Blow my toes, said the hangman to the clown

Îmi aduc aminte. Ca și cum ar fi fost ieri.

Mă plimbam pe străzile New York-ului cu James, gazda noastră în cele două săptămîni cît am stat acolo. James era un metrosexual avant la lettre, înainte să se fi inventat cuvîntul ăsta ambiguu și mîrșav. James scria chestii, nu mai știu ce chestii, ceva de literatură, sau la un dicționar, și James era mare iubitor de film.

Și într-una din serile cînd ne plimba pe străzi și ne făcea culturalizarea arhitecturală într-ale New Yorkului (James era și mare iubitor de arhitectură și mare iubitor de New York, deși sosise relativ recent în acel oraș mare și frumos și rău și cîinesc și rece și magnific – v-am spus, James era un exemplu clasic de metrosexual)

și cum ne plimbam pe străzi, se făcuse deja seară, asfaltul lucea rece după o ploaie, era fix ca în filmele alea negre și cîinoase, în film noir, dar eu încă nu știam asta, de-abia atunci învățam ce e aia film noir, doar îl văzusem, nu-l și trăisem, e ca la blues, nu oricine poate să cînte blues, trebuie să fii negru și trist și cu strămoși urgisiți și sclavi și gras și sărac și intens, cu excepția lui John Mayall, care are voie să fie alb și să poarte plete,

și cum ne plimbam pe străzi, vedem afișul filmului. Și James zice: Trebuie să mergem la filmul ăsta. Și mai pe seară ne-am dus.

Și restul e istorie cinematografică. Nemernicii de post-moderniști zgubilactici și clovni și triști care iau ideea măreață de film noir, de cinism și de alb-negru și umbre și tipi duri și gagici faine și mortale și otrăvitoare și cu niște craci superbi și cu dulapuri umblătoare cu maniere cremenale și cu cefe groase și fără gena zîmbetului în sînge,

ei bine, nemernicii de frați post-moderniști iau toate aceste poncife de stereotipe fumate și afumate și le răstoarnă cu capul în jos, cum face muncitorul ecologist, adică salubritorul, cu tomberonul plin de zemuri care se scurg pe capac, și trosc! îl răstoarnă și-l scutură de buza mașinii de gunoi, și trosc! și toate stereotipurile sar într-o parte și în alta și nu mai e tip dur, tough guy, the strong silent type, ci un amărît de pierde-vară, The Dude, Gigele, ia mai fă mă o dată așa, Gogule, du-te tu mă că pînă pleacă ăsta micu închide naibii la non-stop

și privirea-n sus țîșni, curcubeu tăiat în doo
și auzul o-ntîlnii taman sus, la ciocîrlii

și vraiște se face referențialul și Humphrey Bogart în capetele noastre snob-cinematografice, Exit Wound, Enter Sandman, și se duce dracu' bunătate de ideal de film noir și din cenușa lui renaște ceva mai altfel și mai șui, și e oarecum cumva ca la Unforgiven, unde jumătate de film Eastwood face tot posibilul să-ți deconstruiască mitul westernului, să-l desfacă bucăți, țiglă cu țiglă, șurub cu șurub, cui cu cui, cu acea maaare teslă rea numită Gene Hackman,

și pe urmă în ultimul sfert de oră ia toate piesele făcute bucăți și le pune la loc și din cenușa lor renaște marea pasăre phoenix cu pistolul în mînă și noaptea pe ploaie, crîncenă și ucigașă, și mit scrie pe ochii lui Clin Eastwood cînd declamă cu glas hîrșîit: Am ucis nenumărați, am omorît femei și copii, și o să vă omor și pe voi fără cea mai mică jenă, futu-vă rasa-n cap de consumabili.

Și ce scriu eu aici nu este nici despre The Big Lebowski, nici despre Unforgiven, ci despre continua alergătură după mit din capul nostru, al meu, nu știu și dacă al vostru. Să mergem să căutăm ceea ce nu vom găsi niciodată, spuse Launcelot, urcîndu-se solemn pe cal.

Și din rîndul doi, banca de la geam, oșteanul cel viteaz ridică două degete timide, împreună cu sabia din dotare, și grăi în dulșea limbă moldovinească: și dacî caii noștri-s iepi, noi și fașim, măria ta?

Da, știu: the wind cries Mary.

