Un pic de roz, și restul pumni

Nu m-am mai distrat ca în seara asta de pe vremea cînd mi-a dat Simi una de mi-a stins lumina și mi-a fracturat pometul stîng, mutîndu-mi și o măsea în procesul de fabricație.

Le-am povestit în seara asta băieților la vestiar, după antrenament, cum am fost acuzat zilele astea de o hazna obscură online apărută subit, din motive electorale, de anumite practici intime neortodoxe, datorită faptului că apar în niște poze cu niște băieți de gît în piscină.

Ironia sorții este că pozele au fost făcute la un turneu recent de rugby în Ungaria. Iar "niște băieți" sînt fix ăia de la noi din echipă care nu acceptă deloc, dar deloc respectivele practici neortodoxe. Adică Marius și cu Adi.

I-am anunțat că tocmai au fost avansați online la rangul de minoritari. Le-a stat vinul în gît. S-au înecat, au înjurat, chiar au și lăsta vinul din mînă, în asemenea hal au fost de afectați.

Inițial au vrut să mă bată. Dar fiind prietenul lor, s-au hotărît totuși să-l bată pe ăla de pe Internet care a pus nemerniciile. Le-am explicat răbdător, ca un specialist în comunicare ce sînt, că va fi destul de greu să-l prindă pe respectivul anonim.

S-au consolat cu încă niște pahare de vin, consumate încet dar trist în miros de jambiere transpirate. Nu vreți să știți cum miros jambierele transpirate. De asemenea, nu vreți să știți ce va păți stimabilul, dacă va fi identificat și prins. O să se întîmple chestii medievale cu diverse părți ale corpului său.

Pînă una alta, băieții mi-au promis că în cinstea respectivei calomnii la meciul următor vor purta tricouri roz, își vor da cu parfum înainte de meci și de asemenea chiar se vor pupa pe buze cu adversarii în grămadă, înainte să le frigă pumni după ceafă și capete în gură, cum se practică de obicei în nobilul sport cu balonul oval.

Pe urmă am făcut ce știm mai bine după antrenament: am continuat să bem, în același miros de jambiere transpirate. A fost o atmosferă tristă, dar solemnă. Asta pînă a mai turnat popa niște vin și s-a dus dracului toată solemnitatea, că a început hăhăiala.

M-am liniștit. Nu s-au schimbat. Acuzele sînt neadevărate, deci anti-guvernamentale. Prietenii mei nu sînt minoritari pe teme intime, ci doar pe teme sportive. Căci rugby-ul este totuși un sport jucat de o minoritate. Adică doar de cine poate.

În rest, rămîne cum am stabilit. Life is fun and then we play with water, electricity, and oval balls.

:)



. Citeste tot...

Vin alegerile!

Citeste tot...

În haită, ca lupii

Fuck. Aikido are frumusețea lui eficientă, necruțătoare, fie moale, fie mortală, depinde ce aromă preferi. Însă azi, după ceva timp, am fost la rugby din nou. Și mi-au ieșit una două trei patru cinci faze pe trei sferturi fabuloase. Cu Vali și cu Adi, țaca paca, tika taka, pase ca la Verdun, susținere și suport și găsit omul din instinct. În haită. În haită. În haită. Ca lupii.

Și senzația aia de adrenalină, de victorie, de cooperare de vînători tot necruțători, țaca paca, tika taka, na-ți-o ție dă-mi-o mie. Toți hormonii cei buni care ți se varsă în sînge după o asemenea fază, în momentul în care te întorci horcăind încet înapoi în terenul tău, să bați lovitura de începere, că le-ai dat-o. Ești varză, ești epuizat, îți tremură tot corpul. Dar le-ai dat-o.

Și pe urmă berea la botul calului, la capătul terenului, pe înserat, printre umbre și țînțari, tolăniți în iarbă, puțind a toate putorile și duhorile cele alergate, ghetele care îți întorc mațele de la 2 metri, jambierele, tricoul. Berea. Scurt, două beri linse, de control. Hormonii cei buni. Hăhăiala băiețească la comentarea fazelor și la rememorarea inevitabilă, a patrusutecinșpemia oară, a cum și-a sucit Tucă glezna la Koln sau cum s-au dat Vali și cu Nelu Avocatu cap în cap în 5 metri-ul nostru defensiv, încercînd să-l placheze pe același atacant. Unul și-a spart capul, altul și-a crăpat buza. Au ajuns amîndoi la cusut, i-a dus Salvarea la spital, se înghesuiau care să fie cusut primul.

Hormonii cei buni. În haită. În haită. În haită. Ca lupii.



. Citeste tot...

Greu, frate, greu

. Citeste tot...

De sufletul celor care nu trebuiau sa plece

De sufletul lui David, sîmbǎtǎ 29 septembrie, de la orele 10:00, vǎ așteptǎm sǎ ne întîlnim pe Grivița, la Parcul Copilului, sǎ privim niște rugby, sǎ jucǎm niște rugby și mai ales sǎ vǎrsǎm niște bere pe gazon, de pomenirea morților și de sufletul celor plecați prea devreme.

