Din îndepărtata Telegă, care de fapt e București

Din îndepărtata Telegă,

de unde nici globalizarea încă n-a ajuns, nici măcar Nicușor n-a cîștigat alegerile,

de unde de fapt noi sîntem acum în București, că doar am trecut razant prin Telega, să pupăm tot ce prinde și să capturăm caltaboșul, să ducem prada înapoi în capitala Imperiului provincial, în oribilul, inegalabilul, împuțitul București,

deci de fapt nu știam cum să vă spun că sîntem totuși în București, nu la Telega, unde de regulă ne petrecem Crăciunul,

de aici din îndepărtatul București, pentru că ați plecat cu toții lașilor de aici, v-ați dus să petreceți în altă parte, ne-ați părăsit, ne-ați lăsat pe noi să hrănim fantasmele media și șobolanii zburători,

din acest București imposibil de îmbîcsit, mare, cîrcălicios și totuși la fel de imposibil de părăsit, cum să pleci bre de la Capitală pe o vreme ca asta?

de aici, din această cloacă urbană nicușorean-clotildiană,

vă urez să fiți ce vă doriți voi să fiți, fără să părăsiți totuși incinta și să o luați cumva prin cine știe ce bălării anti-morale anti-sociale asociale ireale și pline de păcat.

Să fiți optimiști, deși nu aveți nici un motiv să fiți.

Să fiți plini de fericire, deși sîntem triști cu toții, așa e la colonie, doar nasoii din centrul Imperiului au voie să fie fericiți.

Să aveți măcar oleacă de bani, de chiverniseală și de bunăstare, deși trăim într-una din cele mai sărace țări cît de cît dezvoltate, să nu ne plîngem, nu e miezul Africii, dar să ne plîngem totuși, doar trăim în cea mai janghinoasă gubernie, în plin județ Vaslui al imperiului Europa.

Să fiți cît de cît autentici și voi înșivă, deși presiunea socială din zilele noastre ne forțează cu toate pîrghiile sale jivinoase să fim fățarnici, lepre și farisei.

Să fiți cît de buni la suflet puteți voi, chiar dacă standardul public e să fii cîine și robot, Băsescu și Iohannis.

Și mai ales și mai ales să fiți oameni, să rămîneți oameni, să deveniți oameni. Și să-i faceți pe alții să fie oameni la cap.

Chiar dacă tot Imperiul se străduie din răsputeri să ne spele pe creieri, să ne pună botniță la gură și ochelari de cal la ochi, să fim doar niște bicisnice slugi.

Hai că puteți. Hai că putem. Hai că-i Crăciun, oamenilor, fraților, suflete încă libere și încă frumoase.

Crăciun Fericit, dragii mei!



. Citeste tot...

Vă rog eu, să aprindem lumina, să ne organizăm un pic

Prime semne de relaxare socială? După cîteva luni în care sondajele Sociopol au tot identificat o mare zăticnire socială, spre și peste 80% din total populație care considera că “lucrurile merg într-o direcție greșită”, ieri avem primul semn că, totuși, e foarte posibil să se pună capăt pentru moment patimii politice.

În cel mai recent sondaj Sociopol, realizat după definitivarea înțelegerii politice între Iohannis, PNL, PSD, Securitate și Germania, avem prime semne de scădere a temperaturii sociale. Valorile negative ale acestui indicator s-au întors înapoi la niște valori cît de cît mai puțin zăticnite, spre 70%. Parcă începem să fim un pic mai puțin intenși, un pic mai normali la cap. Mai e mult pînă departe, evident. Dar totuși: nu mai e fierberea aia de aproape război civil, peste 80% supărare.
Să ne fi întors cumva la starea aia de “business as usual” de dinainte de izbucnirea crizei generată de scoaterea USR de la guvernare? Foarte posibil. Să fie bine, să nu fie rău? Foarte posibil. A obosit lumea de atîta ură continuă? Foarte posibil. Să fie cumva și un prim semn al sărbătorilor de Crăciun, ho ho ho, merry political correctness to everybody la toată lumea dîn cartier? Foarte posibil și asta.

