Vin alegerile!

. Citeste tot...

Trei cutiuțe mici

Fetele mele pitulici,
Cînd va veni vremea
Să fie plină curtea de arici,
Să vă pregătiți
Trei cutiuțe mici:
Una la ai mei
Și două sub platani.
Semn peste ani,
Să fiu sigur că nu-i tăiați
Ci că vor fi casă pentru mițorlani.



. Citeste tot...

Les seins du mal

Mishteaux. Cu adevarat mishteaux.

:/

Citeste tot...

Vin alegerile!

. Citeste tot...

Darwin, fa-te ca lucrezi!

. Citeste tot...

Cum o dai, cum o cotesti, tot in Rusia nimeresti

"Traian Băsescu a dat azi, prin discursul rostit în parlament, un semnal puternic pro-american și anti-rusesc într-un moment în care nervii rușilor sunt întinși la maxim, iar în culisele politicii din mai multe state se pun la cale și se execută lovituri zdravene.

Discursul prezidențial constituie o opțiune fără echivoc într-o chestiune de importanță națională, europeană și chiar mai mult de atît.

E de așteptat ca el să fie urmat de o replică tăioasă a rușilor, într-o formă sau alta, un examen sever care ne așteaptă și care ar putea demonstra în ce măsură Moscova mai poate influența jocurile politice autohtone. Să vedem, însă, despre ce e vorba.

[...] Zăcămintele de gaze de șist sunt considerate a fi, în acest moment, cea mai serioasă alternativă europeană la importul de gaz rusesc.

Grație lor, Europa ar scăpa pentru decenii bune de șantajul Moscovei, iar americanii s-ar bucura și ei, pentru că sunt maeștrii tehnologiei de extracție, deloc ușoară, deci ar încasa bani frumoși.
Or, cele mai mari zăcăminte de gaze de șist se găsesc în România, Polonia, Ungaria și Bulgaria.

Intrată pe piața prospecțiunilor din Bulgaria și România, compania americană Chevron a depistat și obținut licența de exploatare pentru asemenea zăcăminte.
În Polonia, americanii de la ConocoPhilips au început deja exploatările.

Rusia nu putea sta cu mîinile în sîn, urmărind cum îi zboară de sub nas piața pentru unul dintre cele mai importante produse de export, gazul metan.

În consecință, în Bulgaria izbucnesc ”spontan”, acum cîteva săptămîni, proteste de stradă în întreaga țară împotriva efectelor nocive asupra mediului pe care le-ar avea exploatarea gazelor de șist.

Urmarea e că scena politică sofiotă începe să tremure de frică, iar parlamentul dă rapid o lege prin care licența acordată Chevron e anulată, iar exploatarea gazelor de șist e interzisă sine die.

În replică, secretarul de stat american Hillary Clinton își programează o vizită urgentă la Sofia, pentru a lămuri problema. O vizită de nivel înalt într-o țară pe care liderii americanii au cam ignorat-o în ultimii 20 de ani.

În paralel, ieri, Traian Băsescu efectuează o vizită pe platforma Exxon din Marea Neagră, după care anunță, azi, în parlament, că există zăcăminte încă și mai mari decît cele anunțate oficial de americani.

Tot în parlament, el afirmă răspicat că România are nevoie de gazele de șist și de cele din Marea Neagră.

Ambele exploatate de americani.

Ambele, menite să dea frisoane Gazprom și Rusiei.

Spre deosebire de Bulgaria, care a bătut în retragere în fața unor proteste naționale cusute cu ață albă – de unde atîta conștiință ecologică pe capul bulgarilor? -, România dă, prin președintele Băsescu, într-un discurs oficial rostit în fața parlamentului, un semnal clar că a ales o tabără.

Care nu e cea rusească.

Zarurile au fost aruncate, urmează replica Rusiei.

Cum alegerile bat la ușă, e de așteptat ca poziția lui Băsescu să determine imixtiuni mai mult sau mai puțin discrete ale Moscovei în jocul electoral.

Deocamdată, s-au dat doar avertismente de mică anvergură, dacă ne gîndim la ciudata manifestație pusă la cale ieri de cîteva zeci de protestatari, în frunte cu Briana Caradja și Claudiu Crăciun, în fața ministerului Economiei, exact cînd erau primiți oficialii Chevron.

