Lingîndu-ți buzele de pișatul cel fierbinte

Ați tăiat vreodată o găină?

Îi înfigi o mînă în gît, cealaltă în tîrtiță, ce-i aia tîrtiță? habar n-aveți, orășenilor, căutați pe Google, o pui la subsoară, ea dă din picioare, se zbate, zboară fulgi peste tot, cu mîna cealaltă liberă între timp apuci toporul, îl cumpănești din greutate sus, lîngă fier, duci sărăcia de post-dinozaur la butuc, butucul e jos, e plin de urme de sînge și de linii întretăiate mărunt, zeci și sute de momente de crimă organizată, o întreagă istorie în acea distribuție spațială de linii pline de sînge.

Pui găina cu gîtul pe butuc, ținîndu-i trupul între genunchi, altminteri se duce naibii și găină și tot, nu poți s-o ții doar de gît, ții bine, te gîndești ce se întîmplă dacă nu dai cum trebuie, ai deștele atît de aproape de locul unde va cădea leafa toporului, ce-i aia leafă? adică salariu? habar n-aveți, orășenilor, căutați pe Google, cumpănești toporul în mînă, eu de exemplu sînt stîngaci, voi probabil cu dreapta, ții toporul mai de sus, mai dinspre coadă, să facă moment, să cadă inerția precum pedeapsa divină, găina se zbate, îi întinzi gîtul, penele de pe gît se răsfiră într-un model ad literam mortal, harșt! toporul cade, în funcție de cît de priceput ești zboară capul găinii din prima sau te faci de rîs, mai trebuie să mai dai o dată și încă o dată, să chinui amărîtul de animal.

Cum necum în cele din urmă capul se desprinde, din prima sau din a treia, sîngele țîșnește peste tot, lichid sub presiune care de-abia așteaptă să vadă lumina zilei, împroașcă roșu cu zvîcniri puternice, lungi, toată curtea, dacă e iarnă toată zăpada, roșu fierbinte care aproape că sfîrîie albul înghețat, găina se transformă într-un rostogol de agonie, picioare care zvîcnesc spasmodic, aripi fîlfîind disperat, aleargă găina fără cap prin curte cîteva secunde, sînge peste tot, pînă la urmă se potolește, o apuci de picioare, o mai scurgi un pic de sînge, o ții cu capul în jos, pardon, nu mai are cap, o ții cu gîtul în jos și pe urmă o duci la bucătărie unde oala mare cu apă fierbinte așteaptă să-i înmoaie penele, s-o jumulești.

Scîrbos, nu? N-ați putea face așa ceva, nu? În fiecare zi mii de astfel de găinociduri se întîmplă, fără să mai punem la socoteală găinocidurile industriale din fermele de păsări, unde acolo se întîmplă în fiecare minut cîte un Auschwitz avicol. Fiecare babă mai de Doamne ajută e în stare să repete repede, eficient, fără de nici un zvîcnet de emoție pe față mișcările de mai sus.

Ați mîncat vreodată friptură de găină? Crocantă delicioasă cu cărnița aia a ei zemoasă, dacă e făcută la rotisor mănînci pînă crăpi, pielea aia a ei plină de colesterol, ah ce deliciu, grăsimea aia absolut nesănătoasă din piele care ți se topește în gură, pulpa la grătar ficăței cu smîntînă ciorbă de găină cu pătrunjel și găluște, supă limpeze zamă de pui pentru cei bolnavi ostropel de pui cu usturoi. Aaaaah, să mă oprească cineva prea multe prea bune.

Scîrbos, nu? Se pare că nu.

Ați operat vreodată pe cineva?

