Dintr-o carte fascinanta: When Culture Collides - Leading Across Cultures, Richard D. Lewis; Nicholas Brealey International, 1996, rev. 2006, pp. 324 - 329
Despre Romania, despre specificul sau cultural, despre cum sa te porti cu romanii, despre cum sa faci afaceri cu romanii, despre cum sa profiti de slabiciunile si de orgoliile lor pentru a merge treaba mai bine si / sau a nu calca in strachini.
Repet: o carte fascinanta, care trece in revista (mai ales depedeve organizational / al relatiilor de afaceri) multe din tarile lumii.
Highly recommended. De citit cap-coada, de doua ori, if possible.
* * *
CULTURE
Values
Romanian values are largely forged in the crucible of an invasion-prone territory— the Ottoman Turks, Czarist (and later Soviet) Russia and the Austro–Hungarian Empire. Opportunism and maverick behavior have enabled Romania to survive as a state, its territory expanding and contracting periodically, depending on the success of its alliances. Such historical conditions and exigencies have led to anomalous positions on foreign policy. The enduring concept of Romania Mare (Greater Romania) may be less notorious than Milosevic’s concept of Great Serbia, but it exists in Romanian minds nevertheless.
Such a kaleidoscopic, complex historical background has led to Romanian values such as:
• obsession to survive pride in being a Balkan anomaly
• opportunism social corruption
• apostasy nepotism
• volatility self-importance
• unpredictability sense of the ridiculous
• tendency to blame others black humor
• evasive techniques of action
CONCEPTS
Leadership and Status
Romania is situated in the part of Europe that was inhabited by peasant masses, ruled for centuries by sovereign lords, clan leaders and autocrats. In the post- Ceausescu period, modern leadership styles are hampered in their development, since the government is still run by former communist leaders, who function under other labels. Business leaders are also affected by the continuing influence of the political apparatus. Romanian managers are gradually developing a style of their own that resembles that of Italian managers: autocratic but paternalistic and using emotion as a manipulative tool.
Space and Time
Romanians, though not on the Mediterranean, have the Mediterranean sense of space; that is to say, they like rubbing shoulders with people and are comfortable in groups or crowded conditions. They stand closer than Slavs, who require occasional moments of solitude. Romanians are not punctual in general, especially with each other. Meetings usually start 30–45 minutes late. If you are invited to a Romanian home, it is best not to arrive early or on time, as the hosts will not be ready.
CULTURAL FACTORS IN COMMUNICATION
Communication Pattern
Romanians are oratorical by nature (neighbors say “long-winded”) and are proud of their sophistication in discourse. They rarely answer questions with yes or no, so it is not advisable to ask direct questions requiring affirmative or negative answers. It is better to hint at what you want and then be prepared to read between the lines of their reply. Their answers are in any case long and complex and may to some extent reflect what you want to hear. Their delicacy is Italian in nature, as is their capacity for flexible truth when questioned aggressively. Their style of address is personal, and they seek your own opinion or support rather than that of your organization.
Listening Habits
Romanians are attentive but suspicious listeners, who may interrupt you if anything you say seems contradictory. They are used to lengthy presentations and arguments, so if you are too brief you will not make much impact.
Behavior at Meetings and Negotiations
Several decades of communism and repressive centralized rule have bequeathed Romania with a poor commercial infrastructure riddled with bureaucracy and corruption. The Westerner, consequently, must be wary of the possibility of being cheated—a common occurrence in a region with a hybrid Balkan and Turkish historical background.
Romanians are skilled diplomats and negotiators, and hard bargaining faces any foreigners who wish to do business with them. You will have to be careful to distinguish between apparent prospects and factual reality. Deals are rarely a straight transaction between two parties. Others are likely to be involved on a commission basis, exacting bribes or demanding “facilitation” payments. When you sense this is happening, bring in a Romanian go-between. Such “transaction costs” are generally laid at your door as the foreigner, unless you maintain
vigilance.
It is important to establish parameters at the outset of any business discussion, fixing procedures, limits and ultimate positions. Romanians will not be deterred from attempting to gain advantage, but once they have understood your position, they can behave in a constructive, creative and charming manner.
