În general, întîmplarea și necesitatea sînt percepute ca fiind ireconciliabile. Taberele sînt clar conturate și bine separate: fie ești în logica aleatorității, fie ești în logica lui Dumnezeu. Oști pline de patimă, fără putință de dialog, cu șant lat și adînc tras între ele.
Deși...
În practică, încă nu s-a inventat capacitatea de a genera numere complet aleatoare. Orice împuire de asemenea șiruri de “întîmplări” are în spate o sămînță foarte mare din care se cioplesc apoi semințe mai mici, se scuipă mai apoi instanțe teoretic fără legătură una cu cealaltă – de unde și aparenta lipsă de relație între ele, deci “aleatoare”.
Însă ele, riguros vorbind, nu sînt aleatorii. Sînt doar într-o complexitate de împletire suficient de alambicată încît să nu-i dai de cap cu forțe obișnuite.
Orice om care are de-a face cît de cît cu informatica știe despre ce vorbesc. Singura putirință a omului de a genera "aleatoritate", cu ghilimelele de rigoare, este ca aceasta să fie pe baza unei semințe inițiale într-atît de mari încît să zădărnicească orice încercare de emulare a sa.
Pe asta se bazează în general criptografia contemporană, atît la nivel de criptare, de ascundere, de exemplu logica lui "Pretty Good Privacy", cît și la nivel de contra-acțiune, de încercare de spargere a codurilor.
Cu cît numărul din care se cioplește seria așa-zis aleatoare e mai mare, cu atît mai greu de bunghit logica generării acestei serii, deci voila! Pretty Good Randomness.
Pe această logică, un singur număr ar putea genera o serie riguros aleatorie. Numărul ăla pe care îl aleargă toată lumea și pe care nimeni nu-l prinde, nimeni nu-l cuprinde. Numărul infinit. Nu există numărul infinit, deși există o infinitate de tipuri de infiniți – a demonstrat-o Cantor cu vreo sută de ani în urmă.
Doar infinitul adevărat poate genera adevarata aleatoritate, adevarata întîmplare. Restul, plecînd dintr-o sămînță finită, are drept consecință o succesiune invariabil finită de combinații, de împuiri, deci – la rigoare, pentru un calculator omnipotent – decelabilă în logica sa sub-infinită. Undeva, cîndva, tot dai peste regulă. Adică peste cauzalitate. Adică peste necesitate.
Iată cum, astfel, pe bază de demonstrație, ajungem să tragem concluzia că tabăra celor de partea necesității – infinitul, adică un alt nume pentru Dumnezeu – se întîlnește în mod necesar cu tabăra celor de partea întîmplării. Adevărata întîmplare este cea care se naște din necesitatea absolută.
Undeva, la infinit, toate se întîlnesc. Q.E.D.
Am zis!
.
PNL i-a plătit campania lui Georgescu #2
Acum 14 ore
2 comentarii:
Tin minte si acum premiul de 10.000 de dolari oferit in 1998 celor mai curajosi si vrednici IRC-isti de pe pamant, cand prin distributed computing si brut force trebuia sparta o criptare cu cheie publica / privata de 64 de biti. Era inceputul erei digitale, toata lumea discuta despre plati online, posibilitatile dar si presiunile erau uriase. Daca se dovedea a fi sigura, si mii de calculatoare lucrand zi si noapte chiar ar fi spart acea criptare in cateva mii de ani, urma sa se schimbe absolut tot.
PGP-ul era la inceput, Kevin Mitnick era bagat in puscarie pentru ca facuse public codul sursa al programului (mare secret de stat in US, nu trebuia sa ajunga in mana dusmanilor), Clinton urma sa faca vizita ei istorica in China, si sa dea serverele si tehnologia rusilor pe gratis, ca sa aiba si ei. Ce vremuri..
Revenind la acel concurs de referinta in istoria Internetului, absolut toti cei care aveau calculatoare si stiau cum sa se conecteze prin un dial-up la un BBBS, erau acolo. In 2 saptamani a fost spart, dupa parcurgerea a 54% din plaja de posibilitati. Mesajul a fost foarte "Vaca e pe camp" - "The cow is on the plow". Am participat si eu, insa doar cu 3 sau 4 pachete din cele cateva milioane distribuite.
Mult mai interesanta mi s-a parut abordarea unora, ce au reusit sa sparga acelasi mesaj in cateva ore, si folosind un 4X86 obosit. Insa racit cu azot lichid, si cu modificari pe placa de baza. Condensatori inlocuiti, rezistente schimbate, si brusc generatorul de RND care era by default incorporat in orice procesor nu mai genera numere "aleatoare", ci doar o secventa nesfarsita de 1. Sau de 0. Nemaiexistand variatii mici ale curentului electric, fizic nici nu mai avea cum sa genereze asa ceva. Cheile (matricile) folosite in criptare erau generate deja altfel, si pentru ca acea matrice era deja cunoscuta, puteai calcula determinantul si inversa matricii foarte usor, aproape cu pixul pe hartie, manual. Adica Acea criptare putea fi rezolvata in cateva secunde, fara a parcurge deloc miliarde de variante, pentru ca aveai ambele chei de criptare generate/alese "aleator" de calculator, la dispozitia ta. Deja nu mai cautai 3 din 4 chei, ci rezolvai o ecuatie matriciala de grad 1, inapoi.
Moment in care apare industria generatoarelor de numere aleatoare. Secretele militare nu puteau fi lasate la mana oricui. Generatoare RND pe flux magnetic, generatoare pe fluctuatii de temperatura, cursa a inarmarilor ce inca exista si azi (anul trecut a fost anuntat un generator cuantic, ce foloseste cuante in 4 dimensiuni). Insa asta e pentru armata. Pentru oamenii de rand, si banci, exista numerele prime. Si calculele complexe, cu numere mari, si foarte mari, unele chiar de 22.338.618 de cifre. Insa nimeni nu tine fisiere de zeci de GB doar pentru asta. Lista numerelor prime folosita in criptografie e mult mai mica, conjectura Riemann nu e demonstrata nici azi, functia lui Zeta inca nu e foarte clara, adica omenirea poate dormi linistita - nici un hacker nu va fi suficient de incapatanat si nici inconstient sa genereze astfel de numere cu placile lui video pe nspe mii de coresc si calculatorul lui. I-ar lua cateva luni..
Bine, dupa aceea ar avea lista completa, aia reala. Nu frectiile care sunt folosite acum. :))
@ John Galt - exceptional comentariul tau !!!
Trimiteți un comentariu