Corectitudinea politică și moartea Occidentului

Occidentalii au intrat în anul morții. Sînt dispuși să facă orice fel de concesii în fața unui Islam în creștere, doar-doar n-o să vină istoria peste ei. În Franța. În Germania. În Spania. În toată Europa occidentală, peste tot. Un mare Bizanț care așteaptă fleașcă și neputincios să vină istoria să le dea lovitura de grație.

Acum, cel mai recent, și în Noua Zeelandă. În urma atentatului împotriva musulmanilor de acolo, echipa de rugby Crusaders a luat decizia să-și schimbe numele. Căci e ofensator la adresa Islamului. Cea mai importantă echipă dintre toate echipele de club din emisfera sudică, avînd un istoric și un palmares unic, dintr-o dată își schimbă numele. Just like that. Pocnind din degete.

Ca să înțelegeți, e nevoie de o comparație. Crusaders în rugby este un soi de FC Barcelona. E ca și cum ar veni catalanii și ar spune: ne cerem scuze față de spanioli, numele nostru este ofensator, hai să-l schimbăm, chemăm o firmă de marketing să facă o cercetare, să vedem cum e cel mai bine să ni se spună.

Știți care este ironia? Toate astea se întîmplă într-un oraș cu un nume cît se poate de clar: Christchurch. "Biserica lui Christos". Acolo au avut loc atentatele. În Christchurch. Acolo își are sediul echipa de rugby Crusaders. În Christchurch.

Vă dați seama că nici acest nume nu e potrivit cu atmosfera timpurilor. E jignitor. Corectitudinea politică ne obligă să luăm măsuri. Vă dați seama că și ăsta trebuie schimbat, nu-i așa? E cazul să facem niște focus grupuri repede, să vedem cum trebuie să-i spună.

Vă dați seama cît de varză sîntem, nu? Vă dați seama că într-o sută de ani o să fim pa? The way the dodo goes. Bizanț. Bizanț everywhere.



. Citeste tot...

All Blacks vs Lions Game 3: The stuff the dreams are made of

“Ladies and gentlemen, boys and girls, you’ve seen here two sets of heroes. A set in black. And a set in red. “

Astfel s-a încheiat meciul. Astea au fost cuvintele comentatorilor de încheiere. Ce încheiere de meci! Ce cuvinte! Ce meci!

Doamnelor și domnilor, băieți și fete, restul pufoși de diverse genuri,

Dionisiacii caută toată viața intensitatea. O caută, o aleargă, uneori o găsesc. Fie că sînt intenși cu adevărat și sar cu parașuta, uneori fără parașut. Fie că sînt intenși de rit mediocru, și atunci o găsesc în chestii mărunte, cum ar fi bunăoară atunci cînd trec strada pe roșu. În funcție de pricepere și de putirință, uneori o găsesc, de cele mai multe ori nu.

It’s a game of inches, zice vorba înțeleaptă. De multe ori s-a dovedit adevărată. Azi a fost a game of minutes. And of seconds.

Știți voi, toată construcția energetică a făcutului dragostei se concretizează, după multe preludii și după multă gimnastică necesară, în acele cîteva minute, de cele mai multe ori cîteva secunde cînd ești acolo. O da, ești acolo. Și călărești universul. Look ma, I’m on the top of the world.

Azi, a fost a game of minutes. And of seconds. Tot turneul The Lions în Noua Zeelandă s-a restrîns la ultimele 15 minute de joc. Cînd a fost 12 – 12. Pe urmă cînd a fost 15 – 12. Pe urmă 15 – 15, în urma unei concretizări de lovitură de pedeapsă absolut fenomenale din partea lui Owen Farell.

Pe urmă, în ultimul minut, au primit All Blacks o lovitură de pedeapsă. Pentru un ofsaid. Era clar: o să cîștige All Blacks, locul loviturii era cît se poate de convenabil. Pe urmă arbitrul a cerut arbitraj video, TMO. Și a schimbat în ofsaid accidental. Și a fost doar grămadă.

Și, uite așa, la sfîrșit, a fost doar 15 – 15. După ce fusese 1 la 1 la meciuri. În al treilea meci test, All Blacks vs The Lions, a fost 15 – 15. Egalitate perfectă.

Și gata. Orgasmul durează cîteva minute. Cîteva secunde. Acest meci a avut un orgasm de 15 minute. A fost fenomenal. A fost așa cum trebuie să fie. Cu un pic de țigări. Cu un pic de alcool. Cu simțurile intensificate de aceste substanțe modificatoare de conștiență. Și am simțit fiecare minut, fiecare secundă. Și s-a terminat.

Știți cine a cîștigat? A cîștigat rugbyul, pufoșilor care sînteți voi pufoși. Cum zice chiar acum unul din jucători, în comentariile de după: “It’s such a magical thing”.

A fost un meci care va rămîne peste ani, pufoșilor. Și ce am simțit în aceste ultime 15 minute, îmi voi aduce aminte toată viața.

Crouch... Bind... Set!!













. Citeste tot...

Prima semifinală. Avancronica unei seri mult așteptate

Încet-încet, fiesta se apropie de sfîrșit, nu înainte de a crește în intensitate.

În seara asta, la 18:00, avem prima semifinală. Noua Zeelandă întîlnește Africa de Sud. Pe de o parte, o echipă considerată de mulți drept cea mai foarte perfectă din toată istoria jocului. Statisticile și palmaresul susțin această afirmație. În ultimul timp, All Blacks a bătut tot, a strivit tot, a călcat tot în picioare, uneori cu mare aplomb (amintiți-vă meciul de săptămîna trecută cu Franța). Are jucători să dea la încă trei echipe de mare clasă. Are legende vii. Are un antrenor beton. Are o pricepere aproape supraumană în teren de a se adapta pe loc, de a schimba, de a-și ține cumpătul, de a schimba stilul de joc. Sînt fabuloși.

