De ce nu cred cǎ PC va ieși din USL

Ieri am primit o seamǎ de telefoane de la prieteni și cunoscuți, cu aceeași întrebare: ce știi, iese sau nu?

Rǎspunsul este simplu: nu are cum sǎ iasǎ. O spun nu pentru cǎ aș avea inside information, ci pentru cǎ încǎ mai am capul pe umeri, sǎ nu-mi plouǎ în gît. E de bun simț: ieșirea PC din alianțǎ ar reprezenta sinuciderea politicǎ, via primul pas: sinuciderea electoralǎ.

Ca sǎ fii în politicǎ trebuie sǎ fii în Parlament. Partidele extra-parlamentare au foarte puțin leverage în viața politicǎ, indiferent de țarǎ. Sînt o completare exoticǎ a peisajului. Indiferent dacǎ e România sau Statele Unite sau Austria sau Pakistan sau Noua Zeelandǎ, oriunde ai democrație și sistem parlamentar, adevǎratele partide sînt acelea care au reprezentanți în Parlament.

Primari? Da, de acolo se pleacǎ, de la grass roots, de la talpa țǎrii, de la mobilizarea localǎ. Acelea sînt cǎrǎmizile esențiale ale construcției. Însǎ mǎsura succesului politic o reprezintǎ în cele din urmǎ numǎrul de parlamentari. De aici decurge toatǎ participarea la putere, la marea putere, cea centralǎ. Big money, big influence, big decisions. Real politics.

În consecințǎ, toate mișcǎrile din zilele acestea trebuie interpretate în aceastǎ cheie.

Și aici intervin cele douǎ scenarii alternative, în funcție de ce sistem electoral va fi în cele din urmǎ adoptat. Sǎ le luǎm pe rînd:

a) se trece la sistem uninominal, fǎrǎ compensație a proporționalitǎții. Nu conteazǎ ce procent ai în votul popular, conteazǎ cîte colegii cîștigi.

În acest caz, va fi jale. Foarte puțini din cei implicați în competiția asta, cel puțin cei vocali pe piața publicǎ a comentariilor politice, realizeazǎ magnitudinea modificǎrii ce va avea loc. Va fi pur și simplu un tsunami care va mǎtura de pe scena politicǎ toate partidele mici și chiar și pe cele mijlocii.

Tot ce este sub 10% va fi ras de pe fața pǎmîntului, doar dacǎ nu cumva are o reprezentare bine compactatǎ geografic, gen UDMR. Tot ce este acum în sondaje între 10% și 20%, chiar și 25%, își va vedea influența politicǎ drastic restrînsǎ și va intra în deșertul supraviețuirii politice, cu o mînǎ de parlamentari de care sǎ ținǎ cu dinții, sǎ nu le plece.

De-abia de pe la nivelul de 30% - 35% votul popular se va regǎsi cumva, va fi cumva oglindit în ponderea de parlamentari. De undeva de la 40% încolo partidele vor primi bonusuri consistente, mult mai mulți parlamentari decît voturi, ajungînd încet-încet sǎ domine perioada respectivǎ din punct de vedere politic. Cu puțin noroc, partidele peste 40% vor putea chiar sǎ controleze Parlamentul cu majoritate de-aia mare, de peste 66%, încît sǎ poatǎ sǎ modifice și Constituția.

În acest caz, tot ce e acum partid mic va dispǎrea, dacǎ nu se va pune la timp la adǎpost, sub pulpana unei alianțe cu un partid mare. De aceea se tot discutǎ zilele astea despre Mișcarea Popularǎ: ca sǎ protejeze PDL-ul care în momentul de fațǎ este undeva la 20% și ca sǎ protejeze UNPR de furtunǎ, de jale, de aneantizare. Pe partea cealaltǎ, tot de aceea se tot bate șaua azi pe USL, pentru cǎ o formațiune politicǎ de 50% și peste va obține un avantaj considerabil. Douǎ partide, unul la vreo 30%, altul la vreo 25%, separat vor fi în zona ușoarelor pierderi de la votul popular la ponderea parlamentarǎ. Împreunǎ însǎ, vor zdrobi tot, vor obține mult mai mult decît simpla aritmeticǎ 25% + 30%.

Pentru cel de-al treilea partid al ecuației, pentru PC, în acest caz, al votului uninominal fǎrǎ compensare a proporționalitǎții, USL reprezintǎ umbrela care îl protejeazǎ de furtunǎ, de catastrofǎ, de dispariție. Dacǎ ies afarǎ în ploaie și în furtunǎ, on their own, nu știu dacǎ vor cîștiga douǎ colegii parlamentare. Ce faci în acest caz cu doi amǎrîți de parlamentari? Ce leverage politic poți avea? Îți pleacǎ în momentul doi și te lasǎ cu partidul în soare.

Deci decizia logicǎ, raționalǎ, de bun-simț în ședința de azi ar fi: nu, nu ieșim din USL – cum, de altminteri sînt și semnele publice din ultimul timp ce pot fi decelate în pozițiile publice ale reprezentanților PC. Ce naiba, sîntem nebuni sǎ ne ducem la tǎiere, la moarte, la dispariție?

b) Sǎ zicem cǎ rǎmînem la un sistem proporțional. Fie cel actual, cu toate bubele sale, fie la o modificare mai judicioasǎ a sa, cum ar fi sistemul mixt: uninominal + liste, ca în Germania.

În acest caz va trebui sǎ se pǎstreze un prag de accedere în Parlament. În momentul de fațǎ acesta este de 5%. Poate va fi coborît, pentru cǎ UDMR începe deja sǎ aibǎ probleme la acest nivel și pe deasupra mai existǎ și dorința introducerii UNPR în Parlament (chiar și așa, UNPR va avea niște probleme, chiar și cu primarii transferați / cumpǎrați în ultimul timp). Cel mai probabil, dacǎ pragul va fi coborît, va fi la 3%.

Însǎ și la 3% PC are probleme de accedere în Parlament, ca, de altminteri, și celelalte partide mici care își doresc asta, cum ar fi PER de exemplu. Deși în sondaje aceste partide, PC, UNPR, PER, graviteazǎ în momentul de fațǎ mai mult sau mai puțin sub acest prag de 3%, el nu neapǎrat poate fi și concretizat la urne. Din cel puțin douǎ motive: pe de o parte, datoritǎ problemelor de resursǎ umanǎ (candidați, dar mai ales reprezentanți în secțiile de votare), pe de altǎ parte datoritǎ presiunii legale sau mai puțin legale (frauda) la care vor fi supuse aceste partide mici de cǎtre molohii într-ale organizǎrii electorale PSD, PNL, PDL.

Deci și așa PC are probleme. În ambele cazuri PC dacǎ ar merge de unul singur s-ar trezi în fața unei meteorologii electorale foarte puțin favorabile: ceațǎ, grindinǎ, furtunǎ, tornade, sfîrșitul lumii, maicǎ.

Pǎi și atunci de ce sǎ ieși? Nu mai bine tragi aer în piept, pui capul în pǎmînt și zici: da, dom’le, am greșit? Rǎmînem, nu mai vrem Iașiul, luați-l voi, cǎ și așa e al vostru și oricum Ciuhodaru e cu un picior în UNPR, lasǎ cǎ o sǎ-l dați voi la UNPR și o sǎ vǎ smulgeți pǎrul din cap, Nichito și Fenechiule. Nu-l mai vrem nici pe Piedone la Capitalǎ, sǎ zicem mersi dacǎ nu-l pierdem și pe ǎsta, îl susținem pe Oprescu. Auziți, da’ ne dați și nouǎ niște colegii?...
Citeste tot...