Ai zice că prințesa Caradja arde periodic pentru cîte o cauză națională, de la drepturile homosexualilor la cele ale maidanezilor și, mai nou, la chestiunea gazelor de șist. Și e al naibii de bine informată în legătură cu programul de primiri al miniștrilor.

Mai probabil e că, la fel ca în alte dăți, s-a apelat la niște protestatari ”de profesie” pentru a se crea o anume atmosferă în timpul vizitei americanilor.

E aproape sigur, însă, că lucrurile nu se vor opri aici. "

Bogdan Tiberiu Iacon, "Discursul lui Basescu – o directa napraznica in falca Rusiei" (InPolitics.ro) Citeste tot...

Vin alegerile! Acum si cu sunet. Repent...

Apasator. Tare apasator. Aspru, frate, aspru...

Una din melodiile care imi vin in mod recurent in minte. Ce face MTV-ul asta din mintea tinerilor cu creerul varza, dom'le. Ce auzi in tinerete te obsedeaza cind ti-e lumea mai draga.

Auzita ieri pe Rock FM, while drivin' my life away thru the bloody daily mush. E un semn, deci.

Repent!, Repent!, said the jocker to the priest.

Citeste tot...

Maramu, ținut de basm

Scrie létopisețul cel ungurescu că oarecându pre acéste locuri au fostu lăcuind tătarii. Mai plodindu-să și înmulțindu-să și lățindu-să, s-au tinsu de au trecut și preste munte, la Ardeal. Și împingăndu pe unguri din ocinile sale, n-au mai putut suferi, ce singur Laslău craiul ungurescu, cari-i zic filosof, s-au sculat de s-au dus la Împăratul Râmului, de ș-au cerșut oaste întru ajutoriu împrotiva vrăjmașilor săi. Ce împăratul Râmului alt ajutoriu nu i-au făgăduit, ce i-au dat răspunsu într-acesta chip, de i-au zis: "Eu suntu jurat, cândŭ am stătut la împărăție, om de sabiia mea și de județul mieu să nu moară. Pentru acéia oameni răi s-au făcut în țara mea și câte temnițe am, toate suntu pline de dânșii și nu mai am ce le face, ci ți-i voi da ție, să faci izbândă cu dânșii și eu să-mi curățescu țara de dânșii. Iară în țara mea să nu-i mai aduci, că ți-iu dăruiescu ție." Și de sârgu învăță de-i strânseră pre toți la un loc de pretitinderile și i-au însemnatu pre toți, de i-au arsu împrejurul capului de leau pârjolit părul ca unor tălhari, cu un hier arsu, care semnu trăiește și pănă astăzi în Țara Moldovei și la Maramoroș, de să cevluiescu oamenii prejur cap. Décii Laslău craiu, daca au luat acel ajutoriu tălhărescu de la Împăratul Râmului, au silit la Țara Ungurească și décii pre câșlegile Născutului, cu toată putérea sa s-au apucat de tătari a-i bate și a-i goni, de i-au trecut munte în ceasta parte pre la Rodna, pre care cale și sémne prin stânci de piatră în doao locuri să află făcute de Laslău craiul. Și așa gonindu-i prin munți, scos-au și pre acești tătari, carii au fostu lăcuitori la Moldova, de i-au trecut apa Sirétiului. Acolea Laslău craiu ce să chiamă leșaște Stanislav, stându în țărmurile apei, au strigatu unguréște: "Sirétem, sirétem", ce să zice rumânéște, place-mi, place-mi, sau cum ai zice pre limba noastră: "Așa-mi place, așa". Mai apoi, daca s-au discălicat țară, după cuvântul craiului, ce au zis, sirétem, au pus nume apei Sirétiul. Și după multă goană ce au gonit pre tătari i-au gonit și i-au trecut preste Nistru, la Crâmu, unde și pănă astăzi trăiescu, de acolo s-au întorsu Laslău crai îndărătu cu mare laudă șl biruință. Și sosindu la scaunul său în zioa de lăsatul secului, cerșutu-ș-au blagoslovenie de la vlădicii săi, să-l lase trei zile să se veselească cu doamnă-sa și cu boierii săi. Și așa l-au blagoslovit, de au lăsat sec marți, cu toată curtea sa, care obiceai să ține la légea lor și pănă astăzi, de lasă sec marți.

