Geo Bogza

Geo Bogza a copilǎrit în Buştenari – un sat al Telegii. A fost frate cu Radu Tudoran (Toate Pânzele Sus). A fost suprarealist. A fost comunist. A fost înflǎcǎrat. A fost bezmetic.

A fost mai bun decât mulţi alţii. Nu-l uitaţi… Şi uitaţi-vǎ pe cer, noaptea – dacǎ puteţi în oraşul mare plin de lumini în care vǎ zaceţi viaţa. Orion stǎ sǎ rǎsarǎ. Betelgeuse, Rigel, Belatrix.

Peste pǎduri înverzite n-a strǎlucit nicicând lumina lui albǎ. Nici pe pajişti de fân.

Orion

Nici o corabie nu s-a întors vreodatǎ

Din Mǎrile Sudului sau de la Capricorn

Atât de purǎ şi elegantǎ fregatǎ,

Cum se întoarce toamna Orion.

Peste pǎduri înverzite n-a strǎlucit nicicând

Lumina lui albǎ. Nici pe pajişti de fân.

Oceane şi munţi îl vǎd primǎvara plecând

Şi cerul nu-şi mai aflǎ multǎ vreme stǎpân.

Octombrie urcǎ din nou peste grǎdini

Înaltele-i catarge cu vârfuri de platinǎ

Şi toatǎ iarna, apoi, corabia de luminǎ

Deasupra lumii uimite se clatinǎ.

Rege al constelaţiilor din Septentrion

Mereu lunecând peste lumi îngheţate

Aşa strǎbate noaptea marele Orion,

Corabie legǎnatǎ în eternitate.

POEMUL INVECTIVǍ (1933)

PREFAŢǍ LA UN ROMAN DE DRAGOSTE

Tu mi-ai fost scrisǎ mie

Nu deprimǎrii, nu tristeţii mele

Ci adevǎratului eu, puternic – şi fǎrǎ nici un pic de milǎ.

Privesc trupul tǎu fraged de fatǎ tânǎrǎ

Şi o furtunǎ de gânduri infernale se dezlǎnţuie în mine

Sângele şi oasele mele îmi dicteazǎ tot ce trebuie sǎ fac

N-am sǎ mǎ dau în lǎturi de la nici o ticǎloşie

Fiinţa ta plǎpândǎ a fost scrisǎ puternicului din mine

Şi tu eşti prada pe care de mult am aşteptat-o sǎ-mi cadǎ în ghiare.

Joc singur noaptea – şi cânt

Şi, ca pe un complice de crime îmi privesc sexul, sǎlbatic în erecţie;

El va trece prin pulpele tale suave şi va lǎsa urme de nedescris.

Şi sunt de pe acum fericit

Atâtea nopţi de chin, de febrǎ şi delir

Atâtea bube care mi-au copt în suflet

Se vor sparge – şi vor curge în tine odatǎ cu prima ejaculare.

ESSEU

Lui Ilarie Voronca

Ce frumos era la piatra neamţ

Aerul tare ca vobele într-un poem de geo bogza

Şi munţii deranjaţi de ultima furtunǎ

Ca mai demult pe crestele aspre ale carpaţilor

La trecǎtoarea de stânci colţuroase bratocea

Unde ciobanul întâlnit se masturba în aer liber

Şi câinii de la stânǎ lingeau pe piatrǎ sperma.

Era frumos ciobanul şi cât de feciorelnic

Acolo pe crestele aspre ale carpaţilor

Arǎta felul pur în care el ştie sǎ facǎ dragoste

Sǎmânţa, ca un scuipat, fǎcea pe stâncǎ: plici

Câinii ciobǎneşti o înghiţeau cu lǎcomie

Nu rǎmânea nici o murdǎrie

Şi totul era atât de frumos şi pur.

===================

Cf. “Eu sunt ţinta – Geo Bogza în dialog cu Diana Turconi” (Ed. Du Style, Bucureşti, 1996, pp. 279 – 308)