Nu trebuia, David... :(

Dumnezeu sǎ-l odihneascǎ și sǎ ne ajute sǎ nu-l uitǎm!


. Citeste tot...

I sing the body electric

. Citeste tot...

Au trecut alegerile!

Intr-o alta viata, cind beam bere la micul dejun.

:)

. Citeste tot...

Stance: Old Boys București

Marcel Toader


Nelu Cîrlescu


Adrian Ciocionoiu


Mircea Mǎslinǎ


“Reptilǎ”


Marius “Tucǎ” și Ion “Cǎpșunǎ” Cǎpușanu


Ion “Cǎpșunǎ” Cǎpușanu și Adrian Ciocionoiu







. Citeste tot...

Pe ploaie, deci ud, deci iarbǎ prin pǎr (și noroi în urechi)

Azi, doo meciuri. Ploaie de ploaie. Meciuri de meciuri.

La al doilea, cu voia Dvs, a participat si subsemnatu.

Apa multa, vericule...

:) :wink:









. Citeste tot...

Fǎ linie! Fǎ linie!

Ciocionoiu la instrument.



. Citeste tot...

Vin alegerile!

Nea Gica. O forta a naturii :)

Citeste tot...

Celor care nu mai sînt

Azi am aflat cǎ prima din generația noastrǎ de liceu s-a dus. La revedere, Iulia. Sǎ-ți fie țǎrîna ușoarǎ...

Azi am descoperit albumul cu fotografii de la turneul de anul trecut din Istambul. Sînt pline pozele de el, gras, frumos, viguros, viu, pleznind de sǎnǎtate. La revedere, David. Sǎ-ți fie țǎrîna ușoarǎ...

Citeste tot...

David și-a schimbat azi echipa

De azi, David al nostru joacǎ la altǎ echipǎ.

Cînd se fac alegerile, Davide, sǎ ne ții și nouǎ un loc. Venim și noi, mai încolo...

Citeste tot...

Buli, Buli Buli

Citeste tot...

Those were the days

Citeste tot...

Ce-nvǎțǎm noi din colaborarea sportivǎ cu mecanicii criminali

Inițial vroiam sǎ vǎ scriu aceste rînduri din îndepǎrtata Telegǎ, acolo unde pînǎ și monștrilor le dau frunze de-atîta aer proaspǎt prin preajmǎ.

Dar n-a fost sǎ fie, soarta a fost potrivnicǎ, am descoperit cǎ e meci la 17:00 și atunci nema vremya, nema putirința. Franța a bǎtut Irlanda la mustațǎ într-unul din cele mai frumoase meciuri pe care le-am vǎzut în ultimul timp, y compris o succesiune memorabilǎ de 25 de faze de atac neîntrerupte din partea irlandezilor, finalizate prin eseu.

Mǎ rog. Sînt o grǎmadǎ de lucruri frumoase pe lumea asta de vǎzut, fǎcut, trǎit, gustat și pipǎit, timp sǎ avem.

Și atunci îmi aduc aminte de Mǎslinǎ, pilierul nostru de la Old Boys, acest nemernic de mecanic criminal, fratili nostru, care dupǎ ce-ți dǎ un placaj la gît sau un cot în gurǎ se uitǎ la tine cu o cǎutǎturǎ de cǎprioarǎ rǎnitǎ și îți grǎiește sfios, ca o virginǎ pe cale de sacrificare lucrativǎ “Dacǎ ți-am greșit cu ceva, sǎ mǎ ierți, Turcule”.

Și-mi aduc aminte cǎ v-am lǎsat un pic de izbeliște zilele acestea, de-ați rǎmas fixați vizual într-o mare pozǎ cu țîțe natural-geografice poziționate arboricol. Eu, care altǎdatǎ vǎ rǎsfǎțam și cu trei țî... ǎǎǎ, articole pe zi, acum n-am mai scris nimic.

Am fost plecat, nu am avut timp precum altǎdatǎ sǎ ocup perioadele moarte cu articole în avans. Și atunci v-ați uitat aproape trei zile și restul vreme la aceeași pozǎ care sînt sigur cǎ v-a provocat o stare de jenǎ și de stînjenealǎ și de scîrbǎ și de deranj psihic și de discrepanțǎ stilisticǎ.

Drept pentru care vin și eu și mǎ uit cu ochi sfioși de Mǎslinǎ criminalǎ și vǎ grǎiesc precum cǎprioara în cǎtarea puștii, precum pilierul care tocmai v-a luat maul cu un bodycheck absolut neregulamentar: Dacǎ v-am greșit cu ceva, sǎ mǎ iertați. Promit cǎ nu mai fac, cel puțin pînǎ data viitoare.

:) :wink: :rofl:

Citeste tot...

The way things should be

Koln, septembrie 2009.



Citeste tot...