miercuri, 9 iunie 2010
marți, 8 iunie 2010
Belle de Presque Partie
Mi-e dor de Belle de Jour. N-a mai dat un semn de viata de secole, ba chiar de luni bune de zile.
Unde-o fi? Ce-o mai fi facind? O fi la fel de convoluta si de baroca si de pretioasa si de complicata si de delicata si de mordant-telectuala?
Mi-e dor de Belle de Jour.
Nu, nu filmul. Faptura. E-fiintza.
:blink:
Citeste tot...
Sweaty deja vu
Damn it. Au venit caldurile. E miezul noptii si eu asud.
Hmmm. Si de-abia e inceputul lui iunie.
Voua nu va e cald, stralucitorilor, polarilor, frigorificilor?
:(
Citeste tot...
luni, 7 iunie 2010
Stai asa sa termin examenul asta si ma trezesc
În general, scriu pe acest blog cu toți cititorii în minte. Voi, tagma cea largă a hoardelor de cititori care vreți să vă adăpați de la izvoru de înțelepciune subversivă, de pricepere inutilă, de dilimandreală superficială a lu Turambar. Voi, haita mea de cîteva sute de cititori puțini, dar reduși la număr. Repet: la număr. Doar la număr...
Azi, însă, nu scriu pentru voi, o hoardelor nesătule de senzațional și de șerpișori de grafice și de Van der Graaf Generator. Azi voi puteți să vă luați mintea la subțioară (da, știu: se scrie subsuoară; la noi la Telega se zice însă subțioară și atunci imperialismu lingvistic telegean prevails), deci azi puteți să vă luați creeru din dotare și să mergeți pe alte pășuni electronice, să înjurați guvernu, să vă plîngeți că e soare și cald și frumos afară și că ne taie ăștia 25% din salariile ălorlalți, să slăviți maica Rusie care libertate ne-a adus și alte chestii de-astea poietice la care vă pricepeți de minune.
Azi, rîndurile care urmează sînt doar pentru cei puțini, pentru cei aleși.
Pentru cei care știu cine este Costi Buga.
* * *
- Tata, scoală! Hai, că întîrzie Marta la școală!
- Mmmm. Mmmmmm.... Lasă-mă un pic. Stai să termin examenul ăsta de dat și vin...
Pe urmă, mult mai pe urmă, după ce am dus-o și pe Marta la școală, și pe Andra la grădiniță, am aflat ce valuri de rîs a provocat această rugăminte mormăită prin somn.
Ce se întîmpla?
Se întîmpla că tata, distinsu Turambar, dormea și visa. Și ce visa ditamai măgaru de namilă de matahală de om aproape la 40 de ani, cu nevastă și copii, cu firmă, angajați, contracte, relații, burtă, chelie și chiar și cu blog?
Păi distinsu Turambar visa că e la examen. Soarta mea dintotdeauna: să dau examene la matematică. De cînd mă știu, numai examene la matematică am dat. În consecință, post-traumaticitatea specifică generează în cazul respectivului subiect o densitate mai mare decit valorile așteptate de vise cu tematica aferentă. Adică, mai pe românește, Turambar al nostru visează des că e la examen, unde de regulă fie se termină timpul și el n-a terminat subiectele, fie se trezește că e în chiloți, fie că habar n-are de capu lui și nu știe să rezolve problemele, mă rog, chestii de-astea fine delicate ce țin de bucătăria torturatorie a coșmarului cu tematică științifică.
Azi dimineață, în pragul dintre somn și veghe, rețeta coșmarului cu examen la matematică era dupe cum urmează: se făcea că era un examen simplu, ceva cu artimetică, la care Turambar era foarte bucuros că știe tot. Da' tot, inclusiv adunarea aia care inițial o făcuse greșit și pe urmă, în marea lui pricepere de savant de renume internațional, se prinsese cum devine chestiunea și o corectase la timp.
Problema era însă alta. Coleg de examen și de bancă și care se băga în sufletul lui Turambar, adică al meu, ca să trecem la persoana întîi singular, specifică narațiunilor personale în care se prezintă coșmaruri, era Costi Buga.
