- Mă, tu de cît timp ai blogul ăsta ? De un an jumate ?
- Neah. De doi ani și ceva. Din iulie 2007. Imediat atunci după ce am fost pe Brîul de Mijloc.
- Și eu sînt aia acolo?
- Da, țuțule, tu ești. Ești prima pe blog...
:)
Joke aside: a venit vremea să-mi amintesc cele mai faine postări de pe acest blog.
In primul și în primul rînd, cele despre copaci.
Mai ales cea cu cornul. E cea la care țin cel mai mult. Pe urmă cea cu paltinul. Tot copac, tot Telega. Pe urmă, cea despre măseaua ciutii. Și mai avem: cu cătina. Și cu zarzărul. Și cu frasinul.
Pe urmă cea despre Telega. Scurtă, dar faină. A pus Turambar Telega pe Wikipedia? A pus-o, frate, a pus-o... :)
Pe urmă vin cele personale.
Cea la care țin mult de tot, cea de la Păuna, cea cu nucile verzi pe post de madlenă. Și alor mei le place la fel de mult (apropos: cum se scrie “alor”? despărțit ? legat ? stai că ne spune băbuța din cabina de votare).
Dar și cea despre bunică-meu. Sau cea despre copilăria noastră frumoasă, dar fericită.
Evident, avem și copii.
Andra spune tot soiul de chestii faine: 10 cm afară. Sau despre iubirea ei dintotdeauna, oole Kinder. Sau despre ghindăr, tot un soi de oo Kinder.
În acest timp, Marta face balet. Și din nou face balet. Și mai face balet încă o dată, mai pe la începuturi.
Peste toate, maiestuoasă și chicotizantă, plutește taina gîdilirii.
Pe urmă cele cu munți.
Mai ales cea cu florile de pe Brîna Aeriană. Mamă, mamă, ce am mai muncit la postul ăsta. Vorba lui Rareș: ți-a luat ceva timp...
Dar mai sunt și altele cu munții: aia prima, de care vă ziceam, de pe Brîul de Mijloc. Tot de pe Brîul de Mijloc, avem și niște filmulețe, cum coboară doamna mîndra mea Scara de Fier. Și, bineînțeles, last but not the least, cea în care Turambar își arată mușchii și priceperea personală pe Brîna Aeriană.
Pe urmă vin altele personale. Poiezii, fraților, poiezii. Mai ales și mai ales acest haiku inutil. Scurt dar concis, nu? :) Dar și o alta, de primăvară.
Pe urmă vin cele despre indo-europeni, în particular, și despre istorie și etimologice, lingvistică și cuvinte, în general.
Mai întîi și mai ales, cea cu sciții. Mama lor de sciți strălucitori, pirații mărilor de iarbă. Dar mai este și cea cu Coman, și cea cu istoria logaritmică, sau cea cu gardul.
Pe urmă cele despre science-fiction și fantasy.
Mai ales și mai ales cea despre The Ragthorn. O muncă de suflet, o traducere de dragoste. Dar și cea în care pastișez poezia lui Tolkien. It was fun...
Pe urmă cele despre rugby.
Mai ales cea despre turcul cu lilieci. Dar și rețeta de ceai de dafin, aia care m-a tratat de fasceită plantară. Unul din posturile cele mai des vizitate pe acest blog. Am făcut și eu ceva util pe lumea asta a blogosferei românești.
Pe urmă, cele profesionale, despre sociologie și statistică și sondaje și grafice și exit poale și alte chestii de-astea plictisitoare și contestate. Știu: ar fi trebuit să fie mai multe. Vom face totul, tovarăși, să vă îndeplinesc dorințele.
Deci, să enumerăm. Cele despre prezența la vot. De la referendumul din 2007 și de la prezidențialele din 2009, turul 1 și turul 2. Sau despre caracterul convergent al unor măsurări diferite ale prezenței la vot. Sau despre comportamentul de vot al liberalilor.
Dar și subiecte ce țin de alte domenii, cum ar fi postul drag inimii mele privind tranziția demografică. Altul la care am muncit ceva... Sau despre viitorul care sună sumbru, tot depedeve demografic. Sau unul legat de mass-media: analiza ratingurilor dezbaterii Geoană vs Băsescu.
Dar mai avem. Mai avem. O altă categorie dragă sufletului meu este cea a fugii bramburo-eseistice a creierului meu propriu și personal. Idei care apar de nicăieri și sfîrșesc pe blog.