At meetings, extensive small talk is a necessary preamble. Be wary of painting yourself into a corner at this stage. When the Romanians get down to business, their statements must be taken with a pinch of salt. If you disagree with them, show this obliquely, as they hate being snubbed in any way. Never tell them what to do—it would upset their superiority complex. In general Romanians are risk takers (Turkish influence), and they will work hard to close a deal once everyone is on the same track. They are actually more open with foreigners than with each other, often showing reticence in front of their compatriots (a legacy of decades of spying, informing and eavesdropping). With foreigners they show their desire to please, but watch out for their frequent defense: “But that won’t work in Romania.”
When things get bogged down, Romanians often come out with spontaneous (and apparently new) ideas. Although they are skilled negotiators, they often show little knowledge of Western exigencies, particularly with regard to speed, urgency or integrity.
Follow-through is not a Romanian strong point. When a deal is concluded, everything should be put in writing, witnessed by decision makers and the competent experts. After that, it is advisable to get further approval (in writing) from a very senior person in the organization. Romanians are often comfortable with ambiguity, whereas the Westerner wants final clarity. The communist legacy has left them with a poor sense of accountability, responsibility and best routes to the bottom line.
There may be attempts to alter conditions or clauses after the agreement has been signed. Such steps must be resisted unequivocally.
Manners and Taboos
Given its incredible ethnic diversity, Romania has an impressive storehouse of manners, customs, traditions, folklore and folk art. Romanians have the reputation of being excessively or embarrassingly hospitable. One Romanian writer describes this as “aggressive hospitality.” You have to be, for example, very careful not to “under-indulge” at a meal in a Romanian home or to refuse anything being offered. The only defense against Romanian hospitality is to reciprocate their generosity. Items from your own country are often most appropriate. Wellillustrated books, prints, quality pens, attractive stationery, ties, scarves and packaged foods (delicatessen) are appreciated. Some Romanians like good whisky or cognac.
Taboos include impolite or brusque behavior; blunt, direct remarks showing disagreement; and inquisitiveness as to personal details.
How to Empathize with Romanians
Romanians get on well with people who are happy to converse at length, especially about poetry, philosophy, history and the arts. Qualities they admire are erudition, delicacy of expression, intuition and compassion. Exchanges can be on a close personal basis, especially when you have attained a certain familiarity. Though more circumspect than Italians, Romanians resemble them in their desire for spiritual closeness, confidences and exploration of human feelings. The development of such relationships will make subsequent business dealings much easier to carry out, and, moreover, will lessen the likelihood of your being cheated.
Always keep the Romanians’ animosity toward Hungarians in mind, but Romanians suffer from a national persecution complex as a result of centuries of mistreatment by foreign conquerors. Suspicion is a national habit.
Finally, remember that at heart they are epicureans and want to have a good time with you.
Citeste tot...
joi, 3 iunie 2010
Romania - Manual de utilizare
Scris de Turambar at 18:10 13 comentarii
Etichete: Antropologie, Cultura organizationala, English, Romania, Sociologie
Cine stie economie, mina sus!
Deci ideea e simpla, ca in bancul cu Itzic: am facut o intzelegere cu banca: ei nu vind hot dogi, iar eu nu dau imprumuturi.
La fel si in cazul asta: inginerii se pricep la poduri si la tranzistoare, in functie de specializarea lor. Doctorii se pricep la matze si la antibiotice, in functzie de specializare. Sociologii se pricep la sondaje sau la teorie sociala, in functzie de specializare. Padurarii se pricep la padure, tractoristii la tractoare, fizicienii la atomi, stomatologii la dintzi, fierar-betonistii la fier-beton, rugbystii la rugby iar economistii la macro-economie.
Restul, luam o mica pauza, da? Ca nu ne pricepem. Un pic de pauza de retorica, da?
Cititi tot interviul, ca e instructiv-educativ.
* * *
Nu ar fi mai bine să se reducă drastic aparatul birocratic, de la început, decât să se taie salariile si pensiile?