Și totuși… Și totuși, aproape la fel se vorbea și despre alte echipe All Blacks din trecut, și în 1999, și în 2003, și în 2007, cînd de fiecare dată le-a rămas osul în gît prematur (“they’ve chocked”, un termen de tristă amintire pentru toți cei care țin cu All Blacks). Se vor împiedica și acum? Le va face Africa de Sud o nefăcută? Nu cumva această echipă pe care noi o considerăm cea mai foarte perfectă are viermele imperfecțiunii ascuns într-însa, așteptînd cuminte să-și scoată căpșorul diseară, să ne strice fengșuiul?

Africa de Sud, cel puțin pe hîrtie, e o umbră a ceea ce era prin 2007, cînd cîștiga a doua oară Campionatul Mondial. În ultimul timp Bokșii au suferit înfrîngeri rușinoase de la echipe pe care le dominaseră categoric pînă acum (Argentina) sau de la echipe despre care aproape nici nu știau unde sînt pe harta acestui sport (Japonia, într-unul din cele mai surprinzătoare meciuri din istoria rugbyului). Între timp, după ce au mîncat bătaie de la japonezi în primul meci din grupă, parcă-parcă și-au revenit un pic, întorcîndu-se la consacratul lor stil fizic, de mermeleală pînă la epuizare, stil care i-a ajutat să treacă de sferturi în fața Țării Galilor.

Oare va fi de ajuns? Oare această mermeleală unde Shalk Burger și restul liniei a treia sînt maeștri îi va face pe Bokși să ajungă în finală, să înghenunche geniul creator All Blacks care sînt în stare să facă o fază memorabilă din practic nimic, să învîrte mingea pe centimetru pătrat? Naiba știe. Dacă am ști, am fi bogați la pariuri.

Știm că în ultimii ani am văzut niște meciuri memorabile între All Blacks și Springboks în turneul Rugby Championship. De cîteva ori, Africa de Sud chiar a învins, evident la ea acasă, în veldtul cel înalt unde sînt ei stăpîni. Cel mai recent, anul trecut în 2014, Africa de Sud a făcut un meci de mare clasă, de suspans, de infarct. Și i-a învins. Echipa cam tot aia era, modulo niște pierderi datorate accidentărilor (căpitanul de Villiers îmi vine în minte acum). Oare se vor pricepe să răzbească din nou, să învie din cenușa recentelor meciuri proaste și să redevină ce au fost, ba mai mult decît atît?

Mă îndoiesc. Și cu mintea, și cu sufletul cred că All Blacks vor cîștiga și vor merge în finală. Dar de asemenea cred că în seara asta, în cîteva ore, vom vedea un meci memorabil.

Indiferent cine va cîștiga, de fapt rugbyul va cîștiga. Și asta e tot ceea ce contează, în fond și la urma urmei.

Hai! Crouch Bind Set!!



. Citeste tot...

Fare thee well, mate!

Dupa citiva ani de cind s-a convertit de la League la Union, timp in care a demonstrat ca nu e doar pretext de coperti de revista de gagici, ci chiar intelege sportul asta, fiind o adevarata forta a naturii,

dupa ce a pus deja o tusa distinctiva pe acest sport cu pasele sale ciudate cu o mina, pe la spate, din placaj, surprinzator de exacte,

dupa ce a cistigat tot ce putea sa cistige: campionatul intern, Super 15, Bledisloe Cup, Tri Nations si mai ales World Cup,

dupa ce a demonstrat ca se pricepe la fel de bine si la box, fiind campion national la categoria grea,

iata-l ca pleaca in Japonia dupa bani, ca si multi altii inaintea lui, urmind ca mai apoi sa se intoarca la prima meserie, la League, inapoi in Australia.

Cel putin 2 ani de zile n-o sa mai fie pe radarul nostru. Pacat.

Dar, dupa cum spunea capitanul Ritchie McCaw: nu e timpul trecut. Sigur o sa-l mai vedem in tricoul negru :)

La revedere, Sonny Bill. Te asteptam inapoi!




PS: Si un articol la fel de elogios din presa neo-zeelandeza, doar cu o tifla la sfirsit: "Loyalty is the only concept you are yet to grasp."


. Citeste tot...

Despre lucrurile cu adevarat importante

Weekendul trecut a inceput varianta steroidizata a fostei competitii de rugby 3 Nations, adevarata Mama Omida a lumii rugbystice. Toata floarea cea vestita a stralucitorilor din emisfera sudica, i.e. Noua Zeelanda, Australia si Africa de Sud, a fost imbogatita cu a patra sudica, Argentina, challengerul care vine pe aceeasi pozitie pe care venea Italia acum 20 de ani, la inceputul anilor 90, in zona de nord, transformind 5 Nations Cup in 6 Nations Cup.

Si chiar daca spin doctorii de marketing au gasit un nume cam nepotrivit pentru toata afacerea asta: The Rugby Championship, totusi tot rugby se cheama. Top notch rugby. The best of the best.

Ceea ce va doresc si Dvs, stralucitorilor balcanici aproximativi si politrucizati si caniculizatzi si trishti.