Laslău craiul ungurescu după îzbândă cu noroc ce au făcut, de răsipi pre cei tătari și să așeză la scaunul său, sfătuitu-s-au cu boierii săi, ce vor face cu acei tălhari ce-i adusă într-ajutoriu de la împăratul Râmului, cu carii mare izbândă făcusă, de răsipise putérea acelor tătari; că să le dea loc și ocine în țară, nu suferiia cei de loc și de moșie, ungurii, văzându-i că sunt niște oameni răi și ucigași, socotindu că de să vor plodi și să vor înmulți, ei să vor întări și cândai să nu li să prilejască vreo price cu dânșii, să nu pață mai rău decât cu tătarii, mai apoi să nu le fie a piierde și crăiia. Ce le-au ales loc pustii și sălbatec, îngrădit cu munți pinprejur, intre Țara Leșască și intre Țara Ungurească, unde să chiamă acum Maramoroșul. Acolo i-au dus de le-au împărțit hotară și ocine și locuri de sate și târguri și i-au nemișit pre toți, adecă slugi crăiești, unde și pănă astăzi trăiescu la Maramoroș.

Grigore Ureche, "Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă"

Courtesy of Richard Bathory, acest maramuresean din Mangalia :)

. Citeste tot...

Pe ei, pe ei, pe ei pe gramada lor!

Simbata 10 martie 2011 orele 17:00 pe stadionul FRR de la Arcul de Triumf Romania intilneste Georgia in Cupa Europeana a Natiunilor.

Pentru jucatorii nostri e vremea sa isi spele rusinea patita la Campionatul Mondial de Rugby de anul trecut.

Pentru noi e vremea sa fim alaturi de ei. Fie la stadion, in tribuna (hai, ca puteti, lenesilor!). Fie la televizor, pe GSP TV.

Cum ar zice maresalul Antonescu, in drum spre Odessa: romani, va ordon sa bateti aceasta natie prietena!

Mama lor... :)










. Citeste tot...

Nu existã o alternativã la aceste cunoştinţe

Ne pregatim de stringerea rindurilor, da? Coeziunea sociala se asigura prin conformism valoric si atitudinal. Asta trebuie facuta cit mai repede, cit sint creierele curate, virgine. In fata dusmanului minat puternic de la spate de valul ideologic religios trebuie sa-i opunem o contrapondere la fel de redutabila, minti la fel de focusate prin spalare timpurie.

Concluzia? Simpla: ne pregatim de razboi. Oamenii de stiinta sa faca arme. Popii sa faca soldati. Activistii politici sa faca emisiuni TV.

Evul mediu nu s-a terminat, domnilor...

:(

Courtesy of Utopia balcanica. Via Dragos Bora.

* * *

Scrisoare deschisã cãtre preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir V. Putin, din partea membrilor Academiei de Ştiinţe a Rusiei

Dragã domnule preşedinte,

Am urmãrit din ce în ce mai preocupaţi clericalizarea tot mai accentuatã a societãţii ruse, infiltrarea bisericii în toate domeniile vieţii publice. Constituţia Federaţiei Ruse asigurã laicitatea statului şi separã biserica de sistemul public de învãţãmânt. Vã adresãm aceastã scrisoare în calitatea Dvs. de garant al principiilor de bazã ale Constituţiei.

În luna martie Moscova a gãzduit al nouãlea Consiliu Naţional Rus. Una dintre rezoluţiile dânsului ne-a atras atenţia: “Asupra dezvoltãrii unui sistem naţional de educaţie religioasã şi ştiinţificã”. E un titlu dubios. Câtã vreme educaţia religioasã e gheşeftul intern al bisericii ortodoxe ruse, de ce ar trebui aceasta sã aibã un cuvânt de spus în domeniul ştiinţei?

Mai departe, textul rezoluţiei nu e deloc ambiguu. Rezoluţia cu pricina îndeamnã sã se cearã guvernului federal rus sã “includã teologia pe lista disciplinelor academice recunoscute de cãtre Comisia de Stat pentru Titluri şi Grade Academice, menţinând-o ca domeniu academic independent”.


Tentativele bisericii de a transforma teologia într-o disciplinã academicã recunoscutã au o istorie lungã-lungã. Pânã nu demult, însã, presiunea asupra Comisiei s-a exercitat pe ascuns. De când cu Consiliul din martie, discuţia se poartã în vãzul lumii. Totuşi, de ce teologia – un ansamblu de dogme religioase – ar merita un loc între disciplinele ştiinţifice? Disciplinele ştiinţifice se ocupã cu date reale, logicã şi dovezi, nu cu aspecte ale credinţei.

