Estimarea participării la vot: excurs metodologic comparativ

Dincolo de scorurile propriu-zise pe care urmează să le obțină partidele politice în alegerile europarlamentare care stau să vină duminica asta, un alt subiect discutat aprins în aceste zile de mai fierbinte îl reprezintă participarea la vot.

Participarea la vot reprezintă, evident, în primul rînd o măsură a interesului față de alegerile europarlamentare. Dar ea nu înseamnă doar atît. Mai reprezintă și o metrică semnificativă pentru alegerile prezidențiale, pentru că multă lume percepe aceste alegeri europarlamentare ca pe o repetiție generală pentru alegerile din toamnă.

Mai mult, nivelul de participare va influența de asemenea într-o anumită măsură și direct scorul pe care îl vor obține partidele. Cu cît va fi nivelul mai scăzut, vor fi favorizate cele cu istorie de pricepere organizațională: UDMR, PSD, PDL și vor fi depunctate ușor cele cu o rigoare ceva mai scăzută: PNL, PMP, partidele mici. Și invers.

În plus față de toate aceste considerațiuni, mai intervine și o componentă de ordin simbolic. Dat fiind că noi oamenii sîntem demni urmași ai maimuțelor care căutau patternuri de piele felină în orișice mișcare de frunză din junglă, tindem atunci să acordăm importanță exagerată unor semne arbitrat alese, în cazul de față unor praguri artificiale, de regulă cele din jurul multiplilor de zece. Ne place să fie rotund, să nu ne încurcăm în detalii. Zece degete la mîini, zece praguri de semnificație puternică. 27% sau 42% nu ne spun nimic. La 20% sau 30% sau 40%, în schimb, se aprinde beculețul.

De ce spun asta? Teoretic nu e nici o diferență între 29 și 31 sau între 9 și 11 sau între 19 și 21. Totuși, aceste paliere cu zero în coadă au ajuns să însemne mult mai mult decît iaca acolo o diferență de unu-două puncte procentuale. Pentru mulți e diferența de la cer la pămînt, de la zi la noapte, de la succes la catastrofă. Deși teoretic sînt doar două pîrdalnice de puncte procentuale, iaca un fleac acolo. Nu contează. Se prăpădesc tone de cerneală de analiză politică și se fac ori desfac alianțe și sînt în pericol cariere politice pe asemenea mofturi simbolice.

Va fi prezența la vot peste 30% sau sub 30%? Dacă va fi peste 30%, să vezi ce semn de interes față de alegerile din toamnă! Să fugim, ne mănîncă! Dacă nu va fi, Doamne ce consecințe impresionante pe care le citim în frunzele de ștevie uscată! Să fugim, ne mănîncă!

Dacă PNL va lua peste 20%, să vezi că ajunge Crin președinte. Să fugim, ne mănîncă! Dacă va lua sub 20%, e clar: trebuie să-și dea demisia și să-și facă seppuku în piața publică. Să fugim, să prindem un loc în față, să-l sfîșiem, să-l mîncăm de viu!

Oare o lua PMP peste sau sub 10%? Vai ce ușurare slash catastrofă, depinde de care parte a relației cu Băsescu ești. Să fugim, oricum ne mănîncă!

Dacă PSD ia peste 40%, e clar: ajunge Victor președinte! Să fugim, ne mănîncă! Diktatură! Catastrofă! Partidul unic, partidul-stat! Europa, salvați-ne, ne mănîncă! Să vină Monica Macovei, că e groasă! Dacă ia sub 40%, e la fel de clar: să fugim, ne mănîncă! Scapă cine poate! Vine Monica Macovei!

Yuk. Prea multe semne de exclamare. Prea multă patimă. Prea multe trăirisme balcanice și furtuni într-un pahar cu Cico. Obositor. Patetic. Dar așa sînt oamenii: se agață de detalii. Altminteri ce s-ar face tabloidele? Ele ce să vînză?

Drept pentru care lumea e mai interesată decît ar fi cazul de sărăcia asta de prag de 30% de prezență la vot. Drept pentru care we kindly oblige și analizăm dacă va fi 30% sau nu.

Chiar așa. Va fi 30%? Nu va fi 30%?