Cine nu știe cine e Costi Buga vă rog să părăsiți pagina, încăperea electronică. N-aveți ce căuta în această zonă de confesiuni dureroase.
Restul, o voi apropiați ai mei, o tu tată, o tu maică-mea, o voi veri și neamuri și rude și iubiți telegeni, continuați lectura.
Sînteți gata?
Buuun...
Deci Costi al meu stătea în dreapta mea și se uita pe pagină și evident că se inspira după mine, copia rezultatele cu sîrguință. Aha! Rezultatul e 10. Următorul...
Eu, prietenos și fraer cum am fost o viață întreagă și cum încă mai sînt – dar mă tratez de această afecțiune – îl așteptam răbdător să copieze rezultatul, să fiu sigur că a scris cum trebuie, cu acel amestec de prietenie și exasperare stînjenită de care presupun că ați avut și voi parte la viața voastră de adulți peste 18 ani cu ceva-ceva experiență interpersonală la activ.
Și uite așa eu rezolvam exercițiile (repet: artimetică curată, de-aia crîncen de simplă), Costi al meu scria rezultatul, maică-sa, tanti Sanda, trecea printre bănci să ne verifice, se uita peste umărul nostru, dădea îngăduitor din cap. Și uite așa se petrecea lucrarea de control, deși Costi n-a fost în aceeași clasă cu mine, ci cu un an mai mare, doar că toată copilăria ne-am jucat împreună, de la grădiniță pînă printr-a cincea a șasea cînd eu pe urmă încet-încet, mai ales că stăteam mai mult pe la bunică-mea, m-am împrietenit mai mult cu Laurențiu a lu' Dima cu care făceam excursii cu bicicleta și cu care jucam fotbal.
Buuun. Și visul se termină apoteotic: spre sfîrșitul lucrării, chiar înainte să termin partea întîi (mai era încă unul de dat) și chiar înainte să mă trezească Flo din somn la lumea cea reală și crudă și rea în care trebuie să duc dimineața copiii la școală, taman cînd eram eu mai mîndru și mai păunaș, cu mintea mea de copil de aproape 40 de ani, că am făcut cel mai foarte perfect, dintr-o dată mi se luminează creeru: mă, de-aia l-a pus maică-sa pe Costi în bancă cu mine, să facă și el cel mai foarte perfect.
Și dintr-o dată în jurul meu s-a făcut în jur întristare.
Și pe urmă m-am trezit și am dus fetele la școală.
* * *
Costi, dacă citești cumva aceste rînduri, să mă ierți. N-am vrut să fac mișto de tine, ci să îmi aduc aminte de copilăria care a fost și nu va mai fi. Să moară pisica personală electrocutată cu sîrmele alea de doi doozeci cu care ne jucam noi în copilărie dacă m-am putut abține. Prea a fost mișto visu și prea nu te-am visat niciodată și prea s-a dus dracu' copilăria noastră și prea n-o să mai vină niciodată înapoi, decît cînd vom muri și vom merge în rai unde nici întristare și nici suspin nu va fi, ci numai pășuni și îngeri și cîntat la harfă și toate persoanele pe care le iubim și care nu mai sînt și pe care cu siguranță o să le întîlnim din nou acolo.
În numele Tatălui și-al Fiului și a Sfiintei Amăgiri, amin...
:/
Citeste tot...
Capitalistii e niste ticalosi
Hai, ca mi-e lene sa mai gindesc din nou inca o data a dooa oara cu aceeasi intensitate de atribute vituperante.
Ma rezum, deci, in a copia prin Copy Paste ce-i scriam mai acum fics 35 de secunde distinsului anonim necunoscut care infiera si el cu apriga minie proletara la adresa nemernicilor de capitalisti.
