Mai, un bal predictibil

Erau vremuri mai pe persoană fizică și mai puțin guvernamentale cînd în 2012 vă povesteam despre un decembrie predictibil, în care USL va mătura totul, vine vine vine calcă totul în picioare.

Dată fiind patima și pasiunea electorală din anul acela, textul a fost unul din cele mai citite de pe blogul lui Turambar. Dar și pentru care mi-am luat cele mai multe acte de iubire online. Mă rog, vremuri. Textul a fost apreciat și în același timp contestat. Dar a fost al naibii de corect. Turambar, ca de obicei, v-a dat vremea exactă în politică cu suficient de mult timp încît să merite să-l citiți.

Vremurile acelea sînt pe cale să se repete. Dacă în 2012 aveam un decembrie predictibil, acum e pe cale să se întîmple un mai la fel de predictibil, pe care să vi-l proorocească Turambar în globul lui de cristal statistic. Și, pe cale de consecință, un noiembrie mai predictibil decît prohodesc mulți dintre cei care speră, încolțiți de realitate, că poate-poate dă Doamne-Doamne și se repetă 2004 sau 2009.

Nu, nu se va repeta. E mult wishful thinking în dorințele intenșilor de rit băsescian. Acest wishful thinking se croșetează în următoarea succesiune de trei afirmații puternice, dogmatice, ca un soi de crez pe care îl rostesc păcătoșii în biserică, să li se spele păcatele și să fie bine să nu fie rău.


1. Se va face din nou o mare alianță anti-PSD.
// Notă: de aici încolo peste tot folosesc PSD ca prescurtare pentru Alianța Electorală PSD + UNPR + PC. Pe de o parte e mai simplu, nu tocesc tastatura și nu vă complicați nici voi să citiți de fiecare dată sintagma asta electorală complicată. Pe de altă parte, PSD reprezintă principala forță electorală a acestei alianțe. Nu folosesc sintagma USD pentru că BEC nu dă voie să o folosim :) //

Răspuns: e posibil. Posibil, deși destul de puțin probabil, după cum vedem că sînt personalitățile și ego-urile și bîzdîcurile în rîndul liderilor-ciupercă din jurul stejarului băsescian. Dar totuși posibil.

Doar că aici se cam termină priceperea proorocitoare a wishful thinkerilor băsescieni. Următoarele încep să șchioapete din ce în ce.

Chiar dacă îi convingi pe Ungureanu și pe Antonescu și pe Udrea și pe Predoiu și pe Boc și pe Blaga și pe... [[cine mai e? a, ăla mic și legionar, Neamțu]], deci și chiar dacă îi pui pe toți la masă și îi legi de scaune și încui sala și arunci cheia și nu le dai mîncare și apă pînă nu se hotărăsc care să fie cel mai foarte strălucitor lider și catindat unic, tot degeaba.

Asta pentru că pe de o parte nici unul din ei nu mai are carisma lui Băsescu, și oricît s-ar chinui acesta să le-o transfere prin delegație și să fie #atotprezent și #atotvirulent și #atotelectoral și #atoateîncălcătordeConstituție, ăștia mici și moștenitori vor fi tot o biată copie, nu originalul. La umbra nucului bătrîn nu crește nici măcar salcîm. Niște pufoși. Niște palide copii, fără vînă. Crescuți, nu născuți. Doar Antonescu mai zvîcnește ceva pe persoană fizică, în rest toți niște pufoși.

Pe de altă parte pentru că sculele retorice cu care s-au jucat în ultimii ani să păcălească prin convingere și utilizare repetată jumătate de România s-au cam tocit, lădița cu scule e din ce în ce mai goală și mai stricată.

Să vedem de ce.

2. Va funcționa din nou marea retorică anti-PSD, cu temele sale principale anti-corupție și anti-Rusia.

Să le luăm pe rînd, de la simplu la complex.

Anti-Rusia
Răspuns: în cazul temei anti-Rusia va funcționa un pic, datorită crizei din Ucraina. Doar că lumea între timp și-a cam dat seama că sîntem în NATO, are încredere în parcursul occidental al țării noastre, are încredere multă în NATO, UE, SUA și are încredere că Guvernul României își face treaba cum trebuie în privința asta, atît din punct de vedere diplomatic cît și al pregătirii în caz de Doamne Ferește.

