Ce vad eu de la fereastră, aici, acum? Asta văd. Orionul.
Și îl aud cu urechile minții și ale memoriei inexistente pe marele poet bicisnic Geo Bogza declamînd cu mîndrie de Buștenari:
Orion
Nici o corabie nu s-a întors vreodată
Din Mările Sudului sau de la Capricorn
Atât de pură şi elegantă fregată,
Cum se întoarce toamna Orion.
Peste păduri înverzite n-a strălucit nicicând
Lumina lui albă. Nici pe pajişti de fân.
Oceane şi munţi îl văd primăvara plecând
Şi cerul nu-şi mai află multă vreme stăpân.
Octombrie urcă din nou peste grădini
Înaltele-i catarge cu vârfuri de platină
Şi toată iarna, apoi, corabia de lumină
Deasupra lumii uimite se clatină.
Rege al constelaţiilor din Septentrion
Mereu lunecând peste lumi îngheţate
Aşa străbate noaptea marele Orion,
Corabie legănată în eternitate.
Nu știu cîți din voi știți constelația Orion. Nu știu cîți din voi vedeți în seara asta cerul de dincolo de luminile galbene și murdare ale marelui oraș în care trăiți. Nu știu cîți dintre voi s-au plimbat în seara asta prin pădure, la lumina lunii pline, cu zăpada scîrțîind sub bocanci și cu luminile Cîmpinii și ale Ploieștiului și ale Bucegilor ăazute din grădinile de pe Tarbă.
Nu știu cîți dintre voi mai citiți poezie, strălucitorilor...
:(
joi, 31 decembrie 2009
Ce vad eu de la fereastra
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
pe geo bogza cunoaștem, poezia ca poezia, dar privitul la stele-constelații e mai greu de făcut dintr-un oraș ;)
La mulți ani și multă sănătate! că restul decurge de aici...
:) Mersi. Ashijderea si voo, orasheni trishti ce suntetzi zilele astea, care nu vedetzi cerul fara de stele ca e luna plina afara
:)
Orionul e cel mai frumos ! Si nu sunt de acord, se vede minunat si din oras. N-ai zgomot de fond aici, il vezi cum scoti capul afara. Aseara se plimba printre nori, Rigel era albastriu... Mi-e dor de cerul crestelor. Ceea ce va urez si voua sa vedeti.
si o poezie... Borges
Cine îmbrăţişează o femeie este Adam. Femeia este Eva.
Totul se întâmplă pentru prima oară.
Văzut-am ceva alb pe cer. Că-i luna mi se spune,
dar ce pot face cu un cuvânt şi o mitologie?
O înfiorare simt când văd copacii. O, cât sunt de frumoşi!
Se-apropie de mine cu blândeţe tot felul de jivine pentru ca eu să le spun pe nume.
Pe raft stau cărţi, dar litere nu au. Când cartea o deschid, apar şi ele.
Când răsfoiesc atlasul, trasez conturul insulei Sumatra.
Cine aprinde un chibrit în întuneric născoceşte focul.
În oglindă cineva stă la pândă.
Cine priveşte marea vede Anglia
Cine priveşte marea vede Anglia.
Cine recită un vers de Liliencron a intrat în luptă.
Am visat Cartagina şi legiunile care au nimicit Cartagina.
Am visat spada şi balanţa.
Lăudată fie dragostea în care nu există posesor şi posedat,
căci amândoi se lasă în voia ei.
Lăudat fie coşmarul, care ne arată că putem crea iadul.
Cine se scaldă într-un râu se scaldă în Gange.
Cine priveşte un ceas de nisip vede năruirea unui imperiu.
Cine se joacă cu un pumnal prevesteşte moartea lui Cezar.
Cel care doarme este toţi oamenii.
În pustiu am văzut apărând Sfinxul, pe care chiar atunci îl terminaseră.
Nimic nu e atât de vechi sub soare.
Totul se întâmplă pentru prima oară, dar într-un chip veşnic.
Cine citeşte cuvintele mele le inventează.
mda
deci
LA MULTI ANI PENTRU 2010!
:)
S&B
@ Deaceea: Superb. Mai frumoasa maniera de a inchide anul cu greu se putea gasi. Mersi pt ca ne-ai adus aminte de Borges.
Am visat Cartagina şi legiunile care au nimicit Cartagina.
@ Belle de Jour: mersi pt urari. Mersi pt ca exi... pardon: pentru ca egzishti. La multzi ani, stralucitoare!
:) :rofl: :p
@ All: la multzi ani, stralucitorilor!
Iubim, iubim Orionul! E cel mai frumos!
Iar tu, stralucitorule, esti ca el, un razboinic adevarat, cu palosul la brau si cu diamante la genunchi. Eu asa il vad, asa te vad.
Spun. Cred. Dar cersesc-tez: poate ajungi pe langa Valcea sa ne ciocanim in niste bericioaice neaose, de aci de la Tuborg!
g_deliu@yahoo.com
Betelgeuse, the giant star...Turambare, am fost pe mare, nu m-am uitat pe google. Mi-e imi place Lebada/Deneb.
Trimiteți un comentariu