Te speli pe mîini cum numai chirurgii știu s-o facă pînă sus la coate, repetat, cu soluții speciale, te îmbraci steril, te acoperi peste tot, doar ochii ți se mai văd printr-o crăpătură de ninja, intri în sala de operații, teoretic la fel de sterilă, pacientul e deja adormit de anestezist, să sperăm că se va mai trezi, asistenta are deja locul pregătit unde se va realiza incizia, pielea dezvelită acolo unde tai restul acoperit, asistenta îți întinde bisturiul, îl apuci cu mîna dominantă, eu cu stînga, voi probabil cu dreapta, cu o mișcare sigură tai unde trebuie, cum ai învățat la facultate cum i-ai văzut pe alții cum ai făcut-o de atîtea ori, sîngele țîșnește din toate capilarele secționate, pielea se desface elegant, cu o răsuflare, cu o ușurare, parcă de-abia aștepta s-o detensionezi, să se despice și lumina zilei să intre înăuntru la mațe, sîngele deja mustește, asistenta tamponează expert locul să îndepărteze surplusul de lichid, cald și greu, vîscos lipicios zemos, sînge proaspăt, mușchi secționați carne mustindă uite am trecut de peretele abdominal uite cavitatea uite intestinele la țară le zice mațe noi aici nu vorbim așa avem jargonul nostru ce știu sociologii ăștia dă-mi aia dă-mi ailantă ține aici taie aici peste tot sînge sînge sînge o să fie bine să sperăm că o să fie bine, unde e apendicele unde e ruptura de prapor unde e tumoarea?

Scîrbos, nu? N-ați putea face așa ceva, nu? În fiecare zii mii de chirurghi înfig mii de bisturiuri în mii de pacienți. Fără să mai punem la socoteală toate intervențiile mai puțin intrusive, dar pînă la urmă tot cu carne despicată, laparoscopiile tatuajoscopiile măselomahiile și tot ce e cu intervenit asupra corpului uman. Fiecare medic mai de Doamne ajută e în stare să repete repede, eficient, fără de nici un zvîcnet de emoție pe față mișcările de mai sus, evident mult mai în detaliu și mai priceput decît ar fi în stare să aproximeze un biet sociolog cu slabele-i cunoștințe de specialitate însușite de pe Discovery Channel și de pe Internet, acuma că nici Discovery nu mai avem, mama lor de bozgori, ați văzut cum vor să ne distrugă țara?

Ați fost vreodată operat? Cineva drag vouă a fost vreodată salvat din ghearele morții de asemenea intervenții pline de sînge, sînge scîrbos, suferință, durere?

Mai e scîrbos? Da, e în continuare scîrbos, dar parcă se merită, nu?

Ați spălat vreodată de căcat un veceu? Ați rînit vreodată balega din grajd? Ați curățat vreodată haznaua din curte? Ați spălat vreodată cotețul la porc sau la găini? Ați dus vreodată vreo căruță de bălegar pe cîmp, să-l împrăștiați?

Indiferent de cantitate, mirosul e același. Miros de căcat, de bălegar, de găinaț, e adevărat că au tonuri olfactive distincte, dar nasul ți-l mută din loc cam la fel. Mai ales cel de găinaț are niște gradații ofensive cu greu atinse de celelalte tipuri de dejecții animale. Iei peria de veceu o înmoi în balta aceea de jos unde pe pereți încă mai sînt petice de substanță maro vîscoasă plină de grăsimi care nu vor să se dea bătute prea repede de pe albul faianței freci vîrtos încet-încet petele se amestecă cu apa se face un maclavais de un maro incert, mai tragi apa încă o dată dai cu substanță de curățat veceul de-aia de un albastru atomic și care provoacă cancer la pinguini gata slavă Domnului s-a curățat.

