Nu mai suport anonimii. Mi se par niste bicisnici tristi. Incepind de azi, sterg fara discriminare orice comentariu care nu are o semnatura cit de mica.
Sa nu zicetz ca nu v-am spus.
Citeste tot...
"Am devenit a-religios cand am inteles ca religia nu este doar crestina citind cartile lui Mircea Eliade. Am devenit anti-religios cand am observat ca oamenii inca se mai raporteaza la carti vechi de mii de ani pentru a-si rezolva problemele zilnice in loc sa-si foloseasca propriul creier pentru asta."
Comentariu, TLP, Ce treaba au ateii cu religia
Vedeti, de-aia se fereste BOR ca dracu de tamiie sa introduca studiul istoriei religiilor in scoli. Ar fi pur si simplu moartea pasiunii pentru ei.
Nu e mai simplu sa ii frigem o catehizare, o indocrinare simpla, sincera, voioasa? Religia noastra este singura unica si doar ea adevarata. De celelalte nici macar nu trebuie sa aflati, ca cine stie, poate-poate intrati la idei si ne scade market share-ul.
:wink:
Citeste tot...
Au fost mai multe momente zilele astea în care am simțit că nu sînt ecologist. Dar deloc. Deși sînt dintre aceia care se întorc de pe munte cu ruscacul plin de sticle de plastic goale, deși mă iau de lume pe stradă cînd îi văd că zvîrlă chestii pe jos (mda, uneori mai mă uit și la gabaritul omului; dacă sînt linia a doua, mă fac că nu-i văd), deși țin la copaci și mă doare inima cînd îi văd tăiați degeaba și mi-am făcut o presque grădină botanică acasă,
deși toate astea (da, știu, sînt modest – am fost bolnav cînd eram mic),
totuși,
în vecii vecilor nu mă veți convinge că rahaturile de căcaturi de becuri ecologice sînt mai bune decît vechile, odioasele, nașparliile și iresponsabil-energeticele becuri cu incandescență. Alea rotunde, borțoase, butelcoase, namilele alea de 100W, nesimțirile alea de categorie energetică E, alea de dau o lumină nemilos de galbenă spre albă, vechile becuri la lumina cărora am crescut și învățat și citit și iubit, mai ales cei cărora le place să se iubească cu lumina aprinsă.
Urăsc becurile astea noi, ergonomico-economico-ecologice, sărăciile astea de durează o eternitate și ceva pînă cînd se încălzesc cum trebuie, mama lor, de parcă ar fi lămpi TV sovietice, sărăciile astea de dau o lumină chioară, nemestecată, de-ți vine să strigi precum ilustrul muribund: Licht! Mer Licht!. de-ți vine să mai bagi o divizie de reflectoare în priză, să fie lumină, țării cît mai multă lumină, să nu rămînă nici un colț de cameră în obscuritate, totul să fie străluminător precum lampa de interogare enkavedistă.
Ieri, în buricul Uniunii Europene, în Cîmpina, am găsit în cele din urmă becuri adevărate, de-alea interzise de comisarii politicii responsabile, de ipocrizia bleagă a acestei politici corecte care ne face pe toți niște pămpălăi overprotected. Ieri, în buricul Uniunii Europene, în Cîmpina, am cumpărat un snop de becuri interzise prin lege și cu satisfacție în glas și-n cuget de pionier le-am schimbat pe alea nașpa și chioare cu de-alea rotunde și borțoase și avide de curent electric.
Ieri am avut din nou lumină adevărată în casă. Ceea ce vă doresc și voo, o voi modernilor, recenților, iubitorilor de lege, adevăr, dreptate, frumusețe și mai ales și mai ales ecologie.
:p
Citeste tot...
Pai ce se se intimple? Iaca acolo o fiertura, o supa, o tocana, un bouilleabasse, a broth, un haimatzuchi.
Mda. Sa nu povestiti asta la copii decit cind se fac mari.
Courtesy of Vintila. Da, da: chiar acel Vintila.
