Despre manipularea de tip ecologist la români

Acum o sută și ceva de ani oamenii se speriau de marea invenție diavolicească care îți fura sufletul și ți-l punea pe hîrtie. Pînă hăt tîrziu, spre anii ’50-’60, prin părțile noastre cel puțin, mai erau femei în etate care se speriau și-și scuipau în sîn și nu permiteau cu nici un chip să li se fure sufletul. Între timp, lumea s-a învățat. Se numește fotografie și sînt plini pereții caselor de ele.

Acum aproape o sută de ani la fel s-a întîmplat și cu altă invenție diavolicească. Nimeni nu mai pomenise o cutie în care oameni mici se mișcă, vorbesc, cîntă. Curat lucru diavolului. Ptiu, drace! Fugi maică cu sărăcia asta de aici! Între timp lumea s-a învățat și cu asta, ba chiar își pierde o parte însemnată a vieții în fața sa. Se numește televizor și sînt pline casele oamenilor de ele.

Pasul de la frică la exploatarea fricii este din păcate al naibii de simplă.

Să luăm, bunăoară, exemplul vaccinurior. Sînt mulți dintre aceia care își pun în pericol propria viață sau, și mai grav, viața copiilor lor, considerînd vaccinurile niște invenții spurcate, ustensile otrăvite de-ale diavolului, capitaliștilor, masonilor sau șerpilienilor prin care se încearcă controlul sau chiar omorîrea oamenilor nevinovați.

Același lucru cu cardurile de credit, cu pașapoartele biometrice, cu antenele de telefonie mobilă, cu organismele modificate genetic. Exemplele sînt multe. E vorba despre o ecuație medievalo-goebbelsiană simplă, dar eficientă: oameni naivi plus manipulare = tensiune socială, uneori chiar revoltă. În orice caz, împotrivire la adresa unor tehnologii.

Zilele acestea din păcate vedem un nou domeniu de aplicare a acestei metode de manipulare. E vorba despre resursele subsolului.

Aceeași combinație de oameni naivi, speriați de tehnologie, îndărătnici la modernitate, săraci și ușor de manipulat cu mijloace grosiere, dar eficiente. Aceleași metode de manual, bine rodate în alte vremuri,. Folosirea unor cuvinte sperietoare, cum ar fi “cianură” sau “fracturare”. Exploatarea unor temeri bazale: de moarte, de cutremur, de pierdere a casei, de pierdere a rezervelor de apă – își mai amintește cineva de zvonul cu otrăvirea rezervoarelor de apă de la Revoluția din 1989?

Asta în condițiile în care proiectul gazelor de șist din Vaslui ar ajuta atît la nivel local, cît și general.

Local, prin crearea de locuri de muncă și prin creșterea nivelului de trai al celor care locuiesc într-unul din polii de sărăcie și subdezvoltare persistentă a României. Județul Vaslui plătește la bugetul consolidat de stat 277 milioane de lei și primește înapoi dublu: 525 de milioane de lei.

General, prin reducerea dependenței României de resursele energetice străine, venite adeseori din zone ale globului unde echivalența hidrocarburi egal instrument de constrîngere geostrategică este de domeniul evidenței.

Felul în care locuitorii din celebrul deja de pe acum sat vasluian au fost luați în vizor și prelucrați ideologic încă din vară, cu mult timp înainte de începerea proiectului, fiind adunați și prezentîndu-li-se la Căminul Cultural un film cu mesaje alarmiste, dezastruoase, despre extracția gazelor de șist prin metoda fracționării, arată că avem de-a face cu un plan bine pregătit, din timp de combatere a proiectului.

Deja nu mai este “doar“ un protest sincer, din partea unor localnici îngrijorați, ci un atac bine organizat de către o echipă cu scop bine definit, cu subiect și predicat, atac țintit asupra unui proiect de dezvoltare al României.

Păcat.

Păcat că pe de o parte ne dorim o țară mai prosperă, cu locuitori mai prosperi, însă pe de altă parte percutăm în mod naiv la manipulări străine intereselor țării și împiedicăm proiecte economice prin care ne putem consolida economic și geopolitic.

Păcat că avem instituții media care propagă și întăresc mesajul catastrofic și care acționează în contra interesului național.

Păcat că dăm cu piciorul unei șanse de dezvoltare. Pe de o parte ne lamentăm că nu se face nimic. Pe de altă parte sabotăm în mod sistematic orice încercare.

Din păcate, răul se face mult mai ușor și cu mai multă eficiență decît binele. Să pui gaz pe foc durează o secundă. Să stingi incendiul uneori poate dura și o viață întreagă. Iar piromani se găsesc mereu pe fața pămîntului ăsta.

Spre încheiere, vă propun și eu niște mesaje referitoare la situații și acțiuni cotidiene, ca să ne dăm seama ce viață nemernică ducem în fiecare zi, în fiecare secundă. Ce păcătoși sîntem. Ce criminali. Cum sfîșiem noi corola de minuni a lumii fără pic de jenă, ca niște moderni iresponsabili.

“Milioane și milioane de oameni iresponsabili își bat joc de frumusețea naturală a acestei țări, distrugînd totul în cale și acoperind pămîntul cu o substanță toxică, otrăvitoare”. E vorba despre fiecare din noi ori de cîte ori mergem pe trotuarele de asfalt. Ar trebui să ne întoarcem la mersul prin glod, prin mizerie și noroi, ca să nu ne mai batem joc de natură.

“Milioane și milioane de oameni iresponsabili folosesc substanțe cu potențial letal pentru a-și satisface nevoile egoiste”. E vorba de fiecare din noi, de fiecare dată cînd mergem cu mașina, fie personală, fie cu autobuzul. Asta pentru că folosim benzină. Fiecare zbor cu avionul consumă tone de benzină. Fiecare ambulanță care salvează oamenii de la moarte consumă benzină.

O substanță foarte periculoasă, care știm cu toții că ia foc, explodează, distruge totul în jur. Nu-i frumos. Ar trebui să renunțăm la asemenea comportamente reprobabile și să ne întoarcem la frumusețea naturală a mersului pe jos sau, în cel mai rău caz, cu calul.

Dar mai ales și mai ales, vă propun să vă gîndiți la cea mai mare crimă ecologică la care participăm cu toții, și cei de la țară, și cei de la oraș, în fiecare zi, aproape în fiecare ceas.

“Milioane și milioane de români iresponsabili distrug în fiecare zi pe suprafețe imense echilibrul ecologic și milioane de micro-ecosisteme prețioase, sfîșiind și fracturînd scoarța pămîntului.”

E vorba despre iresponsabila activitate a aratului și semănatului. Sau a datului cu sapa ori cu coasa. Ori de cîte ori plantăm ori cultivăm ceva, distrugem ecosisteme și intervenim traumatizant asupra microechilibrului ecologic local. De fiecare dată cînd țăranii ară cîmpul, ei strivesc corola de minuni a lumii. Dacă ar fi să ne luăm după manipularea de tip terorism ecologic, ar trebui să murim de foame pentru că nu-i frumos să distrugi natura. De zece mii de ani tot sfîșiem natura pentru a mînca.

Nu știu cum de ne mai rabdă natura asta, la cît de nemernici sîntem, că îndrăznim să vrem să mîncăm în fiecare zi. Ar trebui să nu mai arăm nimic, să nu mai semănăm nimic. Să lăsăm tot pîrloagă și să ne apucăm să importăm de la ruși tot, și mîncarea și gazele naturale, că la ei nu se aplică regulile protestului ecologic.