La Eurocon-ul din 1994 din Timișoara i-am cumpǎrat Le Monde d’Edena, deși era o cǎruțǎ de bani pentru mine pe vremea aceea. Ale dracu’ de scumpe, comics-urile astea, pentru un pîrlit de student fǎrǎ bani.
Și pentru cǎ tot o cumpǎrasem (n-aveam bani decît de o bandǎ desenatǎ), m-am așezat la coadǎ sǎ mi-o semneze. Nu prea știam eu cine este domnu’, am aflat atunci. Și pe urmǎ. Și am stat la coadǎ, și cînd mi-a venit rîndul domnu’ a deschis la prima paginǎ și cu o mișcare bine controlatǎ mi-a desenat un personaj din carte și s-a semnat lîngǎ. M-au trecut fiori: i se mișca mîna cu o naturalețe inumanǎ.
Și uite așa am în bibliotecǎ și acum un volum semnat de Jean Giraud, cu un muțunache desenat de mîna lui.
Zilele astea a murit. Și Jean Giraud, și Moebius. Dar el de fapt n-a murit. Doar o țîr’ s-o odihnitu. Rǎmîne în mințile noastre, în bibliotecile noastre, în fantasmele noastre.
La revedere, celestule, zǎnatecule, inutilule...
.
De ce nu merităm autostrăzi 2024
Acum 10 ore
2 comentarii:
mi-ai stricat ziua, maitre! offf, 94, temesvar, taverna de sub pod unde canta ala jazz la chitara rece si tu aveai bandana in jurul pumnului.
eram mai slabi, vedeam amandoi mai bine si moebius functiona.
RIP
Mda. Alte vremuri. Alte incaperi. Acum 18 ani. Ce babe sintem, domnule Ghinda :(
Trimiteți un comentariu