Orice ar fi, românii dau niște prime semne firave că li s-a cam luat să stăm cu deștul apăsat tare pe botonul de ură. Cu siguranță lichidele seminale vor mai curge. Cu siguranță o să ne mai ia de cap din nou, după Revelion probabil, de la facturile la energie, probabil. Dar orișicît. Rîdem, glumim, bombănim, protestăm, indignăm, deontologizăm. Dar mai luăm și o pauză, naibii, că prea nu se mai poate așa.

Parcă am obosit cu toții. Parcă se simte nevoia să ne lingem rănile. Parcă s-au chemat dulăii înapoi în cazarmă. Parcă după asediu se mai și odihnesc soldații, că n-o pot ține mereu la 110%. Parcă mass media aproape civilă nu mai este atît de vituperantă. O fi primit și ea ordin să se potolească un pic, să-l lase pe Ciucă al nostru să-și înceapă mandatul în mod festiv, în sunet de fanfară.

Să fie bine, să nu fie rău. V-am spus că USR a scăzut deja sub 10%? Ghinion.


. Citeste tot...

Scurte, dar pline de ghinion

În Singapore și în Israel s-au vaccinat spre 80% din populație. Vîrfurile valului patru sînt la fel ca ale celui precedent. Încet-încet, pas cu pas, poate vă dați și voi seama că iarna nu-i ca vara și gripa nu-i ca varicela, și că degeaba te vaccinezi, că virusul suferă mutații și răcești din nou sezonul următor. Ghinion.

* * *

A venit toamna. Am primit recomandări de golf. Face bine la sănătate, nici nu e prea scump. E pentru toată lumea, un sport proletar, merge numa bine cu bere și mici. Imediat, Internetul a fost invadat cu meme care de care mai inventive și mai răutăcioase care să scoată în vedere puternica adecvare a acestui sport la fibra noastră strămoșească. Mai ales în mediul rural. E bine cînd se întoarce lichidele în freză? E bine. Ghinion.

* * *

A ieșit Dragnea să facă marile dezvăluiri intergalactice. Ne-a povestit niște chestii atît de răsuflate și de evidente, că mai avea un pic să facă Breaking News să ne dezvăluie că a făcut pușcărie. A, stai că era să uit. Își face și partid. Va fi un succes năprasnic. Estimez ceva cu virgulă. Așa se întîmplă dacă n-ai curaj cînd trebuie. Mintea patriotului sistemic cea de pe urmă. Ghinion.

* * *

A scăzut PNL sub 20%. Ah, ce dureros. Ghinion.

* * *

Zilele trecute tocmai am avut dubioasa onoare să mă roage un taximetrist votant PNL să-i explic eu lui ce se întîmplă dom’le cu PNL-ul și cu Cîțu și cum e posibil așa ceva. Ah, ce ficat de rîs am putut face pe dinăuntru, în mod tăcut, discret, primitiv și medieval, în timp ce-i explicam doct de ce e bine să fii fraier, să ții cu cei care te fac să suferi. Ah, Doamne, ce gust deosebit are Schadenfreude. Ghinion.

* * *

Au crescut prețurile la energie? Și PSD voia să plafoneze prețurile? Și a fost demonizat? Și l-ați băgat la pușcărie pentru asta? Și acuma vreți și voi să plafonați prețurile? Ahaaa... Mai spuneți. Mai spuneți. Mai ales povestea aia cu puterea economiei libere. V-am spus ce gust deosebit are Schadenfreude?? Ghinion.

* * *

V-am spus că Iohannis a scăzut pînă la 15% la încredere? Nu v-am spus. Un pic de dezastru. Un pic de free fall. Un pic de să fie primit. Ghinion.





. Citeste tot...

Ce faceți în august de valul patru de Covid?

Cea mai eficientă țară în a-și vaccina populația, Israel, de fapt nu a vaccinat decît 55% din cetățeni. Jumătate, cum ar veni. Adică jumătate încă sînt disponibili să fie năpădiți de virus.

