Intrebare

Intrebare, o voi snobilor care cititzi acest blog snob, dar mishteaux: Unde gasesc niste gyokuro, sau macar nishte sencha, prin Bucurestiul asta balcanic si provincial si nashpa?

Ca peste tot pe unde ma duc, dau numai peste trairisme new-age, cu aroma de floarea soarelui, de ciuline, de floare de cires, de samintza de buburuza, de sirma de tractor, numai versiunea simpla, clara, ortodoxa, de la ma-sa traditzie nu gasesc.

Mama voastra de snobishori, de snobuletzi, de snobirlani, care nu putetz sa ducetz la gura ceai verde decit cu miere si cu arome aromate care sa-i ascunda si matrafoxeze bunatate de aroma naturala dulce-amara, usor parfumata, astringenta si ierboasa. Huuuoo! Lasatzi snobii adevaratzi sa bea ceai adevarat.

Deci pe bune: vreau sa cumpar pentru acasa, ca mi s-a terminat. Mai am nishte Sencha doar la Telega, si parca e cam departe sa dau o fuga doar pentru o palma de ceai.

Si nu accept raspunsuri de tip "bea si tu ceai alb", sau de-ala cu galbenele, albastrele, oolong, chinezesc, vietnamez darjeeling sau mate. Nu, eu vreau gyokuro. Si nu vreau sa astept sa-mi aduca Dan din San Francisco sau sa mi-l iau eu de la Viena sau de la Paris. Vreau sa-l cumpar de aici, din dulcele nostru tirg bizantin si bizonifer.

Deci unde gasesc? Si a doua intrebare: unde, in afara de ceainariile lui Tudor, care fie sint prea departe, fie nu gasesc loc de parcare, mai gasesc ceai facut cum trebuie, unde sint oameni care chiar stiu cum se prepara bautura asta si sa aduca ce e mai bun?

PS: Aviz amatorilor posesori de crishme new-age care poate cititzi aceste pagini de furie riguros focalizata. Ceaiul verde nu se serveste la plic. Ala nu e ceai verde, e frectzie la picior de masutza ornamentala. Ceaiul verde nu are indulcitori aromatizatori. Ceaiul verde nu se serveste cu aroma de lamiie.

Ceaiul verde e ceai verde, punct.

Pe urma discutam varietati si tzari si alte shmeckerii de snobi rafinati: Golden Leaf, chinezesc, indian, japonez, vietnamez, muguri de nu stiu unde, culesi noaptea pe luna plina, culesi de sub umbra crengilor, alea alea. Dar basic fundamental si temelios, ceaiul verde e ceai verde, punct.

Inca mai exista pe lumea asta plina de durere si de triste si jale, trudgin' thru this valley of shadow and lust, ortodocshi de-astia care vor ceaiul verde simplu. Va rog eu nu ne ignoratzi, ca va fu... ca ne suparam.

Nu ridicatzi din umeri, o voi patroni de snoabe ceainarii dedicate ceaiului :), cind va cer ceai verde simplu. O voi pitzipoance care servitzi la masa, cu figura trista shi intzeleapta, va rog eu nu-mi recomandatzi ceai cu albastrele, sau ceai yang cu scortzishoara.

Nu, eu vreau ceai verde. Simplu, fara zahar, fara miere, fara lamiie, fara lapte, fara nimic. Ceai verde.

Nu va uitatzi la mine ca am fatzau de tractorist si ca uneori intru in sala in trening cu noroiul uscat pe mine. Nu vin de la sapa. Le stiu pe-astea cu ceaiul. Nu fitzi fraeri. Nu punetz botu la aparentze. Datzi-mi ceai verde. Punetzi la dispozitzia clientzilor vostri ce e mai bun si mai scump, ca orishicum avetzi niste pretzuri de nesimtzeala crasa, nici la Viena nu costa un rahat de ceasca de ceai cit costa in bombele voastre facute in case vechi. Datzi-ne ceai verde de care beau imparatzii si dragonii si zeii, si nu va facetzi ca stiti meseria asta daca nu avetz asha ceva la voi in crishma. In cantina. In ceainaria New-Age a postmodernitatzii voastre triste si scumpe si snoabe.

M-am ecsprimat clar sau mai trebuie sa mai ecsplic din nou inca o data pentru a dooa oara?

Mama voastra... :(