“Tre’ să fie o cale să ieșim de-aici”, zisă cătră hoț cel fraier,
“E prea multă zăpăceală, pute-a păcăleală-n aer”
“Uită-te la ei cum îmi bea vinu’, patronii lu’ pește prăjit,
Uită-te la ei cum îmi scurmă pîn’ curte, țărani amețiți,
Nici unul din ei nu știe ce și cum, nici unul din ei habar n-are
Cît merită, cît face, care are valoare și care n-are”.
“Gogule, nu te-agita”
Zise hoțul cu amabilitate
“Sîntem mulți, frate, care credem
Că viața a ieșit dîn termenu de valabilitate.
Da' tu și cu mine, frățioare, am mai trecut pîn de-astea,
Știi bine că nu asta ne e soarta,
Așa că lasă gargara acuma
Că să face tîrziu și e noapte.”
Peste tot sus pe creneluri
În vîrful turnului de veghe
Prinții se-uită, se holbează, ei păzește și veghează
Iar femeile cochete trece umblă se petrece
Cu desculții servitori care e mai mult de zece.
Afară, în depărtare
O jivină mîrîie
Doi călăreți se apropie
Iară vîntul vîjîie.
* * *
pentru conformitate, originalul. pufosilor :)
"There must be some way out of here"
Said the joker to the thief
"There's too much confusion
I can't get no relief
Businessmen, they drink my wine
Plowmen dig my earth
None of them along the line
Know what any of it is worth"
"No reason to get excited"
The thief, he kindly spoke
"There are many here among us
Who feel that life is but a joke
But you and I, we've been through that
And this is not our fate
So let us not talk falsely, now
The hour is getting late"
All along the watchtower
Princes kept the view
While all the women came and went
Barefoot servants, too
Outside, in the distance
A wildcat did growl
Two riders were approaching
The wind began to howl
.
De ce nu merităm autostrăzi 2024
Acum 9 ore
3 comentarii:
Leonard Cohen On Bob Dylan’s Nobel Prize: “It’s like pinning a medal on Mount Everest for being the highest mountain”
http://cohencentric.com/2016/10/14/leonard-cohen-bob-dylans-nobel-prize-like-pinning-medal-mount-everest-highest-mountain/
Știi că prima dată am ascultat All Along The Watchtower nu în interpretarea lui Dylan ci a prietenilor lui, la The 30th Anniversary Celebration Concert. Solist era Neil Young iar prin orchestră toți unul și unul. Era un CD de la prietenul meu Ducu, primul CD cu dylan pe care-l ascultasem... 1992...
Așa l-am descoperit eu pe Dylan. Muzica lui cântată de alții. Ulterior l-am devorat, cuvinte și muzică. Dylan merita o apreciere. Niciodată nu a fost un performer extraordinar. A fost bun, dar mai bună muzica și versurile lui.
Iată că a primit premiul suprem pentru cuvintele lui. Chiar mă bucur pentru el.
Tre’ să fie o cale... totul e confuzie??... Iară vîntul vîjîie.
Trimiteți un comentariu