:wink:



PS: Aceste rînduri au fost trigărite prin triggăreală subconștient-arhetipală, la focul necruțător al dicteului automat, de citirea acestui articol economic și serios și responsabil și nișat care se termină apoteotic și mizanabimal și contraclimactic cu Dude belind ochii la oja cea verde. Încurcate sînt căile acestei abysmal science, isn't it? Doamne, ce nihilism...

:D
Citeste tot...

Despre lucrurile cu adevărat de miezul nopții

E ora 12:30, pardon, 00:30, și eu intru în casă și știu că trebuie să vă vorbesc.

E ora 00:30, tovarăși. E ora 00:30, prieteni. E ora 00:30, camarazi. E ora 00:30, fraților, și eu sînt saoul și curat și liber și trebuie, e musai să vă vorbesc despre camaraderie.

E simplu: e un sentiment pe care pînă relativ recent nu l-am simțit decît sporadic. E drept că avem gașca noastră de prieteni, foștii colegi de liceu. Cînd ne adunăm, e bine. Lumea e bine așezată și fermenții hormonilor produc valuri de bună-trăire în noi. Gelu, Jul, Șerban, e bine. Tudor, Ceapă, Didi, Vali, Miron, Ioanid, sîntem acolo.

Însă asta se întîmplă prea rar. De cîteva ori pe an, în funcție de horoscopul vieții fiecăruia. Repede, iute, aglomerat, înghesuit și urban, astfel ne este traiul în această formulă. Sporadic și stingher, astfel ne sînt trăirile de tovarăși într-ale nostalgiei.

În schimb, de ceva timp am parte de o altfel de camaraderie. Camaraderia sudorii și a degetelor date peste cap și a întinderilor și vînătăilor și oaselor dureroase. Camaraderia liniei întîi, a doua, a treia, camaraderia trei sferturilor și fazelor în adîncime și a inevitabilei horcăieli de lipsă de antrenament. Camaraderia cotului în gură și cotului în ochi și capului dat în cap și placajului la gît și a inevitabilei dureri de coloană de a doua zi. Camaraderia vînătă, de hoit și de glezne, de plămîni și de pase.

Și atunci te duci la susținere la Ciocionoiu, și pui capul în pămînt, și împingi, și îi apuci coapsa cu umerii și cu mîinile și împingi, împingi, împingi, dai din picioare precum un electrostat decapitat, precum lăcusta atomică, și speri, te rogi, înjuri, să nu cadă, Adi, să nu cazi, mai fă trei pași, mai cîștigă cinci metri, mama lor de adversari, de dujmani, le vreau capul tras în țeapă, hai Adi că mai poți încă doi pași, nu cădea Adi, o Doamne a căzut, hai la susținere, pune mîinile peste el și roagă-te să nu te calce peste dește, hai că poți, vezi că vine, ține-te țeapăn, vezi că vine, fute-i un umăr de control, hai că ai putut, Adi controlează balonul și dă-l în spate, hai să vină și altcineva la susținere, hai, demi-ul să scoată mingea din mermeleala asta, hai dați-i drumul pe trei sferturi, la uvertură, la Vali și de-acolo mai departe la centri, hai călcați-i pe cap, mama lor de dujmani, să le dăm peste ochi, să le dăm eseul, hai că putem, hai că mai e încă un pic, unde dumnezeii mă-tii ești Lucică atunci cînd e mai multă nevoie de tine, Adi rezistă, ne vin întăriri.

Și atunci te ridici și horcăi, scuipi și pe mă-ta și pe tac-tu din tine, sufli greu și oarecum amețit, vine Neluțu și zice Turcule, hai Turcule, hai mișcă că e nevoie de noi și tu îi zici Mai lasă-mă un pic Mai lasă-mă un veac stai du-te tu eu am o problemă de control eu am o problemă că mor.

Și pe urmă te ridici și alergi și pleci și te duci la următoarea aglomerare și totul se ia de la capăt.

Și asta e un fel de camaraderie. Și pe urmă vine repriza a treia, și asculți toate aberațiile posibile pe care le-ai mai ascultat de încă trei sute patruzeci și trei de ori și nu îți pasă, valurile calde ale vinului eftin ale berii la draft îți cuprind încet-încet mădularele și asculți, te bagi în vorbă, vorbești tare și inutil, ridici vocea să-i acoperi pe ceilalți și ceilalți se uită prin aburii vinului la tine, hai Turcule mai toarnă un rînd, care pui apa minerală, îl vrei șpriț, ați văzut ce pasă a dat Mitică?

