vineri, 1 august 2008

Acest București ankh-morporkian

E un editorial în Dilema Veche de azi despre bucuria de a te întoarce acasă, în jegul ăsta de Balcani viu și împuțit și omenesc, din sterilitatea mohorâtă și perfectă a unei suburbii londoneze dedate la depresie. Am lăsat revista în mașină, nu mai rețin numele autorului, un universitar ieșean. Dacă o să-mi aduc aminte până săptămâna viitoare, când se dă liber la link pe site și pot să vă trimit la text.

Articolul este scris cu compasiune, cu iubire, cu optimism și cu acel ceva împăciuitor și blând și umanist pe care, dintre toate neamurile astea isterice din România noastră, doar moldovenii îl au. Mi’a plăcut mult, mai ales că rezonez cu ce spune Cristian ăsta al nostru. O fi nasol aici, o fi bine acolo, dar stați să vedeți cum este să trăiești o bucată mai lungă de timp departe de casă, într-un mediu alienant, depresiv, de dat cu lama pe vene. Și pe urmă să vă aud vorbind.

Și atunci mi-a răsărit din nou în minte comparația care tot o fac între București și Ankh-Morpork.



București: acest oraș pe care we love to hate it, dar toți stăm în el, lucrăm, respirăm, muncim, iubim, murim, circulăm și ne îmbătăm. Această iubire vinovată. Acest PRM de urbanitate de care ți-e rușine să recunoști că-ți place. Acest monstru pe care toată lumea îl înjură, dar toți trag să se mute în el. Această struțo-cămilă de cartiere molcome, așezate, cu denumiri și case de pe vremuri, îmbârligat și încotorlat cu vastele hoarde de blocuri comunist-totalitare, gri, dărăpănate, făcute în contra omului și a firii, după precepte kagebiste de ani ’40. Această curvă sifilitică și virgină și proastă și educată și rafinată și frumoasă și blondă și țigancă și cu bube pe față.



Ankh-Morpork? Cititorii lui Terry Pratchett cu siguranță știu despre ce vorbesc. Pentru ceilalți, e vorba despre o capitală de câmpie dintr-o lume imaginară unde s-au adunat toate scursurile pământului, toți hoții, toate curvele, toți nemernicii, toți piticii, trolii, eroii, balaurii, asasinii, profesorii universitari și bețivii din Discworld, făcând astfel din el cel mai mare, mai viteaz, mai bogat, mai viu, mai împuțit, mai periculos și mai paradoxal dintre orașele imaginare ale acelei lumi. Singurul loc de pe lume unde poți să mergi pe apă fără să fii Iisus, pentru că apa este atât de jegoasă și de plină de chestii, încât are o consistență care transcede lichidul :).



Ăsta e cuvîntul cheie: paradox. Și mai e unul: iubire. Și mai e unul: străduință. Străduința paradoxală de a iubi un loc perfectibil, în contra tuturor hibelor sale. București. Gotham City. Ankh-Morpork. New York. The places we love to hate them, but we couldn’t live without them. Outside them.



Nu’i așa, domnule Cosașu? Că dumneata iubești orașul ăsta oximoronic și moronic și fertil. Nu’i așa, măi ardelenilor arțăgoși și gomoși și cu nasul pe sus? Că doar voi disprețuiți viermuiala asta creatoare și împuțită și mare și vie unde trăim noi, miticii ăștia nașpa și nasoi. Măi strepeziților austro-ungari. Măi gomoșilor. Măi timișorenilor. Măi clujen... Pardon: măi cluuuuujenilor.

:o :o :o Ooops. I’ve did it again. Să vezi acum hate mail și roșii stricate pe blogul meu de mitic :) :p .

Sau, cum spunea Jose Carreras, în încheierea concertului său din Palermo: Fetițe dulci ca’n București / În toată lumea nu găsești...

:)

14 comentarii:

oceania spunea...

excelent postul. da domnule, si eu urasc si iubesc la nebunie Bucurestiul. cand sunt aici, mi-e scarba, cand sunt departe, suspin...