Enjoy
Pina joi
Cind este programata in direct
Judecata de Apoi
(First Rerun Vineri de la orele 3:00 A.M.
Second Rerun Simbata dimineata de la orele 10:00 A.M.
in cadrul programului pentru copii
Inger Ingerashul Meu
Cu Paloshul Ascutzit si Greu)





. Citeste tot...

Cum s-au trait acele momente

Un film foarte fain facut de un amator foarte profesionist.

Slava Domnului cel inexistent: 8-7 :) :wink:

Our World Champion All Blacks! from Jared Brandon Productions on Vimeo.

Citeste tot...

Am fost slaaaabbbbi...

Vorba lu' Jul, tovarashu meu de suferintza intr-ale meciului de ieri: "Pale, iti mai aduci aminte parodia aia de la Avatar, aia de la HappyFish? "Am fost slaabi..."

Sa moara pisica placata cu faiantza daca ieri nu m-a luat de inima. Mai aveam un pic si faceam atac de inima, atac de panica, atac atomic, atac cu substante lacrimogene, atac la persoana. A doua repriza cel putin am fost atit de concentrat incit am uitat pina si berea sa o beau, ceea ce va dati seama ca este highly irregular, as spune chiar catastrofic de singular.

Ma rog. Pin' la urma, una peste alta, chiar ne-am dorit mai mult victoria. Vorba lui Mike Tindall: "Congrats NZ consistently best team. France better team today, but that's the sign for a great team when you can win when you don't play well."

Am jucat mai prost, francezii au depus o pasiune de posedati, de demoni, careia insa i s-a facut fatza ca la Verdun, ca la Stalingrad, secunda cu secunda, centimetru cu centimetru.

A fost ca la Stalingrad: Weepu a mers prost? A fost inlocuit cu Ellis. Mialanu a cedat? A fost inlocuit cu Hoare. M'a Nonu n-a aratat nimic ofensiv - desi defensiv a fost un ciine si jumatate? A fost inlocuit spre sfirsit cu Sonny Bill. Cruden si-a busit genunchiul? A intrat Steven Donald, acest McDonald's al All Blacks, acest mult-hulit hamburger, castoru de bataie de joc de servici care cu doua saptamini in urma pescuia in ape de munte, la musca, la rapitor. Si a intrat si a facut fata si a dat-o la bete. Soldatu sovietic nu moare, doar se odihneste un pic, inainte sa se scoale sa lupte din nou.

Francezii au fost neasteptat de fabulosi. Au fost agonizant de aproape sa o cistige. E o poza pe internet superba cu mustaciosul de Lievremont care se uita cu pizma la cupa care ii sta la un metru de nas. Vulpoiule, era sa pui laba pe ea.

Si totusi... All Blacks s-au bagat in transee ca la Plevna, s-au batut cu turcii, cu francezii, cu martienii, cu toti si au rezistat la un punct diferenta. Au jucat urit, au jucat cum numai sud-africanii mai stiu sa mai joace: chinuit si eficient si italieneste, au pus capul in pamint, vorba lui Martin Johnson: Shut up and shove, si le-a iesit. Nu s-au mai inecat (choked), au tinut de scor, au fost in stare sa apuce soarta de poala camasii si s-o dezbrace si s-o violeze cu mare viol. Le-a iesit, mama lor de bucalati... :D Pentru prima data in ultimii 20 de ani, le-a iesit, desi nu ar fi trebuit.

Ironia istoriei este scrisa cu litere cit casa de mari pentru francezi. In semifinala au cistigat pe nemeritat, la un punct diferenta in fata unei echipe fabuloase a Tarii Galilor ramasa in 14. Galezii au ratat atitea lovituri la bete incit puteau sa-i bata de doua ori, nu doar o data. Si totusi, francezii au mers in finala.

Acum a fost fix pe dos. Francezii au pierdut pe nemeritat. Au fost mai buni si au pierdut la un punct. Desi Weepu a ratat 8 puncte, mama lui de bucalat :) Au injurat arbitrul, pe Joubert, uitind cum au cistigat sferturile de finala acum 4 ani.

Istoria se razbuna. Ieri istoria in sfirsit a tinut cu ursul. Bravos, All Blacks! Mersi de pre-infarctul pe care ni l-ati oferit ieri. Mama voastra de cei mai foarte perfecti :)

Drept pentru care ii felicitam pe francezi pentru jocul de ieri, plingem alaturi de ei dar totusi ne bucuram, mama lor de aroganti :), il felicitam pe capitanul francez Dussotoir pentru titlul de jucatorul IRB al anului pe care l-a meritat cu virf si indesat, fara el probabil Franta nu ajungea in finala, ne uitam la parada de primire a invingatorilor si, pe urma, pentru a nu uita ca sintem totusi niste bieti muritori, ne uitam si la parodia HappyFish.

Deci, doamna, pom, noi vrei Cupa Mondiala. Muuuult de tot. Dam 10%... din tot. Si din banii de pe tricouri!

:D

Citeste tot...

Allez les Blacks!

Deci miine, duminica la orele 11:00, destinul se implineste, da?

Hai, ca ne dorim mai mult victoria... :)

ALLEZ LES BLACKS!

Citeste tot...

Sǎ nu uiți, Richie, sǎ nu uiți!

Citeste tot...

This spring of glory

Citeste tot...

Y Ddraig Goch ddyry gychwyn!

Nu uitați o voi surori, alegǎtori și frați: centrul lumii nu este mîine în Carpați.