Trebuie menţionat cã pânã şi biserica catolicã a renunţat aproape în totalitate sã-şi mai bage nasul în cele ştiinţifice (în ’92, chiar şi-a recunoscut vina în afacerea Galileo şi l-a reabilitat). În conversaţiile sale cu V. I. Arnold (martie 1998), papa Ioan Paul II a declarat el însuşi cã doar ştiinţa poate determina adevãrul, în timp ce religia are mai degrabã rolul de a evalua posibilele utilizãri ale noilor descoperiri. Biserica ortodoxã rusã are cu totul alt punct de vedere.

Avem nevoie de un dialog între guvern şi societate pentru a pune capãt monopolului viziunii materialiste asupra lumii, viziune creatã în epoca sovieticã (din rezoluţia Consiliului).
Toate realizãrile ştiinţei, peste tot în lume, pornesc de la o viziune materialistã asupra lumii. Ştiinţa pur şi simplu nu se ocupã cu alte weltanschauunguri. Fizicianul american laureat cu Nobel, Steven Weinberg, a pus problema foarte mişto:

Experienţa de a fi om de ştiinţã face ca religia sã fie irelevantã. Cei mai mulţi savanţi pe care-i ştiu eu nu se gândesc la aşa ceva. Nu se gândesc la religie nici mãcar atât cât sã fie consideraţi atei practicanţi (N. Y. Times, 23 august 2005).

Ce ni se oferã ca înlocuitor pentru “monopolul unei viziuni materialiste asupra lumii?”

Dar sã ne întoarcem la Comisia pentru Titluri Academice. Pãtrunderea bisericii într-un organ al guvernului violeazã în mod evident Constituţia. Biserica s-a infiltrat deja în armatã – mas-mediile difuzeazã sfinţirea echipamentului militar (mai nou, navele de luptã şi submarinele trebuie sfinţite – din pãcate treaba asta nu le ajutã întotdeauna). Ceremoniile religioase la care participã oficiali ai statului au un super-rãsunet în presã.

Sus-menţionata rezoluţie a Consiliului conţine şi un îndemn la “recunoaşterea însemnãtãţii culturii şi eticii ortodoxe în toate şcolile şi includerea acestui subiect în curiculumul federal standard”.
Mai-marii bisericii solicitã guvernului sã facã “Introducerea în cultura ortodoxã” materie obligatorie în toate şcolile Rusiei. La ideea asta se lucreazã de ceva vreme. În circulara #5925 din 9 decembrie 1999, adresatã “tuturor oficialilor eparhiali”, Alexie II afirmã cã “sarcina educaţiei spirituale şi morale nu va fi dusã la capãt dacã nu acordãm atenţie sistemului public de învãţãmânt”. În încheierea aceluiaşi document citim:

În caz cã vor apãrea dificultãţi în predarea ‘Introducerii în credinţa ortodoxã”, materia ar trebui numitã “Introducere în cultura ortodoxã”, o titulaturã mai uşor de acceptat de cãtre profesorii şi administratorii şcolari crescuţi sub ateism.

Reiese din textul citat cã sub poleiala “introducerii în cultura ortodoxã” vom avea parte (în pofida prevederilor constituţionale) tot de educaţie religioasã.

Chiar şi dacã presupunem cã acel curs trateazã într-adevãr “cultura ortodoxã”, materia ar fi în continuare – aşa cum am subliniat de atâtea ori – de neacceptat într-un stat cu o mare diversitate etnicã şi religioasã.

Consiliul a considerat cã materia cu pricina e necesarã într-o ţarã în care creştinii ortodocşi, zice-se, constituie majoritatea absolutã. Dacã îi socoteşti ortodocşi pe toţi etnicii ruşi atei, poate. Fãrã atei, însã, creştinii ortodocşi sunt în minoritate. Dar nu despre asta e vorba. Cine ne permite sã tratãm celelalte religii cu atâta lipsã de respect? Nu e o formã de şovinism ortodox? Funcţionarii bisericii ar face bine sã se gândeascã serios dacã o astfel de politicã va uni Rusia sau o va dezbina.