Și asta este un alt fel de camaraderie, mai inutil și mai superficial și mai cel mai foarte necesar. Și atunci, într-o umbră de întrezărire de vis, de imposibil trecut, îți dai seama ce înseamnă să-l cari în spinare, să-l aduci înapoi dintre linii, să dai repede din picioare prin mocirlă, să urli și să dai navală, să treacă glonțul prin tine și să te simți liber.

Hai, dați-vă în spumele mele de om beat. Hai, duceți-vă la culcare. Hai, gîndiți-vă la Cotul Donului și dormiți liniștiți.

:(







Citeste tot...

Stance: Alien (1979)

Citeste tot...

Cum stau partidele in momentul de fata

Sondaj CCSB, 8-9 ianuarie, CATI, 857 persoane, +/- 3.4%.

Fig. 1. Vot politic, ianuarie 2011


Fig. 2. Evolutia partidelor, 2009 - 2011
Medie mobila 2
Citeste tot...

Stance: Die Nibelungen (1924)

Citeste tot...

Evolutia presei scrise, 1998 - 2010

Dragilor, acum un an de zile va aratam cum a evoluat presa scrisa incepind din 1998 incoace, pe baza datelor publice puse la dispozitie de BRAT - cifrele de difuzare, total vinzari.

Partea 1 aici

Partea a doua aici.

Acum, la aproape un an dupe, e cazul sa actualizam aceste date, pentru ca BRAT intre timp a pus carne proaspata pe site.

Evolutiile, dupa cum era de asteptat, tinind cont si de situatia internationala a rapitei pe cimpul de lupta, sint nasoale. In 2010 presa scrisa s-a dus pur si simplu in cap, la vale, chiar si titluri care au investit semnificativ in campanii de marketing, vezi Adevarul.

Hai, ca vorba lunga moartea pasiunii. Sa lasam graficele sa cinte, ca ele stim ca vorbesc cit o mie de cuvinte si restul litere si vorbe.

Fig. 1. Evoluția cotidianelor naționale generaliste


Fig. 2. Evoluția tipurilor de cotidiane naționale


Fig. 3. Evoluția cumulată a cotidianelor naționale auditate


Concluzii pe scurt:

General: Caaaadeeee! Scadere generalizata. Si asta doar in exemplare vindute. Dar sa vedeti la bani (un alt articol). Acolo dezastru. Acolo jale si suspin, viatza e un chin, lasa-ma sa mor putzin, Severin, Severin. Sa fuuugiiiim! Ne maninca! Murim de foame! Sa fugim in TV! Unde se deschide vreo televiziune? Unde pot sa ma reorientez profesional? Primesc ziaristi la covrigarii?

:)

Bun. Gata cu gluma. Hai sa fim si seriosi.

Click: a inlocuit Libertatea, dar nu reuseste sa obtina tirajele din vremurile de glorie ale acesteia. Scadere de la un platou de 250 mii in care a stat pe parcursul lui 2009 pina la 200 de mii. Lider de piata.

Libertatea: Scaderea identificata acum un an isi continua cursul irevocabil. Curba bine definita de cadere, aproape matematic trasata. Exemplu clasic de ciclu de viata al unui brand. Bye bye, Libertatea! May your tits rest in peace. Alte tzitze mai tinere si mai jucaushe si mai pline de silicon vin sa-ti ia locul. Life is a bitch and then you die. Scadere de la 150 mii la 130 mii.

Cancan: Oale si ulcele. Dupa perioada sa de semi-glorie din 2008, acum intr-o cadere bine evidentiata. Pa. La revedere. Scadere de la 70 de mii la 50 mii.

Adevarul: Crestere fulminanta in 2009, pe baza inserturilor generos distribuite, de urla toata piata de frustrare la adresa felului in care Patriciu isi folosea canistra de sac de cisterna de bani pentru a-si impune publicatia. In 2010, insa, trendul exact si simetric si in oglinda pe dos. De unde la sfirsitul lui 2009 atinsese nivelul de 150 mii exemplare vindute, la mustata cu Libertatea, pe parcursul lui 2010 a cazut cit se poate de linear de la 150 de mii la 90 de mii. In continuare insa liderul publicatiilor de tip generalist / quality.

