duminică, 4 iulie 2010

A question of style


Citeste tot...

Vi vil lock you

Haralambina, prin gura tatalui sau cel posedat de litere si de cuvinte si de fantasme si de imposibile imaginatzii, graieste imperios-oracular.

Deci daca nu cititzi, ploaia va va intla in case, culentul elect'lic se va ascunde lushinat prin toate coltzulili debalalelor, precum calcalacii cei deglaba zemoshi sub zialul plavalit din vazduh, si nu vetzi vedea nici semifinalele si nici tlansmisiunile in dilect de la inundatzii la plasma 3D cea nou achizitzionata.

Deci va spun eu, o voooi mari prapadalnici de timp si de viatza: cititi si hlizitzi si descoperitzi si copilaritzi.

Repede, pina nu se termina literele. Repede!

:rofl: Citeste tot...

sâmbătă, 3 iulie 2010

Dezastruos de catastrofal de bine

Astazi, unii blogeri au dat prima data pentru intiiashi oara cu nasu ochiu cotu palma pumnu urechea genunchiu si alte extremitatzi corporale contondent-dureroase de mingea de rugby.

Rezultatul va fi consemnat in literatura clinica de specialitate sub urmatoarele titluri elogiator-condescendente:

"Bloggerii au obtinut medalia de bronz la prima lor contact cu balonul oval"

"Echipa blogerilor infrunta adversitatile si iese cu fruntea sus din ambulantza"

"Blogerii au suferit mai putine infringeri decit alte echipe de pe teren"

"Cu putin noroc, blogerii ar fi putut obtine chiar locul doi la acest prestigios turneu"

"Pasiunea blogerilor a tinut loc de experienta, tehnica, precizie, conditie fizica si organizare in teren"

"In ciuda rezultatului, blogerii ramin optimisti: se putea si mai rau (incendii, catastrofe, cataclisme, alunecari de continente si alte crime cu violenta)"

In rest, ce sa va spun? A fost exact precum in titlu: dezastruos de catastrofal de bine. Exceptzional de nemaipomenit de nashpa.

Alte detalii, inclusiv foto, filme si scorul meciurilor (pe care nici sa ma picati cu ceara nu-l veti afla de la mine; nuuuu, eu nici macar n-am fost pe acolo; altcineva, cu totul altcineva care semana izbitor de bine cu mine) le puteti afla de la Dropgol. Alte tidbits, la Marius Matache.



:) Citeste tot...

Stance: City Lights

Cel mai moment din viatza noastra de filmishti chaplinofili.

Cea mai tristetze senina.

Cel mai cadru de viatza iluzorie.

Cea mai limpezire a privirii, cea mai iesire din orbire.

"Licht! Mehr licht", said the joker to the thief...

Citeste tot...

Leac pentru cînd vă simteți rău

Argumente îmi curgeau pe tâmplă...
Geo Dumitrescu

Ne salutam aşa: mai întâi aşezam mâna
pe obrazul ei, apoi o mutam uşor
pe obrazul meu, aducând între degete
un fir de răcoare. Prin asta,
temperaturile noastre deveneau egale,
apoi, din nou le făceam să difere
alergând unul prin celălalt...
Treceam prin lungi coridoare de umbră,
prin grele urcuşuri
şi bucurii tulburi şi galbene,
apoi ne-ntorceam
în căderi libere, ameţitoare,
despovăraţi de timp şi de trupuri,
tăcuţi şi albi... Citeste tot...

vineri, 2 iulie 2010

Ce au facut din casa sufletului nostru

Probabil ca toti cei cotropiti si cuceriti si asupriti se simt la fel.

Si cei din imposibilele tarimuri fictionale, cum ar fi Dorthonion, dupa ce a devenit Taur-nu-Fuin. Si cei din bicisnicile tarimuri reale. Si grecii calcati de persi sau de asirieni sau de cine au fost ei calcati pe vremuri. Si rusii acum 800 de ani, cind au fost incalecati si striviti in copitele cailor de mongoli. Si olandezii de acum 500 de ani, cind spaniolii s-au pisat cu jet arogant pe vietile lor. Si francezii incalecati de germani in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Si armenii macelariti de turci fara mila. Si amerindienii tocati marunt de yankei. Si ganezii pe care ii privesc acum cum joaca fotbal la televizor, cind marele civilizator alb a venit cu pustile in spinare sa-i ia pamintul si libertatea.