Ce face antropologia asta din om...
:) :wink:
Citeste tot...
Din indepartata Telega,
de unde ceturile celtilor ce-au fost pe-aici acum 2500 de ani inca mai bintuie padurile, poienile, cerbii si rimele,
de unde in mod recent s-a inventat wirelessul de rit decent, de pot chiar sa vad si filmuletze YouTube pe calculator fara sa fumez de draci,
de unde se baga lemne in soba si unde inca mai vin copiii sa colinde doar, DOAR pentru covrigi si mere, ba chiar si pentru mandarine, aceste fructe specific romanesti, de cresc in toti frasinii de pe marginea drumului,
de acolo de unde nici intristare nu-i, dar nici metrou,
Turambar si aleasa sa shleahta de trei fete care de care mai cucuiete, Flo si Marta si Andra,
va ureaza sa fiti cei care va doriti sa fiti.
Restul e amagire. The rest is silence, dupe cum spunea ilustrul sinucis.
Hai, digestie usoara, o voi pamintenilor, famenilor, tristilor, politicilor, oamenilor.
:wink: :friends:
Citeste tot...
Mama ei de teorie, cum da jos coaja amagirii, voalul iluziei si arata balaurul asa cum este. Politica. Putere. Violenta. Resurse.
Restul e panglicareala, facere din vorbe, dulce limbism.
:wink:
* * *
What do we understand by politics?
The concept is extremely broad and comprises any kind of independent leadership in action. One speaks of the currency policy of the banks, of the discounting policy of the Reichsbank, of the strike policy of a trade union; one may speak of the educational policy of a municipality or a township, of the policy of the president of a voluntary association, and, finally, even of the policy of a prudent wife who seeks to guide her husband. Tonight, our reflections are, of course, not based upon such a broad concept. We wish to understand by politics only the leadership, or the influencing of the leadership, of a political association, hence today, of a state.
But what is a 'political' association from the sociological point of view? What is a 'state'? Sociologically, the state cannot be defined in terms of its ends. There is scarcely any task that some political association has not taken in hand, and there is no task that one could say has always been exclusive and peculiar to those associations which are designated as political ones: today the state, or historically, those associations which have been the predecessors of the modern state. Ultimately, one can define the modern state sociologically only in terms of the specific means peculiar to it, as to every political association, namely, the use of physical force.
'Every state is founded on force,' said Trotsky at Brest-Litovsk. That is indeed right. If no social institutions existed which knew the use of violence, then the concept of 'state' would be eliminated, and a condition would emerge that could be designated as 'anarchy,' in the specific sense of this word. Of course, force is certainly not the normal or the only means of the state -- nobody says that -- but force is a means specific to the state.
Today the relation between the state and violence is an especially intimate one. In the past, the most varied institutions -- beginning with the sib -- have known the use of physical force as quite normal. Today, however, we have to say that a state is a human community that (successfully) claims the monopoly of the legitimate use of physical force within a given territory.
Note that 'territory' is one of the characteristics of the state. Specifically, at the present time, the right to use physical force is ascribed to other institutions or to individuals only to the extent to which the state permits it. The state is considered the sole source of the 'right' to use violence.
Hence, 'politics' for us means striving to share power or striving to influence the distribution of power, either among states or among groups within a state. This corresponds essentially to ordinary usage. When a question is said to be a 'political' question, when a cabinet minister or an official is said to be a 'political' official, or when a decision is said to be 'politically' determined, what is always meant is that interests in the distribution, maintenance, or transfer of power are decisive for answering the questions and determining the decision or the official's sphere of activity.
He who is active in politics strives for power either as a means in serving other aims, ideal or egoistic, or as 'power for power's sake,' that is, in order to enjoy the prestige-feeling that power gives.