L.C.: În mod cert. Dar după opinia mea, această soluţie nu e posibilă pe termen scurt. Există peste 500 de mii de oameni în exces în sectorul public. Reduceri masive de personal nu sunt posibile din două motive: (i) legislaţia este foarte complicată si necesită schimbări, si (ii) birocraţia e atât de inventivă când îsi apără interesele, încât e foarte greu să lupţi cu ea. Inventează noi "nevoi", redefineşte posturile, găseşte motive pentru care fiecare entitate birocratică este strict neceasră etc. În concluzie, în viziunea birocraţilor, niciodată, nicio măsură de restructurare nu este necesară. În 2010 si 2011 reducerea prevăzută este de 70 de mii de persoane. Însă este foarte adevărat ca reducerile de pensii şi venituri salariale nu au efecte pe termen lung, dacă nu sunt urmate si de aceste restructurări profunde.
Lucian Croitoru, Cum poate iesi Romania din criza, interviu Romania Libera, 2 iunie 2010
Citeste tot...
Scris de Turambar at 12:41 9 comentarii
Etichete: Economie, Responsabilitate sociala, Romania, Wisdom
Vin alegerile!
Scris de Turambar at 09:44 2 comentarii
Etichete: Destul de perfect, Fun, Movies, Rautacisme, Vin alegerile
miercuri, 2 iunie 2010
Girl, Mother, Corpse
Scris de Turambar at 17:24 6 comentarii
Etichete: Art, Erotica, Foto, KG, Random, Serendipitati, Stances, Tits
Scurt. Mediu. Lung
În astfel de momente de criză, lumea intră în panică.
Maimuță bine antrenată în milioane de ani de situații de pericol, creierul nostru apasă pe butonul de fast-forward și dintr-o dată totul se întîmplă atomic, în culori fosforescente și în sunete sacadate. Ni se pare că istoria nu mai are răbdare, că lucrurile se întîmplă catastrofic, că e sfîrșitul lumii, cel puțin al lumii așa cum o știm.
Cînd, de fapt, istoria, și mai ales istoria socială, are lentoarea mierii care curge, a lavei care înaintează, a oțelului care se deformează încet, încet, încet, pînă se rupe.
Istoria faptelor politice poate să fie plină precum cozonacul de stafide de evenimente excepționale, de aglomerări de astfel de zăticneli ce merită să facă prima pagină a unui ziar respectabil (repet: respectabil, nu isterismele noastre ieftine și jalnice, unde totul primește eticheta de senzațional). Sînt momente de acalmie și momente de înghesuială evenimențială peste tot în lume, peste tot pe parcursul istoriei. Doar noi sîntem obișnuiți să le selectăm doar pe cele din urmă și să le ignorăm pe cele dintîi – de unde și percepția noastră deformată asupra istoriei.
Însă textura socială nu se schimbă, construiește ori destramă așa de repede precum o criză economică ori precum o cădere de guvern ori precum declanșarea unui război. De cele mai multe ori, cu excepția catastrofelor totale, cînd o întreagă națiune este ștearsă de pe fața pămîntului într-un conflict (s-au mai văzut și de-astea), aceste corpuri sociale au o viață lungă, mult mai lungă decît viața unui om, perioada de timp în care sîntem în general dispuși să gîndim.
O națiune nu se naște (efectiv, cu toate diferențialele sale: limbă, teritoriu, valori, identitate de apartenență; nu formal, prin semnarea unui docoment) așa, cît ai bate din palme. În cazul ei se aplică durata lungă, lava care curge zeci și sute de ani. Încet, încet, precum plăcile tectonice, cîte maxim un centimetru pe an, pînă se rupe Africa de America de Sud și Madagascar de corpul continentului, ori pînă India se lipește de Asia, formînd munții Himalaya.
E drept că exagerez, în scopuri retorice. Nu atît de lent, la nivelul timpului geologic, însă în nici un caz nu atît de iute cum ni se petrece viața noastră de bicisnici muritori, iaca acolo, maxim 100 de ani, sau cum se petrec evenimentele politice, iaca acolo, 125 de trăirisme isterice pe zi pe cap de televiziune furajată.