Jurnalul National: Duse sint zilele din 2004 cind, pe baza unei campanii similare cu cea a Adevarului din 2009-2010, folosind cu generozitate banii pentru a creste cota de piata (campania "O masina pe zi"), se pozitionase confortabil pe locul 1, intre 150 si 200 de mii exemplare vindute. Din 2005 incoace JN sufera o erodare lenta, dar continua, bine definita linear. Scadere in 2010 de la 60 de mii la 40 mii exemplare vindute.

Evenimentul Zilei: Prabusirea continua, la fel de linear si implacabil. Dintre publicatiile generaliste / quality, de departe victima cea mai grav afectata de dezastrul suferit de presa din Romania. Scadere de la 30 mii la 20 mii. In curind pa si pu la revedere de pe micile ecrane ale tarabelor. Ringier si-a luat mina de pe el, nu stiu in ce masura Adi va reusi sa-l resuscite. Greu, greu, fratzioare...

Romania Libera: De unde pina acum citiva ani era codasa clasei, horcaind undeva usor peste 50 mii exemplare, de ceva timp RL a devenit exemplu de rezilienta si de supravietuire incapatinata in conditii de vicisitudine. Broasca testoasa a intrecut iepurele, lenesa si urita clasei acum e singura disponibila, restul sucombind in fata variilor boli venerice cauzate de excesul de destrabalare. Evolutie constanta in jurul lui 40 de mii pe parcursul lui 2010, parte in parte cu JN si cu Cancan.

Gindul: Boala lunga, moarte sigura. Varza. Zdrente. Horcaiala in jurul valorii reziduale de 12 mii de exemplare. Crucisatorul s-a dus cernelii de suflet.

Cotidianul National: Nici nu mai zic, ca nu mai am ochii atit de ageri ca pe vremuri. Pe masura ce imbatrinesc, nu mai vad asa de bine la microscop.

* * *

Tabloide: Scadere bine definita. De la usor sub 500 de mii la usor sub 400 de mii. Intr-un an, 100 de mii de guvizi au renuntat la placerea consumului de tzitze de la pagina 5 si de texte scrise pentru analfabeti si alte gospodine si coafeze. Every cloud has its silver lining, nu?

:wink:

Quality: 2009 a fost anul in care momentan scaderea consumului de ziare quality a fost stopat, ba chiar temporar inversat de catre destrabalarea de marketing numita cartile Adevarul (Jules Verne, 100 de carti care..., Rahan etc). Gata. Distractia s-a terminat, sa reluam cresterea negativa, tovarasi! Scadere de la 300 mii la 200 mii exemplare vindute. Alta suta de mii s-a dus cernelii de suflet in acest an de criza naprasnica, in care nici macar rapita n-a crescut cum trebuie, ca s-a uitat la televizor.

Sport: Ziarele de sport deja cazusera urit in 2009, cu un an inaintea celorlalte (si probabil cumva canibalizate in aceasta maaare zbatere de tip sauve qui peut). 2010 a fost pentru ele un an de aproximativa constanta, undeva sub 100 mii (85 mii).

Business: Mic din nimic. Nici macar nu merita sa citim cifrele, nu? Ele oricum nu sint chestii obisnuite, ci produse premium, ce pana mea, unde 1 exemplar inseamna muuult mai mult decit un exemplar, ar trebui o artimetica separata, pentru ca cititorii lor au cu totul si cu totul o alta putere de cumparare si putere de influenta, ei sint decision makers, ei sint opinion brokers, ce naiba. Cam tipul de argumente pe care le-am auzit si prin 2006, primavara devreme, cind Money Channel a hotarit sa se retraga din serviciul de masurare a audientelor TV (ARMA), pt ca se faceau de un cacao absolut exemplar prin niste ratinguri microscopice spre nanosferice.

:wink:

Total cititori: Caaaade! De la 860 mii la 670 mii, aproape 200 mii de exemplare vindute. Varza. Dezastru. Sa fugim! Domnu' Oancea, nu ne angajati la matale la pravalie, ca avem copii de crescut acasa?

:/


Citeste tot...

Voler, c'est vivre un peu

Citeste tot...

Daca sinteti, ce fel de liberali sinteti?

Stiti ce spun unii, da? Ca liberalii de fapt in fibra lor intima ideologica sint de fapt de stinga.

Mi se dau exemple si argumente dinspre zona americana, acolo unde doctrina auto-etichetata liberala (democratii) este contrapusa celei conservatoare (republicanii).

Ca "liberalii tai", adica implicit tipul de doctrina liberala de care ma simt mai degraba atasat, sint asa doar pe aici, prin Europa de Est post-comunista, ca reactie anti-comunista.