În Uniunea Europeanã, unde intoleranţa religioasã şi-a arãtat deja dinţii, s-a recunoscut dupã lungi dezbateri cã şcolile ar trebui sã ofere un curs de istorie a principalelor religii monoteiste. Principalul argument pentru un asemenea curs ar fi cã predarea istoriei şi culturii altor religii promoveazã buna înţelegere între membrii diferitelor culte şi etnii. Nimeni nu s-a gândit sã cearã sã se predea o “introducere în cultura catolicã”.

Anul trecut, în cadrul Lecturilor Educative de Crãciun, ministrul educaţiei, Andrei Furşenko, a anunţat publicarea manualului de istoria religiilor. Lobby-ul ortodox a primit vestea cu ostilitate. De fapt şi de drept, manualul, alcãtuit de oamenii de ştiinţã ai Institutului de Istorie din cadrul Academiei de Ştiinţe (titlul cãrţii este “Religiile lumii”, spre folosire la clasele a 10-a şi a 11-a), este o lucrare foarte echilibratã, cuprinzând informaţii pe care ar trebui sã le deţinã orice persoanã educatã.

Ce primim în locul acestui manual? Acum un an, eleva Maşa din Sankt Petersburg şi tatãl ei au mers la tribunal sã cearã înlocuirea în programa subiectului biologie pentru liceu darwinismul “depãşit şi eronat” cu teoria cã omul a fost creat de o forţã divinã.

E o situaţie absurdã: dintr-un motiv sau altul, tribunalul trebuie sã hotãrascã acum dacã teoria evoluţiei, care afirmã, printre altele, cã viaţa a apãrut acum trei miliarde de ani, este corectã, sau dacã mai degrabã gãsim adevãrul în teoria creaţionistã care, spre deosebire de cea evoluţionistã, nu prezintã nici un fapt veridic, afirmând în schimb cã viaţa a apãrut acum câteva mii de ani.

Pare a fi o chestiune care intrã sub incidenţa ştiinţei, exclusiv. Dar Maşa şi taicã-sãu au primit sprijinul patriarhului Alexei al II-lea care a declarat, tot în cadrul Lecturilor de Crãciun:

Nu stricã sã ştii ce zice biblia despre originea lumii. Dacã unii vor sã creadã cã se trag din maimuţã, sã-şi pãstreze ideile, dar fãrã sã le impunã altora.

Ce se va întâmpla dacã vãduvim educaţia şcolarã de noţiunea elementarã a dovezii, de cele dintâi elemente de logicã? dacã eviscerãm educaţia de ultimele urme de gândire criticã şi învãţãm, în schimb, dogmã? Asta nu stricã? À propos, dacã e sã fim precişi, nici Darwin şi nici urmaşii lui n-au afirmat cã ne tragem din cimpanzei. Au precizat, în schimb, cã avem un strãmoş comun.

Oricum, biserica nu are o problemã doar cu darwinismul. Cum se împacã, de pildã, cosmogonia biblicã cu faptele dovedite de astrofizicã şi de cosmologia contemporanã? Ce ar trebui predat în şcoli – aceste date concrete sau relatarea celor şapte zile din cartea facerii?

A crede sau nu într-un dumnezeu ţine de conştiinţa şi convingerile fiecãrui individ în parte. Respectãm aceste convingeri şi nu ne-am stabilit un ţel în a combate religia. Dar nu putem sã aprobãm tacit când anumiţi oameni încearcã sã arunce îndoiala asupra cunoaşterii ştiinţifice, sã extirpe “viziunea materialistã asupra lumii” înlocuind cuceririle ştiinţei cu credinţa.

Sã nu uitãm cã politica guvernului – de dezvoltare şi inovaţie – nu poate fi dusã la îndeplinire decât dacã şcolile şi universitãţile îi doteazã pe tineri cu cunoştinţele la care s-a ajuns prin intermediul ştiinţei. Nu existã o alternativã la aceste cunoştinţe.

Membri ai Academiei de Ştiinţe din Rusia,
Evgheni ALEXANDROV,
Jores ALFEROV,
Garry ABELEV,
Lev BARKOV,
Andrei VOROBIEV,
Vitali GINZBURG,
Serghei INGHE-VECITOMOV,
Eduard KRUGLIAKOV,
Mihail SADOVSKI,
Anatoli CEREPAŞIUK




.
Citeste tot...