Nu vă speriați, nu va fi. Zicem Doamne Ferește, ne pregătim, dar nu va fi. Sîntem în NATO. Aici nu va fi. În altă parte e deja. Dar aici nu va fi. Vom rămîne doar la nivel de hărțuieli psihologice, după cum vedem deja niște firișoare de acțiune pe online. Dar știți cum se spune: hope for the best and prepare for the worst. (Mai era una cu si vis pacem, dar cine mai știe latină în zilele astea?)

Românilor le e teamă de război, dar au încredere în instituțiile statului și în apartenența noastră la cea mai importantă alianță militară a lumii. Deci dă cu plus pentru băsescieni, dar nu atît de mult precum și-ar dori.

Oricît l-ar demoniza pe Ponta că Che Guevara și că China și că KGB, lumea își dă seama că sînt doar vituperări de operetă electorală. Cum ar zice militarii: o rachetă electorală cu rază limitată de acțiune.

În rest, celelalte teme, wrong și greșit.

Anti-corupția
Anti-corupția? Ei aș! Ei, mă lași? Pe bune, Leano? Să mori tu, Veto? Nu mai spune, Mițo!

În cazul temei anti-corupției a înțărcat bălaia, nu-i mai crede nimeni, căci băsescienii sînt chiar ultimii care să poată vorbi pe acest subiect. Pe parcursul celor aproape 10 ani de cînd e la cîrma neamului și a intensității retorice, Traian Băsescu și-a tocit cam toată lădița de scule pe care o avea la dispoziție pe acest subiect. A făcut de rîs această tăioasă, eficientă armă electorală din anii 2000.

Dacă la început, prin anii 2005 ... 2007, cînd îl iubea lumea pe Băsescu mai ceva ca pe Vlad Țepeș, aceste scule aveau un tăiș strălucitor și mergea să scoți pe gură periodic amenințarea cu țepele din piață și cu asimetria aducătoare de voturi "noi curați / ăia corupți", acum puterea de convingere a acestor scule s-a redus pînă la niveluri reziduale, capabile să țină ușor călduț doar nucleul cel mai încrîncenat băsescian, cei care cred că Monica Macovei este Jean d'Arc, Elena Udrea Maica Fecioară iar Traian Băsescu Sfîntul Duh amestecat cu Vlad Țepeș.

Utilitatea acestor scule retorice a fost neutralizată de o succesiune de figuri reprezentative ale #ancientregimului: Videanu, Berceanu și evident și mai ales Elena Udrea și Traian Băsescu (Nana? Waw. Ce pricepere instituțională! Ce anvergură! Sute de hectare, un milion de euro. Ce cool e ursu...).

Pe lîngă liderii centrali, avem și o serie de lideri locali, președinți de consilii județene, diverși primari, oameni de afaceri arondați puterii băsesciene care au comis-o și ei cu entuziasm. Mulți, dar degrabă comițători de nereguli și de matrapazlîcuri. Vezi de exemplu recentul raport al Corpului de Control al Guvernului României pe această temă. Vezi scandalul Florin Popescu, cu aripioarele sale de pui. Vezi Nelu Iordache.

Aceste matrapazlîcuri au fost atît de pe față și atît de vrac și de en-gros încît au generat suspendarea unor linii întregi de proiecte operaționale, atragerea de fonduri europene fiind puternic pusă în pericol. De-abia recent am reușit să repunem aceste fonduri europene pe picioare și să începem să recuperăm din întîrzierile cauzate de guvernarea anterioară.

Evident că au previzionat și ei această erodare și au încercat cumva să se delimiteze de tema corupției prin demonizarea PDL-ului și prin trecerea la Partidul Albă-ca-Zăpada. Anticipau și în consecință pregăteau mișcarea în laboratoarele băsesciene încă din 2010. Albă-ca-Zăpada, adică pură și virgină, adică neîntinat de corupție, wink wink pentru cei care nu s-au prins încă.

Doar că teoria ca teoria, dar praftica te omoară. Au reușit contraperformanța să le iasă un partid condus de Elena Udrea și în care figuri precum Florin Popescu reprezintă stîlpi ai imaculăciunii morale și politice. Niște PDL-iști care au trecut la ordin în nou partid "alb" și "imaculat". Să fim serioși. Nu prea le-a ieșit la vopsea cum și-au dorit.

Deci la tema anti-corupție băsescienii sînt puternic corigenți, dacă nu chiar repetenți, și nu vor fi spălați nici de un catralion de postere cu Monica Macovei. Iară lumea nu-i va uita decît după ce vor trece printr-un purgatoriu care nu va fi cu adevărat început decît după ce Băsescu nu va mai fi președinte.