Ca de fapt tu nu esti liberal, Turambare, ci retrograd. Ca liberalii de fapt nu sint adeptii unui stat minimal, ci din contra, ei sint plini de preocupari sociale. Ca ce gindesti tu in capul ala al tau este un soi de proto-fascism care trebuie extirpat cu orice pret.

Ca uite! ce a facut nenorocitul asta de sistem capitalism din noi, din oameni, din Ioropa. Uita-te cum ne zvircolim in noroi din cauza liberalismului tau economic hraparet si a propensiunii de a pune libertatea inaintea egalitatii si responsabilitatea inaintea compasiunii. (Ma intreb unde erau toate aceste voci critice in momentul in care acelasi sistem a creat decenii la rind plus-valoare si bunastare - ma rog, alta poveste, alta circoteala pentru un alt articol).

E plin Internetul de proto-socialisti preocupati de soarta mea care imi susura in ureche: Turambare, trezeste-te! Liberalismul este de fapt social-liberalism. Cuuum, nu stiai? Pai tu pe ce lume traiesti, mai naivule? Liberalismul este despre compasiune, despre valorile alea inalte, despre respect si ajutor.

Damn it. Eu credeam ca liberalismul este despre libertate, ca de-aia ii zice liberalism.

Hmmm. Stiu: discutia este apriga si necesita referinte la tot soiul de texte de studii politice. Nu asta vreau azi, nici sa iau partea sau sa tin cu liberalii care tocmai s-au aliat in Romania cu conservatorii. Despre asta sint destui care sa toace cuvintele si sa despice firul ideatic in patru.

Astazi vreau un singur lucru: sa va arat doua exemple de liberalism asa cum il stiu eu si cum il apreciez eu.

Primul la Petreanu, despre Romania asistentiala, pe care probabil il stiti deja si care a stirnit ceva valuri.

Cel de-al doilea la Lorena Lupu, despre ce inseamna cu adevarat sa muncesti si sa fii femeie si sa nu te lasi in fata adversitatilor.

Si, plecind de la aceste doua articole, vin si va intreb: voi ce fel de liberali sinteti, stralucitorilor? Voi, astia care va simtiti liberali in adincul hoitului vostru de carne si sticla, ce fel de valori liberale aveti in voi?

Cititi si cugetati. Incet si trist, ca la vaduvele de razboi.

:/

Citeste tot...

Vadim si-a pierdut directia

Caaaadeeee!

:rofl:

Ca raspuns la dilemele existentiale ale lu' unchiu' lui prietenu' lu' Groparu.

Caaaadeeee!

:wink:

Citeste tot...

Ale voastre?

Ale mele astea sint.

Si de ceva timp tot astea sint. Nici unul din ele nu a fost zaticnit din lista. Nimic nou sub soare, nici un wunderkind recent care sa vina sa-mi zdruncine ierarhia de valori si preferinte. Cred ca doar Tonari no Totoro ar trebui inclus aici, dar sa moara pisica daca stiu pe care sa-l scot.

Da, stiu: I'm an old fart... :(

1) Akira Kurosawa -- Shichinin no samurai (1954)
2) Ingmar Bergman -- Smultronstället (1957)
3) John Huston -- The Asphalt Jungle (1950)
4) Fritz Lang -- Metropolis (1927)
5) Werner Herzog -- Aguirre, der Zorn Gottes (1972)
6) Andrei Tarkovsky -- Zerkalo (1975) [la bataie cu Andrei Ryubliov; close shave]
7) Charles Chaplin -- Modern Times (1936) [la bataie cu City Lights; close shave]
8) Stanley Kubrick -- The Killing (1956)
9) Stanley Donen -- Singin' in the Rain (1952) [la bataie cu Tonari no Totoro; close shave]
10) Roman Polanski -- Chinatown (1974) [la bataie cu The Searchers; close shave]

Ale voastre, stralucitorilor? Ce aveti voi mai bun in capul acela al vostru plin de amintiri cinematografice?

Atentie! Rog nu cititi mai jos pina nu va faceti voi lista voastra de preferinte personale. Sa nu ziceti ca v-am influentat.



Alo! V-am spus sa nu cititi...



















PPS: Nu v-ati uitat, da? V-ati facut lista? Pentru ca in curind, peste citeva litere, va incepe sa ploo cu titluri si pe urma o sa veniti sa-mi spuneti ca v-am bagat filme in cap.