Mîine, de la orele 11:00 trecute fix, ora localǎ, asta a noastrǎ, româneascǎ, neaoșǎ, fǎcutǎ în casǎ, fǎrǎ E-uri, se întîmplǎ cǎ douǎ echipe care nu sînt românești joacǎ un sport care nu a fost inventat de români pentru o mizǎ la care românașii noștri foaie verde de trei sferturi nu vor fi în stare niciodatǎ sǎ viseze, cǎ așa sîntem noi, mai guguștiuci și mai fraeri și mai mediocri și am fost și bolnavi cînd eram mici.

Într-o țarǎ care nu este România, într-o emisferǎ în care noi nu avem ce cǎuta, cu excepția emigranților noștri care s-au dus la canguri și la ornitorinci, douǎ echipe vor juca mîine pentru istorie.

Una, Țara Galilor, va juca sǎ facǎ ceea ce neam de neamul ei n-a fǎcut pînǎ acum: sǎ ajungǎ prima datǎ în istorie într-o finalǎ de Campionat Mondial de Rugby. Alta, Franța, sǎ demonstreze cǎ poate ajunge în continuare într-o finalǎ, indiferent ce prohod i se tot cîntǎ prin presǎ de dujmani, fǎrǎ numǎr, fǎrǎ numǎr.

Deci doamnelor și domnilor, mîine simtem nu românește, ci globalicește: ne uitǎm la niște echipe strǎine, pe un teren strǎin, în mijlocul unui ocean strǎin, și ne simtem bine, da? Și ținem evident cu celții, cǎ ei sînt cei mai români dintre occidentali: niște fraeri intenși și dezorganizați care și-au luat-o în frezǎ de la toate popoarele imperialist-decadente ale acestui continent, mama lor de fraeri frumoși. Cymru am byth!

Pe urmǎ poimîine, așijderea: se joacǎ de fapt finala. Australia și Noua Zeelandǎ joacǎ cea de-a doua semifinalǎ, tot de la orele 11 ora României, într-o semifinalǎ care de fapt este finalǎ. Cine cîștigǎ, pe urmǎ sǎptǎmîna viitoare mai cîștigǎ încǎ o datǎ și ridicǎ sǎrǎcia aia de glastrǎ de flori deasupra capului.

Drept pentru care eu vǎ recomand, cu toatǎ responsabilitatea patrioticǎ din dotare, sǎ uitați preț de vreo douǎ zile cǎ sînteți români și sǎ vǎ scǎldați în decadența alexandrinǎ a globalizǎrii care ne furǎ sufletul și ne face sǎ ținem cu alții, ah, Vadime, cum de nu ne împuști tu pe toți, Crǎișorule, sugea-ne-ai sufletul sǎ ni-l sugi, sǎ ne faci daci și traci și alți costoboci care am fost și nu mai sîntem. Și sǎ țineți cu alții, absolut la întîmplare, cu cine vǎ lasǎ pe voi inima, adicǎ în mod evident cu Țara Galilor și cu Noua Zeelandǎ.

Hai, sǎ ții cu Australia parcǎ mai accept și v-aș înțelege, acolo undeva 5%, și nu vǎ voi șterge din agenda mea de pretini. Dar dacǎ îndrǎzniți cumva mǎcar și în somn sǎ cochetați cu ideea cǎ țineți cu francejii, ați îmbulinat-o cu mine, vǎ desconsider with extreme prejudice, vǎ trec la lista de mînǎ stîngǎ, la damnați, la socialiști, la gușteri, la trǎdǎtori, la infernali și șerpilieni. Comuniștilor! Mîncǎtorilor de melci! Oameni fǎrǎ de suflet ce sînteți! Huooo!

Hai, bucurați-vǎ cǎ preț de douǎ zile nu veți fi români și veți putea sǎ nu vǎ simțiți dezamǎgiți atunci cînd vǎ uitați la rugby. Cînd vǎ uitați la televizor. Cînd vǎ uitați în preajmǎ. Cînd deschideți ochii sǎ vedeți lumea care vǎ înconjoarǎ.

Crouch Touch Pause Engage! Cymru am byth! Hen Wlad fy Nhadau! Dal ati!, Daliwch ati! Y Ddraig Goch ddyry gychwyn!...



Citeste tot...

The shape of things to come?

Au trecut si sferturile de finala. Unele rezultate au fost de asteptat, altele - inevitabil - surprinzatoare.

Irlanda in cele din urma si-a aratat virsta. Au obosit in grupe? Li s-a terminat combustibilul emotzional? I-a ajuns din urma vraja din Tinerete fara Batrinete si Viata fara de Moarte? Damn it. Niste celti obositi. Au plecat acasa.

Galezii, in schimb, au fost proaspeti si lupi si fara de zabava. Ca niste lei, ca niste draci, ca niste pui de balauri ce sint s-au batut cu verii lor celti de peste girla si i-au dovedit. A fost o furtuna rosie. Sa fie oare si saptamina viitoare la fel? Da Doamne...

Englezii? Au fost varza. O iesire fara glorie din partea unei echipe care a avut mai multi muci in cap decit ocazii de a juca rugby cu adevarat. Calatorie sprincenata! England goes home, dishonorably discharged.

Francezii? Redemption, frate! Dupa o prestatie jalnica in grupe, cum jucau italienii pe vremuri in grupe la Campionatul Mondial de Fotbal, execrabil, dar se calificau in extremis, cam la fel au facut si francezii. Saptamina trecuta Tonga le-a dat cu terenul in cap. Saptamina asta, in schimb, Doamne-Doamne a schimbat cutia cu jucarii si dintr-o data am avut o alta echipa franceza. Pasionati, mindri, priceputi la mingicareala, fara a face insa rabat de la componenta defensiva. Ca niste lei, ca niste fiare, aspru dar giocoso, cu spuma de Mozart in zburdatul pe teren. Rugby asa cum stim ca Franta joaca, uneori, atunci cind conteaza.