Deci corupția pa și pusi bifă check out. Wishful thinking varietatea vrabia Mihai Viteazu. Pardon: vrabia Vlad Țepeș. La țepe, birjar! La țepe!

PSD / anti-PSD vs Băsescu / anti-Băsescu
Rămîne de discutat ideea mare, puternică. Priceperea de anclanșare, de activare a emoțiilor puternice pe falia de supărare națională generală strategică PSD / anti-PSD, așa cum proorocesc cu speranță toți cei care și-ar dori continuarea regimului Băsescu.

Lasă bre că va face Băsescu un hocus-pocus ca în 2004 și ca în 2009 și o să fie bine, n-o să fie rău, o să scăpăm de diktatoru Ponta și Ponta va deveni noul Năstase și Epoca de Aur va continua prin urmașul lui Băsescu. Vedem noi care, nu știm încă, nu prea e nici unul în stare, dar vedem noi. Ne descurcăm. Hocus pocus. Va fi bine. O să fie bine.

Cum spunea parodia la Avatar, după ce au pierdut Oscarul: "Deci doamna pom: vrem Oscarul. Pardon: vrem Președinția. Mult dă tot. Dacă ne dai Oscaru... pardon: Președinția... dăm 10% dîn... dîn tot venitu' lu Avatar. Pardon: al lui Elena Udrea. Și doi Happy Meal lui Florin Popescu. Cu aripioare de pui".

Buun. Rîdem, glumim, dar lucrurile sînt nașpa și nasoale pentru tabăra băsesciană și în această privință. Și în acest caz putem discuta de o limitare puternică a eficienței electorale a temei. O altă unealtă cu lama tocită. Un cuțit cu mînerul rupt căruia îi lipsește lama.

Asta pentru că clivajul pe care se tot chinuie propagandiștii băsescieni să-l împingă în față este umbrit de un alt clivaj muuult mai puternic și muult mai cuțit otrăvit în inima muult mai multor români: clivajul pro- vs anti-Băsescu.

USL. Liberalii și PSD
2014 nu mai este nici 1996, nici 2004, nici 2009. Asta pentru că între timp PSD a dovedit că poate face alianță cu un partid de dreapta, PNL, în cea mai de succes alianță post-decembristă: USL.

Alianța care a adunat cel mai mare număr de voturi strînse vreodată la urne în România: 7,4 milioane de voturi în jurul clivajului anti-Băsescu. Doar priceperea de mînă stîngă de ținut oamenii acasă a făcut ca Băsescu să scape la mustață. La vremuri disperate, măsuri disperate.

Mai mult, timp de doi ani de zile PSD a guvernat cu PNL, dovedind votanților liberali, o felie mari de votanți pînă atunci destul de ostili PSD-ului, că de fapt și pesediștii sînt și ei oameni ca toți oamenii, două mîini, două picioare, nu demonii roșii caricaturizați anterior în propaganda de pe vremea CDR în 1996 sau ADA în 2004 sau de Băsescu în 2009.

În consecință, încet-încet, ostilitatea votanților liberali la adresa PSD-ului s-a redus. Nu total, evident, pentru că nu prea există lucruri totale pe lumea asta aproximativă și limitată și parțială. Doar că e un trend de normalizare a percepției votanților liberali la adresa ideilor și organizațiilor și acțiunilor și oamenilor PSD. Și asta la fel se vede deja în structura de vot pentru alegerile europarlamentare de peste trei săptămîni și de asemenea va conta foarte mult în economia alegerilor prezidențiale de la toamnă.

Vremuri grele pentru Antonescu
Asta este de fapt principala dificultate cu care se confruntă Crin Antonescu în momentul de față și motivul pentru care PSD este peste 40 procente în sondaje iar PNL sub 20 procente. Asta este motivul pentru care Crin Antonescu încet-încet scade în sondaje: pentru că a făcut echipă frumoasă, funcțională cu PSD și acum dintr-o dată a schimbat radical foaia la 180 de grade și vituperează împotriva PSD.

Din păcate pentru el și din fericire pentru viața politică din România, spumele sale de furie la adresa recenților săi aliați nu afectează PSD, ci doar pe sine. Își sapă singur groapa, se afundă într-o mlaștină lîngă Băsescu și lîngă Udrea din care nu va mai putea ieși și deja se aud mîrîielile celor de la PNL care simt că partidul este dus pe o cale greșită.

Se vede în sondaje. Toată plus-valoarea adusă de liderul Antonescu din 2009 încoace, cînd a făcut dintr-un partid de 13-15 procente unul care cocheta cu bariera lui 25, s-a evaporat. Aveau 15, s-au înălțat în anii de glorie pînă spre 25, acum au din nou...

