică în slăvi sistemul de măsurare a audiențelor, ceilalți îl înjură și-l terfelesc pe toate părțile. Și la alegerile din 2014 sau 2016 sau 2129.

Nu neapărat noi, aceleași făpturi în carne și oase, aceleași persoane fizice, cum ar zice distinsul intens Gigi Becali. Alții, poate mai buni decît noi, poate mai slabi, dar făcînd același lucru: măsurînd această baltă de patimi și de bălăcăreli publice numită Republica Isterică Rromânica.

Și ca și acum, reacțiile vor fi la fel. Tot cu inima veți gîndi. Adică cu curul.

Cît timp veți face asta, să nu aud că vă plîngeți că de ce nu sîntem Germania. De-aia: că gîndim cu inima.

Adică cu curul.


PS: Acum e 66 : 33. La referendum va fi cel mai probabil undeva in jur de 60 : 40. Poate 57 : 43. Poate 63 : 37. Mai puțin important. Joaca e deja închisă...