Pui mîna pe lopată, împingi balega dinspre înăuntru spre înafară, metodic scrijelești podeaua, blană cu blană, să nu rămînă nimic, ce-i aia blană? adică părul animalelor? habar n-aveți, orășenilor, căutați pe Google, pișălăul muștește printre tălpi, cizme de cauciuc sau gumari sau bocanci sau adidași sau trămpălăi sau teniși sau papuci de plastic Rebok din tîrg de la Băicoi, se face așa o grămăjoară de baligă într-un colț o iei pe lopată o cumpănești cu grijă nu vrei să ajungă în altă parte decît în grămada de afară vaca între timp începe să se pișe din nou un jet fierbinte care pică de la peste un metru înălțime stropește peste tot n-ai nici o șansă să scapi de distribuția tridimensională gaussiană lichidă tot te nimerește cumva închide gura să nu-ți intre pișat în gură înjură cu gura închisă închide și ochii sau măcar ferește capul într-o parte gata a terminat îi dai un ghiont un picior, ‘mnezeii mă-tii de vacă, boala dracu’ dă vită, acuma te-ai găsit să te piși, cînd sînt eu aici, gata ai terminat și tu de înjurat boaita, te-ai răcorit, acuma poți să zvîrli bălegarul afară în grămada mare din fața grajdului, tone de căcat de vacă ce fermentează încet se vor transforma în cel mai bun îngrășămînt la primăvară sau iarna viitoare.

Scîrbos, nu? Numa gîndul că începe vaca să se pișe și să vă stropească pe ochi v-a făcut deja să aveți un icnet de vomă în gură noroc că nu știți cum miroase e doar imaginație vizuală nu și olfactivă, altminteri deja ați fi borît demult pe tastatura voastră cea curată, curățată periodic de firimituri și alte gunoaie cu un șprei de-ăla cu muțuflender subțire care zvîrle un jet puternic de aer, ori pe monitorul vostru cel curat, curățat metodic cu soluție specială care miroase a parfum din supermarket.

N-ați putea face așa ceva, nu? Și totuși, în fiecare mii sute de mii milioane de țărani agricultori fermieri ziceți-le cum vreți pun mîna pe coada lopeții și rînesc conștiincios la vacă dimineața și seara, înainte s-o mulgă, înainte să-i pună fîn în iesle, înainte s-o țesale, ce e aia să țesali? habar n-aveți, orășenilor, căutați pe Google. Fiecare țăran mai de Doamne ajută sau nici măcar atît, fiecare prostovan bețivan amărît e în stare să repete repede, eficient, fără de nici un zvîcnet de emoție pe față mișcările de mai sus. Inclusiv să dea cu limba pe buze și să spună dacă e vaca bolnavă sau nu, după ce gust are pișatul cel fierbinte.

Glumesc. Dar doar la aia cu pișatul de vacă pe buze glumesc. În rest vorbesc serios.

Ați băut vreodată lapte de vacă? V-ați bucurat vreodată de curățenia de la toaletă? Ați mîncat vreodată ouă de casă? Mirosul proaspăt de deodorant faianța cea lucitoare veceul imaculat de curat pe care să vă așezați bucile curului. Laptele proaspăt de vacă gălbui gras gustos care face repede pojghiță deasupra. Ouăle care fac prăjiturile galbene gustoare adevăratul gust de ou ochiurile cu mărgini crocante. Toate beneficiile urmării faptului că cineva undeva a curățat de căcat ceva.

Scîrbos, nu? Da, în continuare scîrbos, dar parcă se merită, nu?

Ați convins vreodată pe cineva să voteze? Să stai de vorbă cu toți intenșii să pupi babele să promiți locuri de muncă și biserici și drumuri asfaltate să fii oprit pe stradă să-ți ceară lumea chestii locuri de muncă pensie mai mare un favor pentru nepoțica o propunere de afacere preposteroasă să te apuce de nasture și să nu-ți mai dea drumul să te piseze cu pisălogia lui cînd tu de fapt ai coborît din mașină doar să-ți cumperi un pachet de țigări, damn it data viitoare trimit șoferul, vezi de ce e bine să ai șofer.

Să primești toate dejecțiile verbale din lume să-ți pierzi zilele nopțile serile sfîrșiturile de săptămînă în întîlniri plictisitoare formale ipocrite în care fiecare spune ceva și gîndește altceva oameni mediocri cu nevoi și pasiuni mediocre adică marea majoritate a oamenilor babe tineri soldați pensionari cetățeni lume populație mulțime pulime votanți electorat. Să promiți marea cu sarea să fii mereu zîmbitor sau furios sau competent să vorbești repede să nu-l lași pe celălalt să spună pînă la capăt să mai explici încă o dată lucruri simple pe care lumea nu le înțelege sau nu vrea să le înțeleagă să spui una și să gîndești alta să minți să păcălești să o dai cotită să te prefaci.