Considerati-o ca pe o declaratie programatica. Mama noastra de oameni fraeri, carele cincizeci de ani am visat la blugi si la mertzane si la neckermann si la autostrazi si cirnatzi si televizor mai mult de doo ore pe zi, iar acum, cind incepem sa le avem, ne cam prea pute si nimic nu ne place si vrem inapoi la dulcea tiranie orientala... :(
* * *
Da, stiu, am mai auzit argumentul asta, in general in fix aceeasi combinatie: ce nemernici sint, sint tata coruptilor, si ce fraeri esteti ca vreti sa va dati dupa ei. Implicit, se intelege ca am facut o maaare, dar mare prostie atunci cind ne-am rupt de la tzitza si de la capatul erecto-preputzial al maicii Rusii, marele popor rus care dupa cum stim cu totii libertate ne-a adus. Era muuult mai bine daca ramineam cu modelul social al rusilor. Era ceva sublim, ideal, ideatic, plin de poezia sferelor sublime, ah Tarkovski ah Dostoievski ah Tolstoi si Nureev si ce oameni de stiinta au.
Mda. Itzi intzeleg supararea. Nemtzii sint niste nemernici. In plus, au si pierdut al doilea razboi mondial. Cit despre francezi, ce sa zicem: niste loaze. Iar englezii sint absolut insuportabili, aroganti si ticalosi. Americanii? Ciiih. O pacoste: niste criminali capitalisti evrei care vor sa cucereasca lumea cu Wall Street-ul si cu portavioanele si cu McDonalds-ul si cu Hollywoodul lor de rahat - ai vazut ce filme proaste fac, mai ales in comparatzie cu Tarkovski?
Deci ramine cum am stabilit: tot pe vremuri era mai bine.
* * *
Deci voi, distinsi trairisti cu fierea in git, voo ce nu va convine? Care este marele motiv de zaticnire emotzionala, de shucar existentzial ca nu e cum v-atz dorit? De ce visatzi voi la Fat-Frumosul anilor 60 cind, dupa cum bine stim cu totii, eram cei mai foarte foarte, daduse chiar si drumu la politici din puscarii, aveam mandatari, era Pepsi pe toate drumurile si friptura uite atit era, cit palma, si costa doar opt lei si restu bani? Ca erati tineri? Ca vi-l eliberasera pe bunicu din lagar si ca vorbise la balcon sa-i aparam pe cehi?
De ce va pare voo rau ca sintem capitalisti naprasnici, o voi distinse cozi de topor? Hai sa va auz argumentele pline de venin bine intentionat. Deschid comentariile pentru valurile voastre de scirba superioara. Astept citatele voastre din Tarkovski sa-mi ecsplicatzi o voi mie de ce trebuie sa renuntam la aceasta orinduire cruda si nedreapta si de ce trebuie sa o luam de la capat sa facem o revolutzie ca la pashopt, o tiranie ca-n Rusia.
Hai, dati din voi tot ce poate fi mai bun.
Adica mai rau... :(
:blink: :/
Citeste tot...
duminică, 6 iunie 2010
Pentru cei care nu stiti ce pierdetzi
Pentru cei care stiti ce este Gentle Giant, un pic de atentie: click and listen.
Pentru cei care NU STITI ce este Gentle Giant, un pic mai multa atentie. Foarte multa atentie. Cea mai multa atentie de care putetz fi in stare intr-o dimineatza de prinz de duminica de sfirsit de weekend de saptamina.
Deci se ia mouse-ul si se face click. Pe urma, cu atentie, se ciuleste urechea si se admira virtejul de intorlocare.
Pe urma se mai asculta o data. Pe urma se citeste pe net despre viata si tribulatiile si soarta lor. Pe urma, prin mijloace specifice ce nu pot fi detaliate pe acest blog de oameni cinstitzi si corecti si law-abiding si persoane mai presus de orice indoiala, se imbogatzeste corola de minuni auralo-digitala a lumii voastre proprii si personale. Click. Click click. Click.
Deci doamnelor si domnilor, cum o dai, cum ocolesti, tot la Gentle Giant nimeresti.
Asculta si da mai departe.