Nu mă întrebați cît au. Nu vreau să-i fac de rușine. O să ziceți că am ceva cu ei. Wrong și greșit. Am votat și eu cu PNL la vremea mea. În plus, știți deja sondajele făcute publice. Știu că nu aveți încredere în ele și că ziceți că vă manipulăm cu ele. Wait. Just wait. În fond și la urma urmei, mai sînt doar trei săptămîni pînă la alegeri. Valar morghulis. Winter is coming.

Criza economică. Emoțiile negative
Un alt motiv, de fapt cel mai important, pentru care clivajul PSD / anti-PSD va fi umbrit de clivajul Băsescu / anti-Băsescu îl reprezintă criza economică.

Adrian Năstase era premier în 2004. Acum e în pușcărie, hărțuit de tot soiul de chichițe care să-i prelungească pedeapsa. Regimul Băsescu se chinuie să reîncălzească ura la adresa lui Adrian Năstase și să o proiecteze și pe guvernarea Ponta, vînturînd amenințări cu pușcăria în stînga și în dreapta ca recuzită de campanie electorală pe linia temei anti-corupție.

Doar că 2010 – 2012 e mult mai aproape și mai fierbinte în creierele românilor decît 2004. 2010 – 2012, perioada în care Traian Băsescu propăvăduia cu entuziasm măsurile de austeritate și nici un mușchi de compasiune nu i se clintea pe față cînd încerca să taie nu numai salariile, ci și pensiile, timp în care echipa Udrea gestiona puținii bani publici în proiecte dubioase și bloca banii europeni și împărțea pantofi cu toc la inundații.

Chestiile astea nu se uită așa ușor.

Ura și furia oamenilor la adresa lui Traian Băsescu din perioada 2010 – 2012, ca să nu mai spunem din perioada 2009 – 2014 este mult mai puternică decît uria și furia la adresa lui Adrian Năstase din perioada 2000 – 2004. Și știm cu toții că emoțiile de fapt cîștigă și pierd alegerile, nu altceva. Emoția, principalul motor volitiv al oricărei acțiuni umane.

Purgatoriul lui Băsescu
E drept că lumea îl va ierta încet-încet și pe Traian Băsescu, cum l-au iertat încet-încet și pe Adrian Năstase. Doar că e nevoie de timp pentru asta. Unii au început să-l ierte deja. Se vede cum de la abisalul 8-10% nivel de încredere după ce a anunțat tăierile veniturilor bugetarilor, acum s-a întors încet-încet ușor peste 20%, trăgîndu-i după el și pe Boc, Udrea et ejusdem farinae.

Doar că nu e de ajuns pentru a fi util electoral. Încă nu și-a definitivat purgatoriul. Purgatoriul iertării lui Traian Băsescu va fi cu adevărat în momentul în care acesta nu va mai avea nici o funcție publică. Pînă atunci, mai e nevoie de pocăință. Iar campania electorală nu-i acordă timp pentru așa ceva, bate la ușă, ce că bate, a intrat deja încălțată în casă, în sufletele noastre, cu cizmele pline de noroi. Drept pentru care nici românii nu-i acordă încă iertare lui Traian Băsescu. După alegeri, poate. Pînă atunci... Ca să nu mai spunem că sînt unii care deja conjugă verbul "purgatoriu prin brutărie" la tot soiul de timpuri viitoare.

Predicții alegeri europarlamentare
Pînă atunci, să analizăm și structuralitățile structural-structurante :) în jurul cărora se vor așeza voturile în această toamnă fierbinte.

Nu vorbesc de acest mai, după cum vă spuneam, acest mai este atît de predictibil încît parcă nici nu-mi vine să-mi tocesc tastatura cu el. Hai, totuși, să nu zicem că n-am curajul să pun pe hîrtie. Știți voi legea aia a lui Murphy "Predicția e foarte dificilă, mai ales cînd se referă la viitor".

La viitor, peste trei săptămîni, vă citesc în globul statistic că lucrurile vor sta astfel:

-- PSD ușor peste 40

-- PNL ușor sub 20. Poate 17. Poate 18. Depinde de priceperea organizațională.

-- PDL ușor peste 10. Poate chiar 13 dacă bate alizeul cum trebuie.