Max Weber, Politics as Vocation
Cu o rautate clinica demna de o cauza mai buna, cu o minte limpede, neiertatoare, necrutatoare dar mai ales si mai ales neamagitoare, lipsita de iluzii aluzii perfuzii si contuzii,
Mordechai, acest mare Robespier contemporan, acest Savonarola, acest Sapunirola, acest Inchizitorola cu vorbe la purtator face o analiza stilistica oribil de adevarata SMS-urilor care, iata, acum, chiar pe masura ce tastez aceste cuvinte rele, vin sa ne invadeze viata, telefonul, ochii, sufletu, mintea, mediu inconjurator, riu ramu.
Va recomand sa il cititi, ca sa va dezvrajiti un pic si sa vedeti lumea asa cum este, in toata goliciunea sa ipocrita si urita, bleaga si schioapa, ingalata si mieros-smerita, precum zloata cea inghetata de la presurile masinii, va va vum, nici nu-ti vine sa pui mina pe ea, ca te murdaresti, dar nici nu-ti vine s-o lasi acolo, ca arata ca dracu.
Dincolo insa de aceasta analiza demna de un manual de criminologie, de patologie, de cinicologie aplicata, Mordechai mai imi provoaca o rana telectuala: ma pune sa gindesc. Imi da o leapsa:
"se cere să furnizaţi un text de sms pentru Crăciun. Cu cât mai idiot, cu atât mai bine. Sigur aţi primit ceva de genul ăsta."
Mda. Si eu care credeam ca zilele astea o sa ma simt bine. Acum gata! S-a dus linistea mea. Trebuie sa fac copy, sa fiu creativ intru prostie si timpeala ochiului mintii, sa empatizez cu manelaru, cu cocalaru, cu spiritualu de rit semesistic, cu cel / cea care ne asediaza cu conjuctive expletive superlative si alte ecsprimari alese.
Trebuie sa ma recunosc infrint. Nu pot. In nemernicia mea, ca un lenes post-co... aaa, pardon, post-prandural, nu pot sa gindesc cu capul meu din dotare. In plus, nici nu pot sa copiez ca o mare loaza la examen, din simplul motiv ca nu pastrez oribilaciuni de-astea. Le sterg cu cea mai mare detasare, precum ia vinatorul gitul caprioarei speriate, dintr-o miscare, fara crutare, fara remuscare, fara tulburare: harsht!
Si gitul caprioarei incepe sa gilgiie de singe, si telefonul lui Turambar incepe sa intrebe: sa sterg, stapine? Si vinatorul mai da o data cu cutitu, si Turambar apasa Yes, si lumea e mai curata, mai luminata, ca roua cerului de curata, cum spunea descintecu magico-pagin al strabunicii mele pe care nu am catadiscit sa-l invat, fi-mi-ar soarta de lenes sa-mi fie.
Promit ca daca primesc vreo bicisnicie de-aia de SMS care sa fie izomorf stilistic cu carpeta sintetica plina cu lei si cu rapiri, atunci sa-l fac degraba de rusine. Daca nu, atunci insa nu va asteptati sa-mi fortez mintea sa ma screm sa comit vreo nemernicie de-aia. Nu pot. Mintea mea refuza. Creerul meu vomita instantaneu, se inchide, se pleosteste, adoarme si viseaza balauri si vinatori cu cutitu insingerat. Nu pot. Asta este una din limitarile mele: nu pot sa scriu SMS-uri conjunctive.
Un singur lucru pot: sa va urasc cu mare ura, precum ne ura pe noi toti Mihai Ursachi: cu mare ura limpede, arsa in cuvintele alea simple pe care nu pot sa mi le scot din minte, oricit de lehamite mi-ar fi de viata:
Zilele tale sa fie
Ca florile albe de iasomie
Simple si clare, ca patru petale
Astfel sa fie trairile tale.
Deci tineti minte: va urasc, da?
:)
Hai, Sarbatori fericite, o voi iubitorilor de carpete cu Rapirea din Serai!
:0 :wink: :friends:
LATER EDIT: si totusi... Insufletit de aceste minunate exemple de arta populara, mi-a venit de la sine.
