Tzinetzi'va respiratzia!

Ma scol, habauc. Suitele lui Bach cantau in surdina, lasate de azi noapte. Interpretarea lui Bylsma. Il dau mai tare. Nimeresc in jumatatea Suitei nr 3, BWV 1009. Couranta. Il dau si mai tare. Imi toarna foc in carne, mai mult decat doua cani de'alea mari de cafea.

Ma gandesc sa va toarne si voua. Fuga la YouTube. Search BWV 1009.

Primul, un tinar la un concurs de violoncel.

Dragutz. Nice try, decent, corect, dar la ani lumina de furia zgariata si precisa si rapida si necrutzatoare a lui Bylsma. Se simte clar unde nu reuseste sa atace si unde se balbaie constiincios prin note.

Next.

Un barbos mustacios cretzos involburat pedant, care tine capatul violoncelului neasteptat de sus. Nici asta nu suna rau, dar nici asta nu imi trezeste nici pe departe sangele precum Bylsma. Si lui i se infunda jiglerele la urcush,

Next.

Aha. Uite un nume cunoscut: Janos Starker. Hai sa il ascult...

... Si urmatoarele doua minute au fost pure bliss. Or mayhem. Or both.

Uitati'va cat de concentrat este. Dar si cat lipsit de rigiditate. Uitati'va usurinta si spontaneitatea si eleganta si naturaletea cu care tine arcusul, cu care canta notele cu mana stanga.

Dar mai ales si mai ales, ca pana la urma asta conteaza, nu impresia artistica, ascultati cat de limpezi si clare si de rapide si de intru spiritul Suitei nr 3 sunt notele. Poate chiar prea rapide, dupa gustul unora. Stiu ca sunt multi care prefera suitele cantate ceva mai lent; eu, din partea mea, fac parte din grupul iutzilor.

Bun. Si acum, dupa ce l'ati ascultat pe Starker, intorceti-va la primele doua exemple si, cu interpretarea ungurului proaspata in minte, facetzi comparatzia.

Alta frumusetze, nu?

E clar: pe Bylsma nu il gasesc cantand Couranta din Suita 3, sa vi'l propun spre Buna dimineatza. Dar nici cu Starker nu ne e rusine, nu?

Enjoy your mid'day coffee, mates. Si uitatzi'va cum poate manui un maestru samurai o sabie. Cu patru corzi.

:)

Citeste tot...

Noapte buna!

Violoncel? Violoncel. Atunci e clar: Suitele pentru violoncel solo. Bach, evident.

Pai cam era cazul, nu? De mult nu le'am mai ascultat. Nici eu, nici voi, stimati moderni iremediabili de rit televizat.

Vroiam sa va pun niste Bylsma, dar m'am gandit ca interpretarea la violoncelul vechi, ala cu coarde din matze, s'ar putea sa va indeparteze si sa va sperie un pic, ca le cam zgarie. Asa ca m'am hotarat ca, pana la urma, tot limpezimea lui Rostropovich face mai bine atunci cand e cazul sa facem necesara propaganda lui Bach.

Nu'i asa, mai stimati bloggeri atomici?

Hai, noapte buna! Sa vi se zbata gandul cum se zbate violoncelul. Lent si inevitabil.

:) :p

Rostropovich. Olimpian.


Bylsma. Ca pe vremuri.


LATER EDIT: Casals


Yo-Yo Ma
Citeste tot...