-- PMP ușor sub 10. Momentan este aproape la egalitate cu PDL, dar organizațional stau mai prost, ceea ce îi va costa cam 2 puncte procentuale de la sondaj la votul propriu-zis

-- UDMR în plictisitor de predictibilul de pe acum 6-7

-- Mircea Diaconu bine peste necesarul său de 3% cît are nevoie să intre în Parlamentul European. Poate 4, poate chiar 5

-- În rest nici un alt partid nu va trece pragul, nici un alt candidat independent

-- Se vor redistribui aproximativ 10 puncte procentuale.

-- Participare la vot? Ușor peste 30. Undeva în jurul a 32-33. Ceva mai mult decît au fost participările pînă acum la europarlamentare, că percepe lumea aceste alegeri ca fiind un soi de repetiție generală pentru prezidențialele din toamnă

Evident, participarea la vot este calculată ținînd cont și de cei aprox. 13-15 procente votanți plecați din țară, cu domiciliul permanent în România, dar cu reședința în Italia, Spania și alte țări occidentale, care vor veni la vot doar rezidual. Niște milioane de rezidenți care nu votează acum, vor vota în noiembrie. Cu cine? Cum cu cine? Cu cine trebuie. Cu cine zice Baconschi.

Deci, după cum vă spuneam: un mai predictibil și plictisitor. Mai interesant va fi după mai 2014. Dar pînă atunci, să vă mai aduc un argument de ce acest mai 2014 este așa de plictisitor de predictibil.

Percepția de învingător: 2012 vs 2014
Predictibilitatea și inevitabilitatea scorurilor electorale de peste trei săptămîni se văd nu numai în graficele de evoluție de vot (nu, pe alea nu vi le pot arăta; ar trebui fie să vă împușc, fie să vă omor), dar și în graficele percepției de învingător.

Făcusem la început și niște grafice faine, frumoase. Asta înainte să scriu acest articolaș scurt, concis, doar cîteva paragrafe, pour la bonne bouche, care iată a ajuns deja un monstru de opt pagini, poate face chiar zece. De fapt cu graficele începusem, ele au fost primele, înainte să mă ia valul și să vă umplu de cuvinte și de înțelepciune electorală. Așa lucrez eu de regulă. Fac mai întîi niște grafice și pe urmă vedem noi ce spunem. Ce ne zice graficele, de regulă.

Deci grafice. Deci comparasem situația percepției de învingător din 2012 cu cea de acum, din 2014.

În 2012, cu șase luni înainte de alegeri, toată lumea simțea că USL va călca totul în picioare. Lucru care s-a și întîmplat de altminteri, în ciuda încercărilor disperate ale lui Sebastian Lăzăroiu și ale CSOP-ului de a ne convinge că va lua sub 50%. Vă mai aduceți aminte? Ce vremuri. Ce patimi. Ce disperare. Noi spuneam că USL va lua 60%, săracu Sebi se chinuia cu cea mai serioasă față a lui din dotare că va lua sub 50%. Fabulos. Chiar mai mișto decît Benny Hill.

Această dominare copioasă la nivel de percepție de învingător o identificăm și acum în 2014. Evoluții comparabile de percepție de învingător din partea PSD, la fel precum USL acum doi ani.

Era în 2012 nivelul de 60% din răspunsurile valide, urcînd de-abia în ultimele săptămîni spre 70%? Acum e deja linie peste 70%, constant în zona lui 75%.

Singura diferență e că în 2012 interesul arătat pentru alegerile parlamentare era în mod predictibil mai ridicat decît e acum pentru europarlamentare, alegeri de regulă secundare în mintea oamenilor. Dacă n-ar fi fost un soi de repetiție generală pentru prezidențialele din toamnă, interesul ar fi fost chiar și mai scăzut.

Ia uite ce grafice frumoase. Ia uite ce inevitabilitate exprimată matematic, statistic și vizual (notă metodologică: în toate analizele am ținut cont și de emigrație, ca să avem o bază comună de comparație)

Fig. 1. Percepția de învingător. USL 2012 vs PSD 2014. 
Procente din total populație.


Aparent percepția de învingător este mai scăzută acum decît în 2012. Aha, guvernamentalule! Ne minți! Ne mamipulești cu sondajele tale manipulatorii! Huooo! La oase! Ne minți pe banii noștri, domnule consilier de stat și purtător de cuvînt al Diktatorului Ponta!

Neah. Be cool. E vorba doar de niveluri diferite de interes electoral.

Hai să analizăm cîți răspund la această întrebare de percepție de învingător "Indiferent de opțiunea Dvs de vot, cine credeți că va câștiga alegerile europarlamentare din acest an din mai". Nivelul răspunsurilor explicite (menționează un partid, orice partid) îl putem considera un proxy suficient de valid pentru interesul acordat alegerilor.