Să-i scădem pe cei care au trecut prin boală în mod natural – deși există și în acest caz o suprapunere semnificativă, te-ai și îmbolnăvit, ai și făcut vaccin. Și să emitem ipoteza plauzibilă că cel puțin o treime din israelieni încă sînt puternic vulnerabili la infectare.

Mult. Cam mult. Loc destul.

Drept pentru care avem știrea recentă că Israel, în toiul verii și al sezonului estival, după marea sărbătorire că vezi Doamne au terminat cu covideala, acum îi pune din nou pe cetățeni să poarte mască. Deocamdată la interior. În curînd, probabil, și afară. Pe căldurile astea, să vezi distracție. O să fie. O să fie...

Restul țărilor sînt în urma sau mult în urma Israelului. Undeva în jur de 30%. Doar 30%. Maxim 30%. Mai adăugați să zicem încă vreo 20% trecuți în mod natural prin boală și nevaccinați. Să zicem 50%. Deci doar jumătate sîntem protejați.

Restul de jumătate, e loc destul ca virusul să zburde prin aceste subpopulații fără imunitate. Loc destul pentru valul patru, mai ales că varianta Delta, cea indiană, se dovedește a fi chiar și mai virulentă decît cea britanică ce a generat în primăvară ditamai valul și isteria.

Evident că există o discrepanță între cîți sînt vaccinați cu două doze (să zicem în medie 30%) și cîți sînt vaccinați cu o singură doză. Nu intru în detalii metodologice.

Ce vreau să atrag atenția: în lumea noastră, occidentalo-dezvoltato-post-greco-romană, încă mai e loc suficient loc în populație încît virusul să zburde nestingherit și să provoace un val patru cel puțin la fel de consistent ca și valul trei din primăvară.

Problema știți care este?

Că cei mai mulți părerologi și estimatologi estimează că acest val va avea loc undeva în toamnă. Să zicem septembrie / octombrie / noiembrie. Trece vara în emisfera nordică, revine frigul, vine valul patru. Ookey. Business as usual. Mai încolo. Stai să treacă vara și mai vedem. Mai e pînă atunci. Niște luni bune de zile. Om trăi și om vedea.

Ei, aș. În felul în care decurg lucrurile, acum aflîndu-ne la sfîrșitul lunii iunie, tare mă tem că luna august ne va lovi în freză cu un ditamai iureșul de virus estival.

Cînd toată lumea își închipuie că-și va face vacanța lejer de vară, șpriț și Aperol și soare și mare și distracț, să vezi distracțul dracului cînd ne vom trezi că în august ne bagă înapoi la coteț. Granițe închise. Mobilitate puternic restrînsă. Masca înapoi pe bot. Culcat pe burtă, ne atacă aviația inamică, vine Covidul.

Durerea va fi cu atît mai mare cu cît va exista o discrepanță puternică între așteptările noastre focalizate pe loisir și realitatea care va fi focalizată pe suferință și restricții.

În mintea noastră ne închipuim că o să fie vacanță. Însă în mintea lu’ Angela și lu’ Boris și lu’ Klaus și lu’ Florică și lu’ Raed și lu’ Valică Gheorghiță (Doamne, ce nume predestinat!), deja înflorește noul val de dictatură sanitară.

Îi simt cum își freacă mînuțele alea ale lor naziste de nerăbdare să facă din nou pe micii Dumnezei cu noi. Dumnezeii mamilor lor de mici Dumnezei bicisnici.

O să fie bine. O să vă placă. Să nu ziceți că nu v-am spus.

Ghinion.



. Citeste tot...

Mamelor, lăsați-vă copiii să se julească în genunchi

România face parte dintr-un complex de culturi caracterizat, printre altele, prin evitarea riscului (folosesc în continuare termenul de “cultură” în sensul său antropologic, și nu artistico-intelectual).

Pe scurt: multe ni se trag de la cocoloșeală. De la corcoleală. De la răsfăț. De la prea mult tanti Mița și Mamițica.