În consecință, nici noi nu vom pieri repede. Vom fi o perioadă scurtă spre medie de timp, vreo cîteva zeci de ani, poate o sută de ani, o gubernie prost chibzuită și chivernisită a acestei supra-țări și supra-nații care încet încet se conturează: Europa.
La fel cum Statele Unite ale Americii au și ele provincii prost administrate, unde e vai de mama capului lor, gen Mississipi, unde e lumea săracă – în comparație cu alte state mai bogate, gen California, de unde lumea pleacă spre statele mai răsărite pentru că simt că "acasă" nu au nici o șansă – la fel este și România față de alte provincii ale Europei.
La fel precum nici naiba nu a auzit de Minesotta (nici nu știu cu cîți de s sau de t se scrie) sau de North Dakota, la fel de anonimă și de ștearsă pe fața percepției colective este și România. Iaca acolo, un punct pe hartă, pe undeva pe lîngă Egipt și cu capitala la Budapesta. Cuuum? Egiptul nu este în Europa? Păi și piramidele alea de la Paris, atunci?
Ia să-mi spuneți voi repede, fără Google și alte artificii cu curent electric prin vinele lor de sîrmă și de plastic, care este capitala statului Minessota? Dar a lui Missouri? Dar a lui South Dakota? Ce se face în South Dakota? Sînt oamenii mulțumiți că locuiesc acolo? Cum i-a lovit criza? Cîți dintre ei emigrează spre coasta de est sau spre cea de vest? Cîți înjură sărăcia și țopîrlănia și lipsa de speranță a acelor locuri uitate de timp și de lume?
Cam așa e și România, în termen scurt spre mediu. Poate 50 de ani, cel mai probabil încă 100 de ani. Timp în care nici nu vom pieri de pe fața pămîntului, nici nu vom face fapte remarcabile. Nu vom fi nici oțel, nici fontă, ci mai degrabă lut. Dar vom fi. Însă încet încet vom fi din ce în ce mai împănați de țigani și de arabi și de alte neamuri de oameni care vor face copii, și atunci vom avea încet încet soarta sîrbilor în Kosovo, așa cum mă jeleam mai zilele trecute.
Dar nu acum. Nu așa de repede. Nu așa de babarditor și de catastrofic precum se isterizează marea masă de bocitori profesioniști. Ci langzam. Încet și trist, cum îi place văduvei. Langzam și fără entuziasm. Încet, încet, precum se stinge jarul în foc – voi ăștia, minoritatea care încă mai știți cum arată un foc de lemne – precum se evaporă apa din găleată. Mai lung decît o viață de om, pentru că națiile sînt mai mari și la trup și la timp decît oamenii și se supun altor legi ale firii.
Scriu aceste rînduri după ce am citit excelenta scriere de șucăr filosofic a lui Teophyle, cît și comentariile din subsol. Teophyle are acolo o analogie foarte faină (și inerent supusă limitării, cum se întîmplă inevitabil cu orice analogie) cu societățile (națiile) de oțel, de fontă, de lemn, de lut.
Implicit, în scrierea sa găsim același timp lung, al istoriei de dincolo de viața scurtă a omului de carne. Însă în comentariile la articolul său găsim tot soiul de referiri la istoria scurtă, la orizonturi temporale cît se poate de aici și acum, 2030, repede, în viața noastră, fugiți, ne mănîncă, o să murim cu toții, vaaai ce jale și suspin viață este un chin ce am făcut de merităm această soartă nașpa se duce dracu de rîpă țara o să dispărem cu toții așa cum spunea și distinsu înțelept Turambar –
... Neah. M-ați înțeles greșit. Nu aici. Nu acum. Nici măcar în 2030. O să mai facem ceva timp umbră pămîntului, cu firea noastră de nație de lut și nu de oțel ori de fontă. O să fim în continuare o gubernie prost administrată, cu lume tristă și depresivă și prost educată, cu valori aproximative, cu un nivel de trai și cu o calitate a vieții relativ aproximativă, nici prea prea, nici foarte foarte, nici Ghana, dar nici Franța, nici canibali, dar nici scandinavi blonzi și înalți și impetuoși și exigenți și pricepuți.