Fig. 2. Nivelul de interes pentru alegeri. Răspunsuri explicite. 2012 vs 2014
Procente din total populație.



Aha! Cam 15 puncte procentuale mai scăzut nivelul de răspunsuri la europarlamentare decît la parlamentare. Adică exact aproximativ :) diferența de participare la vot. La europarlamentare de regulă ușor sub 30% (anul acesta va fi ușor mai ridicată, datorită prezidențialelor din toamnă). La parlamentare, tip mai interesant de alegeri pentru electorat, în jur de 45%.

Deci nivelul mai scăzut identificat în primul grafic se datorează de fapt interesului general mai scăzut pentru alegeri.

Păi atunci să calculăm ponderea răspunsurilor USL în 2012, respectiv PSD în 2014 raportat la total răspunsuri valide. Adică standardizăm graficul 1 prin intermediul graficului 2. Ce obținem?


Fig. 3. Percepția de învingător. USL 2012 vs PSD 2014
Procente din răspunsuri valide



Obținem că anul acesta lumea percepe PSD ca fiind învingător în cel puțin egală măsură cum percepea acum doi ani lumea că va cîștiga USL alegerile. Adică cocoșător de foarte mult, ca să facem și noi o cacofonie, să aibă exegeții critici de la Gîndul și de la Hotnews și de la alte publicații obiective, deci anti-guvernamentale de ce vitupera la adresa limitărilor metodologice ale acestui articol manipulatoriu și care nu trebuia să fie scris atît timp cît sînt purtător de cuvînt al Guvernului.

Oamenii simt în aerul electoral cu nasul lor fin calibrat social că PSD anul acesta cîștigă detașat, di granda.

Asta are pe de o parte un efect asupra alegerilor din mai: PSD peste 40, cum apare deja în sondaje, chiar și cu acel nivel de conformism social specific cîștigătorilor pe care nu-l putem deocamdată evalua suficient de exact.

Pe de altă parte spune ceva despre atitudinea oamenilor la adresa PSD. PSD nu mai este inamicul public nr. 1 care era în 2004.

În consecință, nici candidatul său din noiembrie 2014 nu va mai fi acel demon roșu și nemernic așa cum fusese el portretizat, caricatural dar cu eficiență, de către propaganda băsesciană la vremea respectivă. Fapt care va conta poate fundamental în balanța procentelor din jurul lui 50 și ceva la 40 și ceva din turul doi de la toamnă.

Întrebările post-mai 2014 Deci v-am convins. Deci e simplu: PSD în mai 2014 va cîștiga la fel de convingător cum a cîștigat USL în 2012. Cum ar zice analistul politic Jon Snow: PSD is the new USL and red is the new black.

După cum vă spuneam: plictisitor de predictibil.

Ce va fi după mai va fi mult mai interesant. Va depinde evident de rezultatele acestor alegeri europarlamentare, dar va fi mult mai gustos. Cum-necum vom obține răspuns pe rînd la următoarele întrebări:

-- Va rezista Crin Antonescu în funcție după marele eșec din 25 mai, care se prefigurează deja, mene tekel fares? [probabil nu; grad mare de incertitudine; se va juca strîns, cu toate resursele, la disperare]

-- Va fi înlocuit în cursa prezidențială de către Klaus Iohannis? [probabil nu; nu-l vrea partidul]

-- Se va rupe PNL? [hmmm; întrebarea de o mie de puncte]

-- Se va reface USL? [hmmmm; întrebarea de zece mii de puncte]

-- Se vor uni forțulițele și forțișoarele de dreapta într-o forțoloșenie unică de dreapta, în jurul unui unic candidat băsescian în turul 1? [nu cred; au orgolii să alimenteze un continent întreg cu curent electric din conversia energetică a acestor orgolii]

-- Dar în jurul unui unic candidat băsescian în turul 2? [mult mai probabil; nu au altă șansă]

-- Va candida Victor Ponta? [nu știu; stai să-l întreb; promit că pînă pe 1 iunie îl prind să-mi dea un răspuns :) :p )

Dar principala și principala întrebare care stă pe buzele tuturor, mai ales ale wishfulțuțărilor de rit băsescian care se roagă să nu vină catastrofa peste ei, apocalipsa maică, ce ne facem, fetelor, cîștigă PSD tot, o să fie o diktatură mai ceva ca-n Rusia, dar rapița, ai văzut fată rapița, ce zici, cine crezi că va fi viitorul președinte al României: Predoiu sau Udrea? Ai văzut, fată, ce bine le zice Predoiu? Doamne, ce bărbat e Predoiu pe Facebook! Ai văzut ce i-a zis-o lui Ponta? O să-l bage la pușcărie, fată! Dar Udrea, ai văzut cum îi flutura tricoul peste bust cînd a sărit cu parașuta? Ce bust, fată! Ce parașută!