Să vă explic.

Mamele române, întocmai ca și mamele turcești, italiene sau cele indiene, sînt supra-protective. Sufocant de protective. Ele știu întotdeauna mai bine. "Pune-ți căciula, că e frig afară!" "Vezi că te trage curentul!". Nu dau și alte exemple, că ne apucă vara.

Copiii români, ca și copiii italieni, turci sau indieni, sînt rezultatul acțiunii mamelor lor. Trec de copilărie. Le vine maturitatea. Și de fapt nu se maturizează. Nu devin autonomi. În capul lor rămîn aceiași copii care au nevoie să le spună mama, mamițica și tantimița cînd să-și pună căciula în cap. Ca în The Wall, acest mare curs de științe politice aplicate:

Mother do you think they'll try to break my balls Ooooh aah, Mother should I build a wall

Avem nevoie inconștient s-o întrebăm pe mamițica din cap. Mamițica se transformă în nevoia de Tătuca. De cineva din afară care știe mai bine, ne guvernează viața, ne spune cum să ne îmbrăcăm, ce să lucrăm, unde să ne angajăm, unde să primim repartiție, cu cine să ne căsătorim, unde să o băgăm, de cîte ori trebuie scoasă și scuturată.

Minimizarea riscului. Să gîndească alții pentru noi. Să fie bine, să nu fie rău. Cine nu muncește, nu greșește.

Castrarea voinței. A autonomiei. Deci statul maximal, căci dacă ai o societate care nu-și asumă riscuri, inclusiv economice, căci ăsta e capitalismul, o activitate de asumare controlată a riscului pentru producerea de plus-valoare, apăi se cheamă că spațiul acela de activitate trebuie umplut de cineva, căci știm că realitatea are oroare de vid.

Și acel cineva se cheamă stat maximal. Se cheamă comuniștii. Se cheamă Securitatea. Mai nou, se cheamă Statul paralel și Sistemul. Ăia care știu ei mai bine. Generalii. Oamenii luminați și foarte perfecți care trag sforile, decid politici, construiesc și distrug lideri care ei de fapt nu sînt lideri, sînt doar niște bieți oameni de paie.

Plîngem după omul puternic, providențial, căci n-avem suficient de oase tari încît să stăm pe picioarele noastre. Avem oase cartilaginoase, social vorbind.

Evident că vorbesc la modul general, poate ușor stereotipic. Oamenii mari și geniali din științele sociale ne-au învățat însă că folosirea tipurilor ideale e puternică, ilustrativă. Na, că și eu am oasele creierului moi și fac apel la iluștrii oameni puternici, de data asta la Weber, pentru legitimare.

Da, e o afirmație stereotipă. Dar are un puternic sîmbure de adevăr în ea. Felul corcolit și supra-protejat în care sîntem crescuți în copilărie, cînd ni se înăbușă apetența pentru descoperire, explorare și risc, ne afectează tot restul vieții, ne leagă niște pietre de moară simbolice pe care pe urmă le tîrîm tot restul vieții.

Iar cei care cresc mai liberi și au mame mai puțin sufocante și îndrăznesc, uite-i că și-au luat viața în mîini și au plecat în Italia, Spania, Anglia, Franța, Germania, sătui de atîta stat maximal, care se bagă în viețile lor cum se băga Mamița și tanti Mița pe vremuri în copilăria lor.

Mamelor din lumea-ntreagă, eu vă dau un singur sfat: nu mai stricați copiii la cap spunîndu-le în fiecare secundă ce să facă. Lăsați-i să umble cu capul gol. Lăsați-i să-și spargă capul. Lăsați-i să se joace în noroi și să umble cu cine vor ei.

Unii vor da rasol pe seama acestui comportament riscant. Dar cine scapă, va deveni om mare și va fi și el un pui de englez și de viking, oameni de-ăia mari și liberi care au plecat să stăpînească lumea, nu să stea lipiți de fusta mamei o viață întreagă.

. Citeste tot...