Si la fel precum toti ceilalti, si romanii cei incalecati si umiliti de rusi.

Uite aici cum s-au simtit romanii timp de cincizeci de ani. Si asta datorita lor. Datorita rusilor.

Sa nu uiti, Darie, sa nu uiti.

Daca imi fac bilantul vietii, imi e imposibil sa nu observ ca cei care ne-au incalecat tovaraseste in '47 mi-au furat sentimentul lui acasa, ceea ce francezii numesc chez soi, acel "la mine", care-ti da familiaritatea cu lumea ta si senzatia ca ai o patrie. Pe sleau spus, mi-au imputit viata.

Nu-mi plac cuvintele astea, "pute" si "a imputi", dar n-am cum, altfel, sa exprim o nefericire extrema si continua, sentimentul mizerabil ca viata mea a evoluat pe un fundal al uritului neintrerupt. E ca un sunet ascutit care incepe, care nu se opreste si care-ti va tiui in urechi la nesfirsit, indiferent de celelalte sunete care se vor suprapune peste el de-alungul intregii vieti. Mi-au coclit sufletul.[...]

[...]De aceea in peisajul meu de mirosuri staruie mirosul de cloaca multilateral dezvoltata in care m-au tinut patru decenii. Si pina la urma, cind vorbim de comunism, doar atit conteaza. Restul e vorbarie de salon de stinga, e gargara, "ideologie", "politologie", frazeologie. Comunismul: basm pentru imbrobodit prostii si imbuibat canaliile. Adevarul-adevarat ramine viata mea imputita de ei; cloaca lor avindu-si epicentrul in patria mea; tara mea furata peste noapte si devastata apoi zi de zi, vreme de patruzeci de ani.


Gabriel Liiceanu, Intilnire cu un necunoscut, pag. 139

* * *

Aceste rinduri sint, dupa cum v-ati putut da seama, ca urmare a postului anterior, care a stirnit discutii si patimi aprinse. Citindu-l, un prieten, Claude, mi-a trimis pe e-mail acest citat din Liiceanu.

Si are dreptate Claude. Si are dreptate Liiceanu.

Si de-aia nici unul dintre preamaritorii si sustinatorii rusilor si cei care incearca sa le gaseasca justificari nu au dreptate.

Sa nu uitati asta. Nu au dreptate.

Sa nu uitati.

:(

Citeste tot...

Uite'asha se joaca fata, cind pe otzel, cind pe aluminiu

Uite asa. Un pic cite un pic. O firimitura colo, un otzel dincolo, un petrol peste tot, ca-i mai bun decit toate, un aluminiu pus peste, bomboana pe coliva demantelarii.

Uite asa. Sa nu uiti, ma Darie, sa nu uiti.



* * *

Dedic aceasta amaraciune scurta, dar concisa lui Constantin Gheorghe, care ii iubeste mult de tot pe fostii nostri stapini, no matter what (scuze, Constantin: nu stiu cum se spune in ruseste, sint profund biasat pro-english) si lui Gabhryel, care e suparat pe Theophyle ca nu i-a vazut articolul.

Un filo-rus si doi filo-americani. Mda: sort of a balance, isn't it?

:)

Citeste tot...

Rau, dar bine

Muuuamaaa, ce bine e sa te trezesti dimineatza pe racoare cu Iron Maiden in urechi

Muuaaaammma. Face cit doo cafele si restul fiole de cofeina baute direct pe stomacu gol.

Muaaamaaaa. Another day in Paradise.

Muuuaaaammmaa.... :blink:



Citeste tot...

joi, 1 iulie 2010

It happens again

Uitati-va si voi pe site-ul asta. And get a glimpse of the future.

The future strife.

:) :wink: Citeste tot...

Dumnezeu loveste cu drujba

Unde s-au taiat paduri intr-o veselie? In Suceava.

Unde sint inundatii intr-o tristete? In Suceava.

Uneori, veselia aduce tristete. :( Citeste tot...