Unde rămăsesem?

Scuze, mi-am pierdut linia de gîndire de analist politic decent și înțelept și obiectiv și guvernamental, l-am scăpat din coteț pe Turambar, că săracul n-a mai scris de secole chestii de-astea pamfletare, de cînd lucrează bietul de el la Guvern e disperat, prea multă seriozitate, prea mult limbaj de lemn, roade lanțul, și cînd scapă, rupe tot, dă iama în cuvinte și -

Unde rămăsesem?

Rămăsesem la principala întrebare, întrebarea nu de o mie de puncte, nu de zece mii de puncte, ci întrebarea de zece catralioane de puncte:

Cine va cîștiga bre strălucitorule alegerile prezidențiale de la toamnă? Cine va fi noul Președinte al României? Predoiu sau Udrea?

Cea mai importantă întrebare. Cea care face subiectul ultimului punct al acestui articol lung, dar întins

Mirele, scrie bre scurt, maxim două pagini, ți-am spus că nu mai citește nimeni mai mult de două pagini zilele astea, n-are lumea răbdare] [shut up, Turambar, lasă-mă să scriu, mă împiedici de la gîndit, marș înapoi în coteț, ne vedem pe 21 decembrie, culcat! am zis culcat!]


3. PSD-ul va fi înfrînt din nou la mustață, candidatul său pierzînd microscopic sub 50% dintr-o combinație de zvîc electoral și de astre aliniate și de alte servicii fidele, dar ascultătoare
Bre, cum să vă spun eu, ca să mă înțelegeți? Vorba lu' ăla de la pușcărie, nu ăla, ăllantu, ăla cu mustață și urît: acuma vorbesc ca să mă înțelegeți dumneavoastră. Bre, la servicii nu mă bag, nu comentez, le las pe ele să comenteze, pentru că

... de ce mi se mișcă cursoru la mouse fără să dau din el? De ce fîcîie lumina? De ce sună cineva la ușă? Goddamit, n-am sonerie la ușă la Telega, și totuși cineva sună la ușă. Se vede silueta prin geamul mat de sticlă, parc-ar avea și o...

Deci în privința serviciilor nu comentez. Vor comenta ele la vremea lor.

Buuun. S-a oprit cursorul din mișcat pe ecran fără să dau eu din el. Toate sînt ok. Toate sînt sub control. Unde rămăsesem?

Să rămînem la teme non-conspiraționale și să discutăm structuri electorale și alte zvîcuri de campanie.

Argumentul este simplu: știm că și în 2004, și în 2009 candidatul PSD (O fi Ponta? n-o fi Ponta? s-o reface USL? nu s-o reface USL? O fi Tăriceanu? O fi în fîntînă? O fi în pădure?)

Știm că și în 2004, și în 2009 candidatul PSD a pierdut la mustață în turul 2. De fiecare dată învins de Traian Băsescu, acest adevărat Pesedoctonus crocotulus, var. matrafossum.

(Crocotulus înseamnă portocaliu în latină, just google it, type "crocotulus latin" and hit Enter. Be cool, nu faceți breaking news: nu e cuvînt de ocară; puteam să zic flameus sau aureus sau calthulus)

De fiecare dată diferența a fost la mustață. Dacă în turul întîi scorurile s-au așezat disciplinat pe structura de vot politic a momentului, în schimb în turul 2 lucrurile au fost inevitabil personalizate și diferite.

În 2004 Băsescu a obținut cu 245 mii de voturi peste Năstase.

În 2009 Băsescu a obținut cu 70 mii voturi peste Geoană.

Și 245 mii, și mai ales 70 mii voturi înseamnă foarte puțin din totalul de aprox 10 milioane de votanți în turul 2.

Ca să fie și mai strîns, de fapt în turul 2 în România Geoană a cîștigat cu 20 mii de voturi, diferența cîștigătoare pentru Băsescu fiind dată de cele aproape 100 de mii voturi în plus obținute în străinătate. Remember Paris? După cum spuneam mai sus: cu cine vor vota în noiembrie? Cum cu cine? Cu cine trebuie. Cu cine zice Baconschi.

