miercuri, 8 decembrie 2010

Tertium non datur

Acum ceva vreme vă povesteam despre frumusețea matematicii, folosindu-mă de exemplul acelei demonstrații a faptului că există un număr irațional care, ridicat la o putere irațională, să dea un număr rațional.

Pe lîngă eleganța și simplitatea sa, demonstrația cu pricina mai avea două caracteristici: se folosea de principiul terțului exclus și se folosea de principiul cutiei negre: nu știm ce e înăuntru (starea internă a sistemului), dar putem să tragem concluzii generale. Nu știm care din variante este adevărată, dar cel puțin una este, atunci se aplică principiul terțului exclus și reiese ce vroiam să demonstrăm.

De ce toată această poliloghie plictisitoare, care sigur nu generează la fel de mult rating precum afișarea de extremități lactofore? Păi simplu: pentru că ce s-a întîmplat zilele astea dinspre PSD este exact aplicarea acestei situații.

Nu știm cine spune adevărul: Geoană sau Ponta? Dar este clar că afirmațiile lor sînt contrare: Geoană spune că Ponta l-a pus să mintă acum un an și că minte acum. Ponta, din contră, spune că Geoană minte, el n-a făcut asta niciodată.

Atunci, dacă aplicăm principiul terțului exclus (ori A, ori non-A), este clar că cel puțin unul din liderii PSD minte. Ceea ce este foarte nasol pentru imaginea partidului: fie fostul președinte PSD, fie actualul președinte PSD minte. Nici nu știi ce să faci, la care din ele să te gîndești că e mai detrimentală. Oricum ai da-o, e nasol: cu siguranță unul din fruntea partidului e mincinos. Și nu vorbim aici de liderul de Bistrița, Dorohoi sau de Caracal, ci de fix vîrful partidului.

Scriind acestea, mă pun în pielea celor apropiați de cele politice, fie ei politicieni, fie consultanți. Preocuparea celor de la PSD ar trebui să fie cea a maximizării imaginii pozitive a partidului și a evitării situațiilor în care această imagine este afectată. Ce s-a întîmplat zilele astea a fost tare neplăcut pentru ei. Indiferent cum o dai, tot te lovește. Ori că minte Geoană, ori că minte Ponta, tot nasol este. Este un exemplu clasic de situație lose – lose. Oricum ai coti-o, pierzi puncte, apari în fața electoratului de o manieră nedorită.

Mai mult, la nivel insidios, de definire a agendei publice, de alipire a atributelor de imagine, s-a întîmplat un lucru chiar și mai detrimental pentru PSD. În toate aceste zile cuvîntul cheie a fost "minciună". Nu "criză", nu "inundații", nu "extratereștri" sau "pantofi cu tocuri" sau "țîțe" sau "corupție", "viscol", "americani", "autostradă suspendată" ori "bungu-bungu", ci "minciună".

Geoană îl acuză pe Ponta că l-ar fi pus să mintă. Din contră, Ponta îl acuză pe Geoană de minciună. Scrisoarea deschisă a liderilor PSD este și ea plină de acest cuvînt. Toată lumea e cu atributul "minciună" pe buze. Insidios, lipicios precum timbrul pe scrisoare, cuvîntul plutește în tot acest sos de replici acuzatorii, alăturîndu-se imaginii principalilor lideri ai partidului și, inerent, și partidului per ansamblu. O situație de coșmar pentru cei care sînt responsabili de PR-ul instituției.

Iar cei din tabăra adversă nu pot decît să stea pe margine și să-și frece mîinile de bucurie. N-au făcut nimic și au reușit să marcheze puncte. Toată lumea a uitat de celelalte cuvinte cheie: "criză", "buget", "Udrea", "Boc", "Crin", "Băsescu", și vorbește doar despre trei chestii, puse una lîngă alta: "minciună", "Geoană", "Ponta", cu ceva atribute secundare în subsidiar: "Vîntu", "Realitatea", "Gușă", "Turcescu".

Asta da pricepere, nu?

:wink:
Citeste tot...