Versurili, bre, versurili. Na, luati de aici un SMS sa-l trimiteti la toata lumea. La toti dujmanii, fara numar, fara numar:
Pe pereți, în veselie,
Mare mare bucurie:
Cerbul și cu căprioara
Se unește-n astă seară.
Căprioara, mai sfioasă,
Lasă geana cît mai joasă.
Cerbul, însă, mai semeț,
Cheamă în plus și-un mistreț.
Lîngă ei, ca un sperjur,
Moșul nostru, Moș Crăciun
Ne aduce ce-i mai bun:
Funia și un săpun.
:wink:
Citeste tot...
Ai dracu nazisti: ungurii vor sa puna botnita presei, sa-i inchida, sa-i tortureze, sa-i impuste pe stadioane.
Huoooo! Mama lor de civilizati. O dictatura ca la Budapesta! Traiasca Siberia din pusta maghiara. Sa facem canalul Tisza - Dunare - Marea Caspica si sa-l populam cu jurnalistii cei depresivi si tristi. Munca fizica la -10 grade dezvolta aptitudini de optimism prin supravietuire.
:rofl:
Citeste tot...
Ieri am fost la comemorarea celor doi rugbyști steliști care au murit împușcați la Revoluție: Radu Durbac și Florică Murariu.
A fost trist.
Azi vă propun să citiți, înspre amintirea și pomenirea lor, ce ne spune despre ei Cristian Țopescu.
Dumnezeu să-i odihnească, așa cum să-i odihnească pe toți cei care au murit zilele acelea, cînd nu știm ce a fost: lovitură de stat, revoluție, intervenție a serviciilor secrete.
Un pic din toate, nu?...
:/
Text courtesy of FRR. Articol apărut în Adevărul.
* * *
Peste memoria lui Radu si a lui Florica nu se va putea asterne colbul uitarii.
Parca ieri calcau barbateste pe gazonul stadionului de rugby din Ghencea. Parca ieri se incununau cu laurii marilor victorii ale rugby-ului romanesc. Parca ieri purtau banderole de capitan de echipa ale reprezentativei avand ca simbol frunza de stejar. Erau amandoi ca doi stejari frumosi, in plina barbatie. Si parca tot ieri, intr-o ingrozitoare noapte de 22-23 decembrie a fost sa fie impuscat, la datorie, cu arma in mana, RADU DURBAC.
Si n-a trecut apoi decat o zi si nauciti de durere am aflat ca a cazut, impuscat pe strada, FLORICA MURARIU.
Se implinesc 21 de ani de atunci. Dar, oricati vor fi anii care vor mai trece, peste memoria lui Radu si a lui Florica nu se va putea asterne colbul uitarii.
Pentru ca stelele nu mor niciodata. In urma lor, sportul romanesc a ramas aceeasi scena a vietii, cu visuri si sperante, cu satisfactii si amaraciuni, cu realizari si esecuri, cu lacrimi si bucurii, cu risipa de energie a unor tineri entuziasti intrecandu-se loial.
Daca fotbalul este jocul cel mai iubit de catre privitori, rugby-ul detine un alt superlativ, fiind sportul carora ce-l practica, nu cei carora asista, le ofera o imensa dragoste si credinta.
Devotamentul rugbystului pare a fi facut din cel mai pur cristal sufletesc.
Moravurile rugbystului slefuiesc calitati de bazalt sufletesc. Printre prieteni e bine sa avem intotdeauna un rugbyst. Oameni ca ei au harul amicitiei profunde. 
* * *
PS: Cei doi nu au fost singurii rugbiști care să fi murit la Revoluție. Altora patru li s-a terminat viața atunci, prea devreme.
Petre Astafei (19 ani, Metrorex): împușcat în Piața Revoluției
Bogdan Stan (21 ani, Metrorex): la Televiziune.
Florin Butiri (21 ani, Metrorex): într-un incendiu
Cristian Toporan (19 ani, Energia București)
Dumnezeu să-i odihnească pe toți...
:/
Citeste tot...