Semifinala din emisfera nordica de saptamina viitoare se prefigureaza a fi un meci pe cinste. Tara Galilor - Franta. May the best win, adica Wales, evident! (PS: v-am spus ca nu-i sufar pe francezi?)

Daca echipele nordice au jucat cu mai multa pasiune si mai mult rugby decit ne-am fi asteptat, in schim, de partea cealalta a calificarilor, echipele din emisfera sudica au jucat mai slab, mai mediocru decit credeam. A fost o saptamina in care cei din nord au jucat ca cei din sud: focos, cu patima, clinic, priceput, un rugby mindru, in forta, iar cei din sud au mermelit-o in stil european: chinuit, cam bicisnic, dar results-oriented.

Africa de Sud a fost cealalta mare echipa batrina a momentului care n-a mai reusit sa tina pasul cu tineretea. Australia, o echipa de pusti in majoritatea sa, ca si Tara Galilor de altminteri, a facut fata babelor experimentate de la Springboks si i-a batut pe jocul lor: strins, inchis, la mermeleala, in forta, cu puncte putine, rezultat chinuit. N-au stralucit, dar s-au calificat. Pocock a stralucit, in rest a fost pe singe si pe oase rupte.

Celalalt meci, Noua Zeelanda - Argentina, se prefigura a fi un galop de sanatate din partea All Blacks. La ei acasa, o echipa cu vreo doua clase peste gaucho, ce vrem mai mult? O sa le dea cu terenul in cap...

Ei bine, n-a fost chiar asa. Argentinienii au reusit cumva-cumva sa-i atraga in jocul lor mermelit pe neo-zeelandezi, la ingramadeala, tocatura pe spatiu marunt, unu-doi metri, hai sa ne mai mermelim un pic. Iar All Blacks, lipsiti de un cap limpede pentru ca Dan Carter a iesit din joc, s-au conformat provocarii intru mediocritate. Primul lor eseu a fost de-abia prin minutul 60 iar majoritatea punctelor au fost obtinute din lovituri de pedeapsa. Noroc cu piciorul de incredere al lui Piri Weepu, caci altminteri ne trezeam ca ne roadem unghiile prin minutul 70, in fata unei surprize de neinchipuit.

In cele din urma, neo-zeelandezii le-au infrint rezistenta argentinienilor, dar prea tirziu si prea putin convingator. Uvertura lor, Colin Slade, inlocuitorul lui DC, a fost varza - de altminteri a si fost schimbat prin minutul 30, chipurile din motive de accidentare. Mils Muliaina, la al 100-lea meci al sau, nu a facut nici el mare lucru - a iesit si el in minutul 50. Nici ceilalti n-au fost cine stie ce. Pe scurt, un rezultat mediocru de la o echipa care a cistigat si cam atit.

Saptamina viitoare ne asteapta semifinalele. Tara Galilor - Franta si Australia - Noua Zeelanda. Cel de-al doilea meci, cel putin, este o adevarata finala. Sa vedem cum vor rezolva sudicii degringolada de la nivelul numarului 10. All Blacks il vor baga pe Weepu la deschidere? Australienii si-l vor recupera pe magicianul imprevizibil si inconsecvent Quade Cooper (azi n-a aratat nimic, a fost varza)?

De partea cealalta, Franta a fost doar one-game-wonder, sau chiar vor sa ajunga in finala? Tara Galilor se va speria de sansa pe care o au si vor da rasol, sau chiar vor sa ajunga in finala si se pricep sa ajunga in finala?

Meciuri echilibrate, pe muchie de cutit. Acest campionat mondial isi arata, in cele din urma, coltii... :)

Citeste tot...

Deci nu uitati sa va uitati

Doamnelor, domnilor,

lucrurile sint cit se poate de clare, sper ca ati inteles deja: televizorul dauneaza grav sanatatii mentale si, in consecinta, trebuie ignorat, dispretzuit, scos din priza, tratat cu suc de tirnacop in mijlocul tubului catodic sau, mai nou, al plasmei, ledurilor, ce becuri are el pe-acolo pe fatzau.

Drept pentru care va recomand cu caldura sa va uitati si miine, si poimiine dimineata, incepind cu orele 8 trecute fix, la televizor, la meciurile de rugby din sferturile de finala ale Campionatului Mondial de Rugby 2011.

Pentru inceput, miine simbata, la orele 8 primul sfert de finala le pune fata in fata pe Irlanda si Tara Galilor. Imi plac atit de mult ambele echipe incit ma doare sufletul, mi se sfisie tricoul cu All Blacks de pe mine si zau daca stiu ce sa va spun. May the best win. O sa incerc sa vorbesc la noapte cu Shefu, sus la cazane, in Rai, poate poate schimba momentan legile realitatii si se califica amindoua, indiferent cine bate.

Dupa aceea, de la 10:30 ora noastra locala si provinciala a Bucurestiului, joaca doua echipe de mare esceptzie jenant-imperialist-capitalista, doua verze de echipa, Anglia si Franta. Imi sint atit de nesuferite amindoua incit tot in convorbirea pe care o voi avea cu Shefu care ne supravegheaza de sus de la cazane din Rai, poate il conving sa faca o compensatie la primul favor si sa le faca sa mearga pe-astea pe amindoua acasa, no matter what the result.