Să faci partid intens să spui toate tîmpeniile din lume să întărîți oamenii împotriva altora să promiți că dai doozeci de mii de euro și că îi împuști pe toți pe stadioane mama lor de corupți sus patria jos mafia vom fi mai mult de-atît și încă ceva pe deasupra prințișorul nostru dănuț dănuț dănuț a venit dan se strînge lumea ca la balamuc, de fapt nu ca la balamuc, e un balamuc în sine, se strînge balamucul, ce pot face pentru Dvs cînd vom ajunge la guvernare o să facem o să dregem o să-i belim pe toți va fi raiul pe pămînt și toți vor fi pedepsiți și lumea crede, știe că nu va fi așa și totuși crede, ah minte-mă frumos spune-mi că după ce mor o să trăiesc de fapt, spune-mi că după alegeri o să fie bine, nu te cred dar vreau să te cred, cred Doamne ajută necredinței mele, cred Dane ajută-mi nepoata să cîștige o mie de euro pe lună, chiar și pe pămînt, cred Vadime ajută-mă să belim toți bozgorii din țară, să nu uităm de evrei, ei sînt vinovați, a, era să uit masonii. Și americanii. Și șerpilienii. Să-i belim pe toți mama lor dă-i dracului o să-i împușcăm pe stadion cu toate țevile mitralierelor din dotare.

Scîrbos, nu? Vă simțiți năpădiți de toate emoțiile negative cu putință vă apucă furia dracii indignarea simțiți nodul de enervare și de neputință cum vi se urcă în gît cum e posibil așa ceva pe ce lume trăim cum de oamenii sînt atît de proști de ce nu trăim și noi într-o țară civilizată într-o politică a dezbaterilor raționale și a luptei între idei nu cu punga de mălai. Ah simt că-mi crește tensiunea mă sufoc vreau să-i belesc pe toți.

N-ați putea face așa ceva, nu? Și totuși, în fiecare an mii zeci de mii de politruci intenși asta fac, nu numai în România, și în Franța, patria marilor oameni civilizați și plini de stil, și în Olanda, acolo la toleranții și la cilivizații ăia, și în America unde se cîștigă voturi cu teleevanghelizarea, și în Anglia, ah Anglia, țara democrației și a bunului-simț. În fiecare zii mii zeci de mii de politruci intenși asta fac mănîncă căcat cu lingura promit marea cu sarea prostesc oamenii care vor să fie prostiți niște fameni niște ipochimeni care sînt în stare să repete repede, eficient, fără de nici un zvîcnet de emoție pe față prostelile de mai sus. Inclusiv să dea cu limba pe buze și să spună dacă votantul chiar va vota cu el sau nu, după ce gust are pișatul cel fierbinte.

Glumesc. Dar doar la aia cu pișatul de votant pe buze glumesc. În rest vorbesc serios.

V-ați gîndit vreodată ce s-ar întîmpla dacă hoardele de votanți ar vota cu cineva cu adevărat intens? With a loose cannon?

Scîrbos, nu? Nu. Nu scîrbos. Spăimos de-a dreptul. Groaznic. Înspăimîntător.

Ieri am cumpărat România Mare și Dilema Veche de la chioșc. Dilema Veche o cumpăr de regulă. România Mare am cumpărat-o cred că a doua sau a treia oară în viața mea, de fiecare dată din interes profesional. Doar că ieri am citit-o pentru prima dată fără de vreun zvîcnet de emoție pe față. Repede, eficient, cum rînești la vacă în diminețile geroase de iarnă, lingîndu-ți buzele de pișatul cel fierbinte și fiind în stare să spui dacă e vaca bolnavă sau nu.