Să începem simplu, să încercăm să rezolvăm problema băbește, fără prea multă bătaie de cap. Cum a fost altă dată? Să ne uităm în urmă și să încercăm să estimăm participarea la vot pe baza alegerilor anterioare.

În România au avut loc pînă acum două rînduri de alegeri europarlamentare: unele în afara rîndului obișnuit de alegeri în toată Europa, asta pentru că am intrat în UE în 2007, la mijlocul unui ciclu electoral. Altele în 2009, în rînd cu toți ceilalți. Acum e al treilea rînd de alegeri europarlamentare și al doilea rînd la termen.

La ambele alegeri anterioare, participarea a fost ușor sub 30%. Semn de grad redus de interes – cel puțin în comparație cu alte tipuri de alegeri: locale, parlamentare, prezidențiale. În 2007 a fost marginal sub 30%, și anume 29.5%. În 2009 a fost un pic și mai scăzută, ușor sub 28%: 27,7%. Asta ne-a poziționat în rîndul codașelor la prezență la vot în 2009, după cum puteți citi aici.

Acum întrebarea este: va depăși 30%?

Ca primă tentativă de răspuns bazată pe bunul simț, am fi tentați să spunem da: e posibil să fie interesul ceva mai mare, pentru că aceste alegeri sînt percepute de multă lume ca un soi de repetiție generală pentru alegerile prezidențiale din toamnă.

Dar pe urmă stăm și ne gîndim că sînt și factori ce pot să influențeze în minus interesul față de alegeri. Poate în România sînt ceva mai puțini români plecați în străinătate (s-au mai întors vreo 500 – 700 mii de cînd cu criza). Poate s-a mai săturat lumea de politică, după atîtea alegeri cam una după alta.

Deci răspunsul e complicat. Și 28%, și 29% sînt prea aproape de 30%. În plus, prea multe variabile care unele trag hăis, altele cea. Deci nu bun. Deci nu putem să rezolvăm băbește. Trebuie să măsurăm, nu putem pur și simplu să stăm în fotoliul nostru de filosofi politici de birou, să băgăm un deșt în gură și să vedem cum bate vîntul: peste 30%? sub 30%?

La muncă. La sondaje. La grafice. E clar că trebuie să avem în vedere toate variabilele discutate mai sus. Și nivelul emigrației totale, mai ales cea necontabilizată în actele oficiale. Și interesul arătat față de alegeri, pe care îl măsurăm prin intermediul sondajelor de opinie. Și tipul de alegeri pe care le vom avea duminică.

Drept pentru care vom face în cele ce urmează o analiză estimărilor de participare la vot prin intermediul sondajelor de opinie comparativ cu participările propriu-zise oficiale, evident ținînd cont de migrația de la fiecare moment al măsurării în parte.

Nu vă voi umple capul (prea mult) cu detalii metodologice despre cum am calculat migrația. Am scris o parte semnificativă din lucrarea de doctorat pe această temă, e un subiect prea complicat pentru cuprinsul acestui articol.

Suficient de spus că date alternative oficiale, de la instituții oficiale de-ale noastre (INS), respectiv de-ale țărilor cu volume mari de români plecați, îmi validează metoda de estimare a numărului de români plecați în străinătate de manieră informală, fără să treacă pe la Biroul Evidenței Populației să se ceară scos din liste.

Vezi figura de mai jos pentru o reprezentare grafică a estimării volumelor totale de români cu rezidența în străinătate.





Gata cu migrația. Pe scurt: țin cont de ea pentru a putea face comparații din același univers.

Tot pe scurt e cazul să vă povestesc despre cele două manierere în care putem măsura participarea la vot, să vedem care e mai potrivită să o folosim la aceste alegeri.

Putem măsura participarea la vot în două maniere. Una, mai laxă, cea care încearcă să identifice printr-o operaționalizare consecventă participarea la vot.

Cealaltă, mai riguroasă, care ia în considerare dintre cei deja identificați că declară că vor merge la vot doar pe cei care exprimă și un vot bine definit. Asta îi lasă la o parte pe cei care îi surprindem în sondaje că ar merge la vot, dar nu sînt încă hotărîți cu cine să voteze. Celebra categorie a nehotărîților, cea asupra cărora se apleacă de multe ori consultanții politici în încercarea lor de a-i atrage de o parte sau de alta, dacă tot sînt nehotărîți.