Orisicum, de cind ma stiu francezii mi-au fost cu 0,347% mai antipatici decit englezii, deci ma vad in situatia paradoxala, eu mindru purtator de tricou pe care scrie "I support two teams: Wales and whomever plays against England", ca de data asta, dar doar de data asta, Jul, sa ne fie clar, sa pot sa strig cu berea in fata si cu nodul in git: Go England! Rupetzi-i pe frantzuji. Ca la Waterloo! Ca la Waterloo sa jucati...

Dupa simbata urmeaza duminica. Dupa sferturile emisferei nordice urmeaza sferturile emisferei sudice. Alt rugby, alta pricepere. Aici nu mai bem bere care ne molesheshte, bem whisky care ne face sa dam pasa pe trei sferturi.

Duminica, primul meci, tot de la 8:00 ora locala si provinciala, este cel dintre Africa de Sud si Australia. Dupa cit de echilibrat si de interesant este, parca e si pacat sa-i spunem sfert de finala, este cel putin semifinala, daca nu chiar finala, in mintea acelor eretici care nu cred in puterea supraumana si semizeieasca a All Blacks.

Deci Africa de Sud - Australia. Imi plac la fel de mult amindoua echipele, ma rog, am o oarecare usoara simpatie pentru australieni, dar asta nu ma impiedica sa fiu obiectiv, cum era cazul la irlandezi, galezi, engleji, mama lor de franceji, si sa spun ca totusi Africa de Sud mi se pare ceva-ceva mai buna, desi e echipa mai in virsta. Cred ca boksii au un usor avantaj. Dar cum balonul e al dracului de oval, va fi unul din acele meciuri de tip 50-50, hai maxim 60-40. May the best team win. Rugby-ul oricum va cistiga - va fi un meci pe cinste, poate cel mai tzapan al acestor sferturi.

Si se face si 10:30 si acum intra supraoamenii, semizeii pe teren. Desi l-au pierdut pe zeul sef, pe Dan Carter, care si-a rupt un ligament in zona vintrelor (nu, nu acolo unde va ginditi voi, ci unde se infige piciorul in sold, doar ca pe interior - accident nasol), All Blacks ramin in continuare cei mai zei si cei mai eroi si supermeni si betmeni si chacknorishi si singura necunoscuta la acest meci va fi: cite le vor da amaritilor de gaucho, argentinienilor care nici ei nu mai sint ce-au fost, surpriza de acum patru ani de zile, cind le-au dat cu terenul in cap francejilor de doua ori, si primul meci, si ultimul meci, de i-au facut de rushine la ei acasa, mama lor de frantzuji.

Nu mai stiu, nu-mi amintesc prea bine: v-am spus ca nu-i suport pe frantzuji?

:)

Hai, Crouch Touch Paaaausee ENGAGE! Miine si poimiine, de la 8, toata dimineata. Nu stiu pe TV unde se dau. Noi le vedem in barul irlandez de pe Covaci. Cine nu vine acolo, le poate vedea pe Internet, pe From Sport / Sport Lemon.

V-am spus ca nu-i suport pe frantzuji?

Go All Blacks! Go!

PS: Voi ce ziceti: vedem finala Irlanda - Noua Zeelanda, sau Tara Galilor - Noua Zeelanda? Atentie! Cine zice Anglia - Noua Zeelanda ia una dupe ceafa pe acest blog. Cine zice Frantza - Noua Zeelanda ia doua, poate chiar trei, scurte, indesate, cu pofta trase. Iar cine nu zice Noua Zeelanda deloc, folosim drujba din dotare :p Citeste tot...

Tot un soi de rugby, dar cu mingi mult mai mici si multe, multe, multe

Batalionul Maor. Al doilea razboi mondial.

Citeste tot...

Randomos de aleatoriu

Cum aratǎ locul în care noi ǎștia, mamiferele mediocre, nu vom ajunge niciodatǎ? Așa aratǎ tavanul lumii. Courtesy of Matusalem, om care la viața lui a fost un mamifer mai puțin mediocru decît noi și a mers acolo unde noi n-am mers. Startrek, frate. Engage!

* * *

Ce putem face pentru a pune capǎt violenței de pe stadioane ? Simplu : a) ne facem musulmani și dupe aia b) stǎm acasǎ și bem la narghilea și la cafea și dǎm drumul la hoardele de haremuri care ne populeazǎ sofrageria sǎ invadeze stadioanele. În Turcia, la un meci Feberbahce cu Manisaspor, oficialii au interzis bǎrbaților sǎ intre. Doar femei și copii pînǎ în 12 ani. Rezultatul ? O frenezie femininǎ pe care n-am mai vǎzut-o de la ultima bǎtaie în ciocolatǎ la care m-am uitat cînd am încurcat caseta cu Bruce Lee. Cine nu se uitǎ, nu știe ce pierde.

* * *

Tot despre sport, tot despre violențǎ. În partea cealaltǎ a globului, la Campionatul Mondial de Rugby aflat în plinǎ desfǎșurare în Noua Zeelandǎ, altǎ suferințǎ, altǎ schimbare de lucruri așa cum le știm: suporterii scoțienii veniți din îndepǎrtata Hiperboree cețoasǎ și celticǎ sǎ vazǎ cum bate echipa lor la barbarii de români sînt împiedicați sǎ intre cu cimpoaiele pe stadion. Auzi tu, sǎ nu lași scoțienii sǎ cînte din cimpoi ! Ce urmeazǎ ? Sǎ le interzici fustele? Sau sǎ pui furtunuri cu jeturi puternice de aer sǎ sufle din trotuar la intrarea în stadion? Țț țț țț. Ce oameni. Ce bestii. Ce neozeelandezi... :)

* * *

Și ca sǎ încheiem într-o notǎ distractiv-catastrofico-sportivǎ, așa cum ne-a învǎțat deja presa vremii, iatǎ o secvențǎ demnǎ de seria Vin alegerile! Atenție! Cad alegǎtori. Courtesy tot of Matusalem. Citeste tot...

