Seara e nevoie de un anumit tip de muzică, ce corespunde unui anumit tip de fum care ne învăluie creierul.
Dimineața, cînd fumul din mintea noastră este de cu totul altă factură, e nevoie de altă muzică.
E o lege a firii pe care pînă și contabilii o intuiesc în mintea lor plină de certitudini ordonate.
În dimineața asta, fiind cu toții contabili, trebuie să ascultăm așa ceva. Ceva pentru fumuri aprige, vitale.
Fumul de apă se ridică din acoperișurile încinse de soare.
Promoroaca, această victimă a luminii.
Toamna, tu stăpîna lumii.

.
Citeste tot...
joi, 12 noiembrie 2015
Fumul muzicii pe suprafața ochilor de toamnă
Scris de Turambar at 09:57 0 comentarii
Etichete: A sense of catastrophe in the fresh winter air, Art Blakey, Jazz, Lucrurile cu adevarat importante, Music, Stari si zile
miercuri, 16 februarie 2011
Despre lucrurile cu adevarat importante
On the day of his death, Blake worked relentlessly on his Dante series. Eventually, it is reported, he ceased working and turned to his wife, who was in tears by his bedside. Beholding her, Blake is said to have cried, "Stay Kate! Keep just as you are – I will draw your portrait – for you have ever been an angel to me." Having completed this portrait (now lost), Blake laid down his tools and began to sing hymns and verses. At six that evening, after promising his wife that he would be with her always, Blake died. Gilchrist reports that a female lodger in the same house, present at his expiration, said, "I have been at the death, not of a man, but of a blessed angel."
George Richmond gives the following account of Blake's death in a letter to Samuel Palmer:
" He died ... in a most glorious manner. He said He was going to that Country he had all His life wished to see & expressed Himself Happy, hoping for Salvation through Jesus Christ — Just before he died His Countenance became fair. His eyes Brighten'd and he burst out Singing of the things he saw in Heaven."
Catherine paid for Blake's funeral with money lent to her by Linnell. He was buried five days after his death – on the eve of his forty-fifth wedding anniversary – at the Dissenter's burial ground in Bunhill Fields, where his parents were also interred. Present at the ceremonies were Catherine, Edward Calvert, George Richmond, Frederick Tatham and John Linnell. Following Blake's death, Catherine moved into Tatham's house as a housekeeper. During this period, she believed she was regularly visited by Blake's spirit. She continued selling his illuminated works and paintings, but would entertain no business transaction without first "consulting Mr. Blake". On the day of her own death, in October 1831, she was as calm and cheerful as her husband, and called out to him "as if he were only in the next room, to say she was coming to him, and it would not be long now".
Sursa: Wikipedia
Citeste tot...
Scris de Turambar at 21:54 0 comentarii
Etichete: Art Blakey, Death, History, Moarte, Oamenii frumosi si zadarnici, Poezie, Sensu vietii pentru oamenii ocupati la cap, Stari si zile
miercuri, 23 iunie 2010
Uite'asa
Uite'asha se lucreaza. De la mic la mare, toata lumea'n picioare. De la mare la mic, cite un pic cite un pic pina nu mai ramine nimic.
Mingus Big Band - Moanin'
Totul a inceput de aici, pentru ca aveam nevoie de ceva adjuvant auditiv pentru efortul telectual pe care il fac acum:
Art Blackey - Moanin'
Citeste tot...
Scris de Turambar at 10:24 5 comentarii
Etichete: Art Blakey, Destul de perfect, Jazz, Music, Oamenii frumosi si zadarnici, Stari si zile
miercuri, 24 martie 2010
That's the spirit
Ascultati cat de bine e tinuta in friu emotia. Cum se imbina patima cu ritmul si cu controlul cel rece si cool. Ascultati ce inseamna be-bop. Acolo, la mijlocul de aur dintre prea matematic si prea zanatec.
Ascultati cum creste paroxismul. Cum se scurge energia, un pic cate un pic, cu varfuri de intensitate si cu vai de sincopa.
Doamnelor si domnilor, Art Blakey and the Jazz Messengers, intr-unul din momentele de glorie atemporala ale jazzului: Moanin'.
Groove it, baby...
PS: Unii spun ca in ultimul timp am dat-o pe arte: filme, postere si alte de-astea. Din doua motive: in primul rand, uneori poate e mai bine sa luam pauza cand se inmormanteaza unul tanar. Da? In al doilea rand, am fost ocupat. Stiti, uneori oamenii mai au si o viatza adevarata. Da?
PPS: Langa mine, dracu' de copil de patru ani si restu' luni, ascultand cum le zice nenea din trompeta, exclama "Asta e Lisa!". Waw! Andra a inceput sa recunoasca instrumentele. Chiar daca Lisa canta la saxofon. Tot jazz e, nu? Asta pentru ca tocmai am terminat de vizionat portia noastra cvasi-periodica de doo episoade de Simpson pe seara.
PPPS: Da, avem Politikon. Da, nu va spun nimic :) :p
Citeste tot...
Scris de Turambar at 22:29 6 comentarii
Etichete: Art, Art Blakey, Jazz, Stari si zile