Tabelul 1. Alegeri prezidențiale, turul 2. 2004 vs 2009


Evident că întrebarea este pe buzele tuturor: va semăna 2014 cu 2004 sau mai ales cu 2009? Evident că de care parte a baricadei politice, răspunsul este într-o parte sau într-alta. Anti-băsescienii se gîndesc cu groază la cele două coșmaruri trăite în ultimii 10 ani, mai ales la cel din 2009, cînd s-au culcat cu un președinte și s-au sculat cu altul, adică tot cu ăla. Mihaela, dragostea mea! Un fleac: i-am ciuruit!

Băsescienii jubilează și juisează și găsesc comfort in distress, gîndind că nu contează că sîntem făcuți varză acum în mai, de fapt we will prevail, inevitabilitatea istorică și cifrili ne asigură că hocus pocus o să-i învingem și la toamnă, indiferent cine candidează, pentru că nu-i așa, ia uite aici în tabelul de mai sus, întotdeauna la mustață, România în vremuri crîncene se raliază în jurul steagului în fața amenințării PSD-iste și ne opintim ca la Verdun și ca la Plevna și ieșim la baionetă și în chiloți ca la Mărăști și ca la Oituz și-i dăm cu cracii în sus ca la Cotroceni... ăăă, pardon, ca la alegeri și cîștigăm.


Doamna pom, vă rugăm noi: vrem Președinția. Sigur o luăm, că ia uite ce scrie în tabelul de mai sus. PSD are un plafon de sticlă deasupra capului, mai ceva ca sabia lui Damocles, le atîrnă blestemul deasupra la nivelul lui 5 milioane de voturi. O să învingem, doamna pom!

Deci plafon de sticlă. Aici vroiam să ajung.

Nu comentez (deocamdată) diferența de calitate electorală și carismatică a urmașilor lui Băsescu. Băsescu, un animal politic, un supraviețuitor și un priceput într-ale sufletului oamenilor cum numai Iliescu a mai fost în țara asta și cum ar fi putut să fie Coposu, de n-ar fi murit.

Argumentul meu, unul strict structural și care nu ia în considerare deocamdată candidații,

și cu asta chiar că vă las, că am ajuns deja la pagina 14, chiar dacă am schimbat fontul, e clar, trebuie să fac foileton din acest articol, undeva pe la pagina 5 și pe la pagina 10 vom introduce un cliffhanger de tipul

"Și văzînd cum răsar zorii, Șeherazada sfioasă își aplecă privirea și-și strînse Powerpointul și se duse la ea în birou, că și așa n-o asculta nimeni, toată lumea era ocupată să consume alcool și să... și să... și să mergem în birou, că așa ceva nu se mai poate"

Argumentul meu se bazează pe două structuri socio-demografice și pe una electorală care nu mai sînt atît de non-PSD și, în consecință, vor muta acest prag electoral din turul 2 de la fatidicul 50% care de fapt este un pic sub 50%, microscopic sub 50%, că așa zic serviciile și Baconschi, la suficient de peste 50% încît Baconschi să nu mai poată băga în urnă sacadat, trei voturi pe secundă, să iasă cum vor alții, nu cum votează oamenii.

E vorba despre tineri, despre Ardeal și despre PNL-iști.

Trei categorii de votanți care nu mai sînt atît de bine definiți non-PSD, din motive ce țin de trecerea timpului, pe principiul "Iarna nu-i ca vara" și "2014 nu-i ca 2009, se mai schimbă lucrurile, incremental se mai schimbă lucrurile", de coabitare PSD – PNL în cea mai de succes alianță post-decembristă din România, USL și, nu în ultimul rînd, din felul în care Traian Băsescu își pierde din capacitatea retorică de convingere la aceste categorii.

Dar detalii în această privință, ceva mai încolo, într-un episod ulterior, căci acum chiar răsar zorii și trebuie să mă întorc la București, să-mi lepăd pielea de Turambar și să îmbrac haina scorțos-guvernamentală de om care vorbește doar cu cuvinte serioase, adecvate, instituționale.

...Și văzînd cum răsar zorii, Șeherazada sfioasă își aplecă privirea și-și strînse Powerpointul și se duse la ea în birou, că și așa n-o asculta nimeni, toată lumea era ocupată să consume alcool și să... și să... și să mergem naibii, nevastă, hai strînge bagajele și hai la București, că așa ceva nu se mai poate, nu vezi că sună la ușă cineva, ți-am spus că n-avem sonerie la ușă la Telega, și totuși sună, ia uite, se vede prin geam, parcă ține în mînă și o...
:)
.