Începe!

Astǎzi, la 11:30, ora României, Campionatul Mondial de Rugby 2011 începe.

 Programul competiției îl gǎsiți aici. Atenție! Ore locale NZ de începere a meciurilor. Pentru ora României, scǎdeți nouǎ și puneți-vǎ mîinile în cap – sînt prea devreme dimineața).

Primul meci, dupǎ festivitatea de deschidere (ora 10:30, adicǎ peste o orǎ!), va fi Noua Zeelandǎ – Tonga.

Primul meci al României va fi mîine dimineațǎ, la o orǎ imposibilǎ pt noi, la 4 dimineața. Meciul e transmis de Digi Sport 1.

În general, meciurile României sînt sîmbǎta dimineața (10 sept cu Scoția, 17 sept cu Argentina, 24 sept cu Anglia), doar meciul cu Georgia fiind în timpul sǎptǎmînii (joi 28 sept).

 Din pǎcate, din ce vǎd pe programul TV, Digi Sport va transmite doar meciurile României. Mîine, de exemplu, e zi plinǎ la RWC 2011, cu 4 meciuri, unul dupǎ altul, culminînd cu derby-ul Anglia – Argentina din grupa noastrǎ. Însǎ Digi nu transmite decît meciul României.

În consecințǎ, pentru cei dintre voi strǎlucitorilor care aveți bandǎ de Internet suficientǎ, și groasǎ, și lungǎ, și adîncǎ, vǎ recomand cu cǎldurǎ site-ul www.fromsport.com (nu vǎ speriați, vǎ face transferul automat în www.sportlemon.tv), unde cu siguranțǎ veți gǎsi toate meciurile campionatului mondial, fǎrǎ sǎ fie nevoie sǎ aveți instalate softuri speciale de vizionare.

 Deci, așadar și prin urmare, Crouch Pause Touch Enjoy! Urmeazǎ douǎ luni de rugby pe pîine, pe Internet, pe viațǎ și pe moarte. Hai România! Hai Noua Zeelandǎ!

 Iatǎ distribuția meciurilor pe zile, ca sǎ știți ce ne așteaptǎ. Grafic, cǎ asta știe Turambar sǎ facǎ. Observați accentul pus pe zilele de weekend: acolo este bǎtaia peștelui atomic. V-ați cumpǎrat berea? Dar whisky-ul?

PS: Din pǎcate, crîșma cu specific de uitat la rugby și bǎut din bere La Scînteia, deschisǎ cu mare tam-tam cu mai puțin de un an în urmǎ, a decedat, și-a dat duhul, și-a gǎsit obștescul sfîrșit, a repausat, s-a dus sǎ își întîlneascǎ Creatorul, this is a late pub.

Nu putem, repet, NU PUTEM sǎ vedem meciurile acolo, pentru cǎ acolo acum doar șobolanii adastǎ. Cine vrea meciuri de rugby în context public în București, vǎ invit la Irish Pub de pe Nicolae Titulescu, unde bǎutura e scumpǎ, clienții sînt snobi și expați iar înghesuiala e cumplitǎ. Damn it... :(

PPS: Pentru toți cîrcotașii care vor sǎri sǎ-mi scoatǎ ochii cǎ e vorba despre Cupa Mondialǎ, nu despre Campionatul Mondial de Rugby, cǎ așa zice în Englezǎ, Rugby World Cup, sǎ vǎ ecsplic: atîta timp cît la început are o structurǎ de calificare pe grupe, cu stil round-robin în care toate echipele joacǎ cu toate celelalte echipe din grupǎ, și atîta timp cît la cealaltǎ mare competiție mondialǎ cu balonul, Campionatul Mondial de Fotbal, în românǎ se spune “campionat”, nu “cupǎ”, vǎ rog sǎ mǎ scutiți de pedanteriile voastre ațoase și sǎ folosiți termenul român. “Cup” este vorba despre cupa aia care o iau la sfîrșit, chestia pe care o ridicǎ deasupra capului și beau din ea șampanie amestecatǎ cu whisky. Tehnic vorbind, sistemul este unul mixt, campionat (round-robin), pe urmǎ, din sferturi, cupǎ (eliminatoriu).

Deci la noi în limba românǎ, copii, se spune “Campionatul Mondial de Rugby”, da? Diacritica, dǎ-le o linie la palmǎ, cǎ dînșii nu știe sǎ vorbește limba românește... :) Citeste tot...

Întindeți prelata pe el, sǎ nu-l plouǎ

Pentru cei care inca mai cred ca se pot face filme faine, filme tulburatoare, filme de vazut si peste 50 de ani, si peste un secol, chiar si in anii astia serbezi si recenti si prea gaunos-glamorosi si comerciali.

Jane Campion - The Piano (1993) Cine nu se uita, e un sec si un uscat intre coaste.

Cuuum? Au trecut aproape 20 de ani de cind a fost facut? Damn it, ce trece timpul. Pustoaica acum joaca in True Blood.

Damn it... :(

Citeste tot...

Întindeți prelata pe el, sǎ nu-l plouǎ

Pentru cei care inca mai cred ca se pot face filme faine, filme tulburatoare, filme de vazut si peste 50 de ani, si peste un secol, chiar si in anii astia serbezi si recenti si prea gaunos-glamorosi si comerciali.