Turambar spunea...

sarut-manushitzele, cuconitza, pentru aprecieri. galanta suntetzi, therefore permitetzi'mi sa fiu galantar :)

Anonim spunea...

era cat pe ce sa ma enervez (cu rosiile aferente-ashi! alea costa banisori mah! mai bine coji de pepene si alte chestii), dar am citit mai atent...daca totusi iti place de E+L (dansul, orasul) e ceva ...:)
spor...

Turambar spunea...

Da, domnitza balaie shi necunoscuta. Chiar imi place orashul asta, de rahat shi de cristal :)

Anonim spunea...

Well, eu doar iubesc. De urât urăsc doar câţiva concetăţeni.
Poza aia de pe la cât e? Că m-am chinuit vreo jumătate de oră să aproximez. Ar fi '20, n'est pas?

Anonim spunea...

Sa pleci din Bucuresti vreo 4 zile in orasul de obarsie, Curtea de AG... sa vezi atunci cum te urci pe pereti de plictiseala dupa primele doua zile...timpul sta in loc acolo

Realitatea lui Petria spunea...

Am stat în Bucureşti destul ca să mă satur.

Frumoasă postarea.

Anonim spunea...

Bu-cu-reşti! El e rău din cauza periferiilor. El e bun pe un patrulater cuprins între Piaţa Unirii, Hala Traian, Foişorul de Foc, Piaţa Matache. La asta, mai adăugăm: Cotroceniul, niscaiva chestii pe la Şosea, puţin pân Vatra Luminoasă.
Mda.
Mai e rău dân cauza manelelor. Dân cauza fiţelor. Da' ie bun la bucureştenii mai noi sau mai vechi, unde se discută mişteaux şi se ascultă jazz. Sau rock. Sau progres.
Sau new wave.
Mai e mişto Bucureştiul de prin anumite biblioteci.
Mda.

Esk spunea...

eo nu cunosc Bucurestiu', da' prin Ankh-Morpork m-am plimbat multisor :D
Salutari de la Bagaj, domnu' cetitor de Pratchett ;)

Turambar spunea...

Care va sa zica tzi-ai cumparat cufar din lemn de par sapient. O sa traieshti vremuri interesante, mai draga...

:)

Anonim spunea...

Cum se spune la noi, "se poate şi aşa". Asta e o filozofie. Noi nu ne batem cu capul în zid cum fac unii, noi ocolim pe partea cealaltă – "se poate şi aşa". Oraşul are şarmul acesta şi e bine să luăm din ceea ce avem ce este bun.

Şi cred că avem şi lucruri bune. Este evident că, deschizându-se porţile după 45 de ani, asistăm la o năvală; omul când iese din puşcărie nu ştie încotro s-o ia, nu ştie ce să facă cu libertatea. E evident că asistăm la o explozie în care lucrurile nu sunt controlate.

Ar fi inuman să cerem să devenim elveţieni de mâine dimineaţă. Mă întreba cineva la începutul anilor ’90 ce părere am şi i-am zis că în primul rând oraşul este foarte murdar. Şi problema nu este neapărat murdăria, ci atitudinea omului, care consideră murdăria din faţa casei lui acceptabilă.
Eu, când văd că în faţa casei mele e murdărie, o mătur. Deci, în ultimă instanţă, e o problemă de atitudine. Oraşul este asaltat, este violat.
http://www.adevarul.ro/index.php?section=articole&screen=index&rss=1&id=364179

Esk spunea...

Nu dom'le, veni singurel sa se planga de roadevant ala, ca se ducea la ...uh ... domnisoare, si-l lasa singur acasa pe intuneric. Si intunericului ii era frica de el si deci na, n-avea cu cine sa se joace. Si-o venit la mine sa-l mangai pe capac si sa-i spun povesti cu multe "si"-uri in ele, ma-ntelegi.

Florin Pîtea spunea...

Off topic: e o blasfemie că s-au apucat să facă hărţi cu Lumea Disc şi cu Ankh Morpork. În primele cărţi din serie se spunea clar că lumea aceea nu are hartă şi că n-avem decît să desenăm noi una dacă dorim...

Mi-ar fi plăcut să rămînă aşa, fără hărţi.

Turambar spunea...

:)