Gentle Giant - Free Hand
Gentle Giant - On Reflection
Citeste tot...
sâmbătă, 5 iunie 2010
Romania: Durata medie a vietii - vs world
Plecind de la postul cu evolutia sperantei de viata in Romania pe care vi l-am prezentat zilele trecute, Impricinatul de dottore Corn ne ruga sa facem o comparatie cu aia adevaratzii, cu aia la care ne raportam noi cu naduf de fiecare data: aia la care apa calda e apa calda, governance e governance, calitatea vietii e calitatea vietii, politica politica, televiziunea televiziune si piinea de secara piine adevarata de secara, nu porcarie de-aia cu coloranti de bagi deshtu in ea de zici ca-i puf de papadie.
Deci, sa curga graficele. Va invit la meciul "Romania vs restu lumii". Care moare mai tirziu, care crapa mai naspa. Pe baza hintului de clue (na, sa vorbesc si eu in straineza) dat de Cersetorul de statistici, m-am dus la Gapminder, am descarcat baza de date cu evolutiile sperantelor de viata la nastere si am facut ce stiu mai bine: grafice.
Concluzia, pentru cei dornici de comunism: atzi belit-o in argumente.
O ducem mai bine de cind nu mai sintem comunisti. Moreover, Rusia, marea maica Rusia atotcotropitoarea, o duce din ce in ce mai prost. Saracan de Putin si vai de mama lor, doar Koreea comunista o mai duce la fel de jalnic precum ei in zilele astea. Deci daca va mai spune prietenul nostru Constantin Gheorghe ca trebuie sa-l lasam dracu' de capitalism, ca e evil si monstruos si ca trebuie sa ne inchinam la modelul social al rusilor, care libertate ne-au adus, nu-l credeti. Va face din vorbe. La rusi e nashpa. Look west, young people. Lasati-i pe rusi cu Dostoievski si cu bomba atomica si cu balalaicele lor, ca noi avem treburi in alta parte.
In rest, ramine cum am stabilit. Dupa cum va spuneam si alte dati: nici prea-prea, nici foarte-foarte. Nici semizei, dar nici la coada vacii. Nici raiul pe pamint, Finlanda si Elvetia, dar nici la cel mai foarte naspa. Pe undeva pe-acolo, niste loaze de semi-civilizati. Un soi de Jamaica. Adica un soi de hahalere. Pina si la moarte sintem un soi de hahalere, nu-i asa?
Alta concluzie: anii cei mai naspa au fost anii 80 si 90. Mai ales anii 90. Atunci ne-a mers prost intr-adevar. Acesti douazeci de ani ne-au mutat din liga unor tari precum Argentia sau Mexic intr-o divizie inferioara, la Filipine si la Jamaica.
Alta concluzie: uitati-va la Japonia. Uitati-va cum i-a futut cel de-al doilea razboi mondial si cum si-au revenit.
Alta concluzie: uitati-va la revolutia culturala din anii 70 din China, ce i-a busit la calitatea vietii. Ca sa nu mai vorbesc de fabulosii ani 60, care au fost mai darimatori decit al doilea razboi mondial pentru ei. De asemenea uitati-va la inceputul anilor 30 in Rusia. Parca a dat bomba atomica, atunci cind au avut foametea si cind a inceput Stalin sa-i omoare pe capete.
Dar cea mai importanta concluzie este urmatoarea: sintem cum erau occidentalii la sfirsit de ani 70. Aceeasi speranta de viata. Aceleasi marote. Aceeasi calitate a vietii. Aceleasi zaticneli social-economice si politice. Deci o distanta de aprox. 30 de ani.
E bine. Recuperam. La inceputul secolului era de aprox. 50 de ani. Ca si in 1990, de altfel. Noi de-abia in 1990 am inceput sa facem ce faceau ei in anii 50, imediat dupa al doilea razboi mondial.
Deci e bine. Cine vrea sa plece, sa plece. Cine vrea sa fie nostalgic dupa mama Rusia, sa-l bata Doamne-Doamne care nu exista.
Restul, lasati gargara si la treaba. Avem de recuperat 30 de ani.
:(
Romania vs tarile occidentale.
Cum ar trebui sa fim si nu sintem
Romania vs tarile ex-comuniste
Cum sint ceilalti frati de-un singe ex-marxist
Romania vs tarile lumii a doua
Realitatea. Ne convine, nu ne convine, aici sintem
Citeste tot...