Jane Campion - The Piano (1993) Cine nu se uita, e un sec si un uscat intre coaste.

Cuuum? Au trecut aproape 20 de ani de cind a fost facut? Damn it, ce trece timpul. Pustoaica acum joaca in True Blood.

Damn it... :( Citeste tot...

Stance: Ma'a Nonu

Sursa: Rugby Heaven New Zealand. Despre lupta strinsa dintre Ma'a Nonu si Sonny Bill Williams pentru pozitia de titular al tricoului cu numarul 12 (centru 1) in echipa All Blacks.



A, btw: Care credeti ca va fi finala? Eu cred ca va fi Noua Zeelanda vs Australia si ca va cistiga Noua Zeelanda. Voi, ce pronosticuri dati?

PS: cititi si interviul cu Lomu in care vorbeste tot despre Ma'a Nonu si ce pereche buna de centri face cu Conrad Smith.

Citeste tot...

Cine nu se uitǎ, o are micǎ și nu se mai ridicǎ

Doamnelor și domnilor, dar mai ales domnilor, cǎ voo vǎ pasǎ de dimensiune și de presiune,

Azi, adicǎ mîine, adicǎ sîmbǎtǎ 6 august 2011, la orele 10:35 trecute fix, veți avea parte de o probǎ de eleganțǎ, de un spectacol de rafinament, de o lecție de artǎ, bun simț, manierism, distincție și minimalism, de mișcare sincronizatǎ, de colaborare și de

Ia, gata cu gargara politicianistǎ, cu minciunile și cu realitatea frumos înfǎșuratǎ în cîrpe retorice. Hai sǎ încercǎm altfel, cǎ așa vǎ pierz.

Bǎ nasoilor, mîine dacǎ nu vǎ uitați la televizor de la zece jumate dimineața, habar n-aveț ce pierdeț. Sînge, lovealǎ, capete în gurǎ, pumni, șuturi, coaste rupte, furie, violențǎ, tot ce e mai dur în oameni va ecsploda și va

Neah. Nici așa nu e bine, cǎ nici manelizarea tabloidizantǎ asta nu e adevǎratǎ și iar vǎ pierz de clienți.

Da cappo. Mai british, gogule, mai british. Hai, cǎ poți, mama ta de sociolog.

Deci.

Doamnelor și domnilor, distinși internauți,

Mîine la 10 jumate trecute fix veți vedea probabil cel mai așteptat meci de rugby al momentului, al anului, cǎci probabil asta va fi și finala Cupei Mondiale: Noua Zeelandǎ contra Australiei, la kiwiși acasǎ.

Se înfruntǎ cele mai foarte cele douǎ echipe ale momentului. O Nouǎ Zeelandǎ mai mult decît foarte perfectǎ, care dacǎ bagi doar rezervele legate la picioare, împilate precum caii pe marginea șanțului, și tot bate cu o mînǎ la spate echipele unite ale Angliei și Franței, care numai dacǎ intrǎ pe teren și cade Argentina din picioare, care numai dacǎ se uitǎ la stadion de la 100 de km și România pierde cu 40-0. Are Noua Zeelandǎ o echipǎ, numa unu și unu și numǎrǎtoarea continuǎ pînǎ la 30.

De partea cealaltǎ, o Australie renǎscutǎ, de puști cordiți și bine așezați pe picioare, cu un duo demi – uverturǎ Genia – Cooper sǎlbatic și creativ și inventiv, care cu siguranțǎ va pune probleme celor de la All Blacks, chiar dacǎ aceștia joacǎ acasǎ, în cetatea de la Wellington.

Deci sǎ moarǎ pisica ruptǎ în douǎ în placaj, nu aveți nici un motiv sǎ ratați aceastǎ sǎrbǎtoare a ochiului, aceastǎ bucurie sǎlbaticǎ, dar bine organizatǎ. Va fi meci de meci, bucurie de bucurie, rugby de rugby. Dacǎ dați drumul mai tîrziu la televizor, pierdeți bunǎtate de haka. Deci sfatul meu la orele 10:30 sǎ fiți pe Sport.ro cu whiskyul în mînǎ și cu cheia de la debaraua în care ați încuiat nevasta și copiii în buzunar.



Un singur avertisment: dupǎ haka, vǎ sfǎtuiesc sǎ apǎsați botonul de Mute al telecomenzii și sǎ priviți un film mut, dar fain. Altminteri, dobitocii de comentatori românași de-ai noștri care mǎnîncǎ non-stop rahat cu vorbe vǎ vor împiedica sǎ vǎ bucurați cum se cuvine de aceastǎ bijuterie de rugby internațional. Vor flecǎri, vor bate cîmpii, vor citi statistici inutile din 2003 toamna tîrziu, vor ignora intensitatea fazei de joc pentru a vǎ povesti cum și-au prins ei gumǎ în pǎr la meciul România – Norvegia de acum 12 ani, chestii de-astea cretine de-ți vine sǎ spargi televizorul și pe urmǎ sǎ-i cauți cu bîta prin București.

Din pǎcate, pînǎ nu vom avea acces la canalele britanice, trebuie sǎ îndurǎm și calitatea execrabilǎ a comentariului de specialitate românesc. Iar maniera cea mai potrivitǎ de a le neutraliza flecǎreala inutilǎ, care îngreuneazǎ urmǎrirea fazelor de joc, este sǎ le rupem gura de tot. Mama lor de oameni care nu înțeleg sportul ǎsta și mǎnîncǎ rahat pe bǎț... :(



Citeste tot...