Cum ar fi, de exemplu, îndemnul să uităm perioada comunistă. Sau despre sport ca sublimare a violenței. Sau despre cravată ca indicator al statusului social. Sau despre ambiguitatea existențială a generației noastre. Sau alta, tot despre generația noastră. Sau o altă scriitură de inimă a mea, despre acest mare blestem și mare iubire cotidiană, despre București. Ori despre senzația nasoală de nostalgie anticipativă.
Și cu asta, gata. V-am prezentat chestiile la care țin cel mai mult pe acest blog. Sper să vă placă, mai ales celor care au ajuns relativ recent pe aici.
O singură întrebare: dintre toate astea, sau dintre altele pe care nu le-am pomenit, vouă care v-a plăcut cel mai mult? Și, evident, de ce?
PS : Evident că mai sunt, poate ceva mai puțin elaborate, dar la fel de faine. Cum ar fi, de-un par exemplu:
Poezie: Zeath. Pelicanosu (genială!). Cărarea bunelor urări (poezia mea preferată).
Comics: Le Chat. Corto. The Simpsons.
Entertainment: Get Carter. High Noon. Leapșa The Usual Suspects (altă chestie dragă inimii mele – încă mai puteți răspunde, dacă vreți). Ori Brel. Ori Bach. Sau Wende, această surpriză plăcută, această forță a naturii.
Ori, ca să termin într-o notă triumfătoare, exasperanta serie Vin alegerile!
marți, 15 decembrie 2009
De suflet si de Turambar
Scris de Turambar at 20:32
Etichete: Blogosfera, Destul de perfect, Personal, Stari si zile
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
15 comentarii:
Cel mai mult imi place ACEST post.
Pentru prioritizarea linkurilor. Pentru tot. Si pentru stii tu ce.
Sa-ti fie bine!!!!
:) Asemeni :)
:)
parca intorci o pagina de blog...
S&B! in nota obsnuita
p.s. missing something dar mai multe nu zic
buna idee cu postul asta. am aflat si eu asa o groaza de chestii faine, ingropate pe aici :)
@ Belle de Jour: aia cu excrecentzele mamalifere? Neeah. Nu recunosc nimic.
:) :p
@ Camil Stoenescu: Da, exact de-aia l-am si pus. Pt ca stiu cat de greu este sa rasfoiesti un blog descoperit de curand, prin toate miile de pagini din istoria sa. Si atunci am zis sa va ajunt, sa va fac un platoash.
:)
esti la "reframe" ? ordonare si proritizare? te invidiez.
Foarte mişto faza cu tipa a cărei poză apare mai întîi pe blogul tău, la prima postare.
Dar ai grijă, Turambare, să nu afle nevastă-ta de ea, că nu te văd bine.
Vin alegerileeeeee.....!! Vezi ca nu am uitat de datorie....
Istorie logaritmica.
Din ciclul "Du-te, ma, la blogul tau!": blogul asta, al lui Turambar, e un blog complex, pe care l-am apeciat treptat pana la a-l pune in fruntea blogosferei personale. Nu se lasa usor inghitit din prima, trebuie sa muncesti putin, e ca intr-o dragoste serioasa... :)
PS.Una faina de "Trec alegerile":
Cica Geoana l-a depasit pe Bula la numarul de bancuri. Bula a cerut renumararea bancurilor...
@ Cristi: mda. deocamdata sunt la momentul de tras sufletul. tine-mi pumnii in acest efort de ratare asumata :)
@ Florin: Shhh. Taci. Nu spune nimic. Poate nu-mi citeste blogul, totusi... :)
@ Irina: neeah. Nici eu n-am uitat. Vine ziua dreptatii si a platii si a consumului exagerat de substante daunatoare sanatatii :)
@ Dan: Da, stiam ca aia itzi place. Intelectualule :p
@ Radu: Fain bancul. Foarte fain. Dar blogul lui Turambar e si mai fain
:wiseguy: :)
joke aside: mersi pt aprecieri. //me blushing//
Aoleu, ce de mi-ai dat de citit... Deh, sa-mi fie invatatura de minte sa mai descopar bloguri noi care-mi plac :))
şi mie îmi plăceau foarte mult cele cu copacii, chit că nu-s dendro... ăsta, copacolog :))
Cel despre Bucuresti - orasul in care nu locuiesc, dar prin care ma ratacesc de cate ori am ocazia, de fiecare data dorindu-mi inca o data.
@ Deaceea: lol. Pai de-aia l-am si postat.
@ Ametitul: :) ma bucur ca iti plac. We are two of a kind
@ Anonim: :) ma bucur ca iti place. We are two of a kind. Neah, scratch that: we are plenty of this kind :)
Trimiteți un comentariu