* * *




PPPS: Sinteti gata? V-ati hotarit?


* * *





Stiu, stiu. E greu sa faci un Top 10. Al dracului de greu. Therefore va mai ofer inca 40 de titluri care, de fapt, sint tot acolo. Doar ca nu prioritate zero zero zero. De data asta in ordine alfabetica, pentru ca sint greu, al naibii de greu de ordonat. Toate sint cele mai foarte bune si cele mai foarte perfecte filme de pe lumea asta. Cu rosu, un Top 10 alternativ...

2001: A Space Odyssey (1968)
8½ (1963)
Aleksandr Nevskiy (1938)
All That Jazz (1979)
Andrey Rublyov (1966)
Annie Hall (1977)
Blade Runner (1982)
Blood Simple (1984)
Bride of Frankenstein (1935)
City Lights (1931)
Dangerous Liaisons (1988)
Dom za vesanje (1988)
Double Indemnity (1944)
Dr. Strangelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb (1964)
Festen (1998)
Get Carter (1971)
Hombre (1967)
Idi i smotri (1985)
Johnny Guitar (1954)
Kelly's Heroes (1970)
La strada (1954)
Lawrence of Arabia (1962)
Patton (1970)
Pelle erobreren (1987)
Rashômon (1950)
Reservoir Dogs (1992)
Some Like It Hot (1959)
Straw Dogs (1971)
The Great Dictator (1940)
The Last Temptation of Christ (1988)
The Man Who Would Be King (1975)
The Naked Spur (1953)
The Night of the Iguana (1964)
The Postman Always Rings Twice (1946)
The Searchers (1956)
The Spy Who Came in from the Cold (1965)
The Usual Suspects (1995)
Tonari no Totoro (1988)
Tootsie (1982)
Unforgiven (1992)



* * *


PPPPS: Si ca lista sa fie completa, pin' la capat. Pin' la capat, inca vreo citeva zeci de titluri care they didn't quite make it. Close shave, cum s-ar spune.

A Fish Called Wanda (1988)
Alien (1979)
Angels with Dirty Faces (1938)
Apocalypse Now (1979)
Barry Lyndon (1975)
Becket (1964)
Ben-Hur (1959)
Cannery Row (1982)
Carne trémula (1997)
Casablanca (1942)
Cat on a Hot Tin Roof (1958)
Das Leben der Anderen (2006)
De ce trag clopotele, Mitica? (1981)
Die Blechtrommel (1979)
Duck Soup (1933)
High Noon (1952)
Hud (1963)
Jules et Jim (1962)
Key Largo (1948)
La grande bouffe (1973)
La traversée de Paris (1956)
Le charme discret de la bourgeoisie (1972)
Le salaire de la peur (1953)
Lenny (1974)
Manhattan (1979)
Monty Python and the Holy Grail (1975)
Morometii (1988)
Mr. Klein (1976)
Neokonchennaya pyesa dlya mekhanicheskogo pianino (1977)
North by Northwest (1959)
One Flew Over the Cuckoo's Nest (1975)
Pat Garrett & Billy the Kid (1973)
Per qualche dollaro in più (1965)
Per un pugno di dollari (1964)
Poltergeist (1982)
Prospero's Books (1991)
Pulp Fiction (1994)
Ratatouille (2007)
Rosencrantz & Guildenstern Are Dead (1990)
Satyricon (1969)
Sleepy Hollow (1999)
Soylent Green (1973)
Stalker (1979)
Sunset Blvd. (1950)
Sweet Smell of Success (1957)
Tacones lejanos (1991)
Taxi Driver (1976)
The 5,000 Fingers of Dr. T. (1953)
The Apartment (1960)
The AristoCats (1970)
The Big Lebowski (1998)
The Big Sleep (1946)
The Big Trail (1930)
The Day of the Jackal (1973)
The Dirty Dozen (1967)
The French Connection (1971)
The Gold Rush (1925)
The Hustler (1961)
The Jungle Book (1967)
The Maltese Falcon (1941)
The Man Who Shot Liberty Valance (1962)
The Pillow Book (1996)
The Shining (1980)
The Sound of Music (1965)
The Third Man (1949)
The Treasure of the Sierra Madre (1948)
The Wizard of Oz (1939)
Touch of Evil (1958)
Tsubaki Sanjûrô (1962)
Where Eagles Dare (1968)
Yôjinbô (1961)
Zelig (1983)
Citeste tot...