Prima categorie, a celor identificați că ar cam veni la vot, îi operaționalizăm prin intersecția răspunsurilor la trei întrebări:

1) interes față de rîndul respectiv de alegeri care urmează să aibă loc (îi luăm doar pe cei interesați de aceste alegeri) 2) grad de evaluare a participării la vot (îi luăm doar pe cei care spun că vor veni cu siguranță la vot) 3) comportament obișnuit de petrecere a weekendului (îi dăm la o parte pe cei care spun că de regulă la sfîrșit de săptămînă nu sînt în localitate). 4)

Aceste două subuniversuri reprezintă de regulă subtargeturile pe baza cărora analizăm comportamentul de vot și facem predicții privind rezultatele alegerilor.

E vorba de acele vestite sondaje de opinie prezentate în mass media pe care toată lumea le înjură, le contestă, le critică cu toată priceperea metodologică a unui popor priceput la toate, îndeosebi la politică, la fotbal și la sondaje de opinie, dar pe care toți totuși lumea le urmăresc și le citesc cu sufletul la gură.

Pe baza celor doi indicatori identificăm niveluri de maxim și de minim de prezență la vot. Sondînd repetat înaintea alegerilor, rezultă un desen drăguț, un canal de probabilitate în cadrul căruia e cel mai probabil să se situeze prezența efectivă la vot.

Pe baza analizei acestui canal putem încerca să estimăm cam care va fi prezența la vot. Cu astfel de estimări v-am obișnuit de altfel deja în paginile blogului meu, cam la fiecare rînd de alegeri de prin 2007 sau 2008 încoace.

În cele ce urmează vă prezint reprezentările grafice ale acestor canale, pentru fiecare alegere în parte din 2008 încoace. Mai întîi laolaltă, să le vedem împreună. Pe urmă pe fiecare în parte. În dreptul lor, cu o culoare diferită, marchez și prezența la vot înregistrată oficial pentru fiecare rînd de alegeri în parte.

















Ce observăm? În primul rînd, avem structuri destul de bine definite. Canale cu lărgime de cele mai multe ori relativ constantă (10%-15%).

În al doilea rînd, și mai important, că participările la vot cad cu o singură excepție, cea din 2007, în interiorul canalului, de regulă în partea de jos a acestuia, semn că de multe ori nehotărîții rămîn nehotărîți pînă la capăt și de fapt nu prea vin la vot.

Excepția o reprezintă alegerile prezidențiale, unde miza fiind foarte mare, și interesul pe cale de consecință este așijderea, iar participarea la vot efectivă se situează în marginea de sus a canalului de probabilitate.

În concluzie rezultă că avem un instrument de predicție puternic, pe care îl putem folosi și la acest rînd de alegeri. Să le luăm pe rînd.

Avem alegeri europarlamentare? Deci interes mai scăzut, mai probabil spre marginea de jos a canalului.

Cum arată canalul de participare la vot? Cam pe unde evoluează? Canalul prezintă evoluție relativ stabilă, în zona 25%-40%, spre deosebire de alte timpuri de alegeri, cum ar fi cele prezidențiale din 2009, de exemplu, unde tot creștea interesul, deci și intenția de participare, ori spre deosebire de referendumul din 2012, unde tot scădea, ca urmare a boicotului taberei Băsescu.

Ce concluzie tragem de pe urma acestui grafic? Că e destul de probabil să înceapă cu 2. Tot în zona de sus a lui 20, spre 28-29, dar marginal sub 30%, suficient cît să declanșeze toate stropitorile verbale din studiourile talk-showurilor care să despice firul în patru de manieră conspirativ-catastrofico-senzaționalistă. Să fugim, ne mănîncă! Nu știm cine, nu știm de ce, important e că ne mănîncă. Să fugim. Cum ar zice Gandalf: run, you fools...

Zilele acestea graficul se va mai completa cu încă un punctuleț: ultimul val de măsurare înainte de alegeri. Pe baza sa putem face o predicție și mai proaspătă, și mai fierbinte, și sper eu și mai exactă.

Deocamdată, însă, la prima strigare: un pic sub 30%.

.