O să fim în continuare iaca acolo un soi de nici prea prea, nici foarte foarte. O gubernie de margine, o provincie de graniță a unei entități politice vremelnice (vremelnice în timpul lung, al istoriei sutelor de ani) cu centrul de greutate, atît economic, cît și administrativ, aflat fix de partea cealaltă, unde apune soarele în Atlantic.
Pînă cînd, în cele din urmă, istoria n-o să mai aibă din nou răbdare cu noi și atunci jarul se va stinge, apa va năpădi vatra focului, și din români nu va rămîne decît o amintire. Nici prea prea, nici foarte foarte.
Dar nu acum. Nu aici. Și nici în 2012, cînd cu toții știm că se va prăpădi pămîntul, nici în 2030, cînd comentatorii alarmați cîntă prohodul nației, nici în 2050, nici în 2100. Mai tîrziu.
Nu știu cînd, dar mai tîrziu. Mult mai tîrziu pentru vremelnicia cărnii noastre. Așa încît lăsați soarta copiilor copiilor copiilor noștri pe seama lor, să-și mai facă și ei griji, nu numai noi, mama lor de copii atomici care se vor deplasa prin levitație, și mai ieșiți un pic din această depresie de criză. E greu, dar nu e sfîrșitul lumii.
E doar sfîrșitul lumii așa cum o știm noi.
Citeste tot...
Scris de Turambar at 07:22 17 comentarii
Etichete: History, Responsabilitate sociala, Romania, Scriitura, Serendipitati, Stari si zile
marți, 1 iunie 2010
Probleme la directie
Scris de Turambar at 19:37 8 comentarii
Etichete: CCSB, Grafice, Romania, Sociologie, Sondaje
The power of books
Scris de Turambar at 18:23 0 comentarii
Etichete: Art, Foto, KG, Random, Serendipitati, Stari si zile
Freaky is the flavour of the day
Ca tot a murit Freaky Flicks.
:blink:
Citeste tot...
Scris de Turambar at 16:32 0 comentarii
Etichete: Art, Destul de perfect, Japonia, Posters, Random, Various
Cum arata MTV-ul in anii '20
Tot de tzitze, craci si de Apocalipsa erau preocupati oamenii si atunci...
:wink: :wizeguy:
Citeste tot...
Scris de Turambar at 16:01 8 comentarii
Etichete: Art, Dance, Destul de perfect, Fun, Movies, Nostalgie
This impossible dream
Ce credeţi că se întâmplă cu intelectualitatea publică? Nu auzim nicio reacţie la situaţia prin care trecem...
În primul rând, acest concept de intelectualitate publică, care e tot mai mult discutat în sociologie, se face simţit şi în societatea noastră. În cercurile intelectualităţii publice intră şi ziarul „Adevărul" şi alte ziare, şi cărţile, şi şcoala. Din păcate însă, atunci când vorbim despre intelectualitatea publică, este inevitabil să vorbim despre dezbaterea publică. Aici mi se pare mie că se produce scrutcircuitul. Dezbaterea publică din România este mult prea emoţională şi, în acest sens, am impresia că iese puţin din conceptul de intelectualitate. Conceptul de intelectual este legat puternic de conceptul de raţional, de documentare, de analiză profundă, de înţelegere a lucrurilor din lume. Intelectual este cel care trebuie să vină cu un punct de vedere care să-l califice drept formator de opinie, nu drept purtător de opinie. Mă tem că cei care poartă astăzi acest drapel de formator de opinie cad prea mult în capcana zgomotului care se produce în societatea noastră.
Adrian Vasilescu, interviu în Adevărul, 27 mai 2010
Citeste tot...
Scris de Turambar at 07:54 1 comentarii
Etichete: Economie, Respect, Responsabilitate sociala, Romania, Wisdom