Discuție teste PISA 2026
Acum 3 zile
sâmbătă, 4 octombrie 2014
_Ernest_Meissonier.jpg)
miercuri, 6 august 2014
luni, 6 mai 2013
miercuri, 17 aprilie 2013
marți, 5 februarie 2013
sâmbătă, 15 septembrie 2012
Singurele lucruri care merita sa fie invatate pe de rost
Putine versuri stiu pe de rost. Printre ele, primele patru dintre cele de mai jos.
The rest is silence. And fear of death, of course.
* * *
I have lived long enough, having seen one thing, that love hath an end;
Goddess and maiden and queen, be near me now and befriend.
Thou art more than the day or the morrow, the seasons that laugh or that weep;
For these give joy and sorrow; but thou, Proserpina, sleep.
Sweet is the treading of wine, and sweet the feet of the dove;
But a goodlier gift is thine than foam of the grapes or love.
Yea, is not even Apollo, with hair and harpstring of gold,
A bitter God to follow, a beautiful God to behold?
I am sick of singing: the bays burn deep and chafe: I am fain
To rest a little from praise and grievous pleasure and pain.
For the Gods we know not of, who give us our daily breath,
We know they are cruel as love or life, and lovely as death.
O Gods dethroned and deceased, cast forth, wiped out in a day
From your wrath is the world released, redeemed from your chains, men say.
New Gods are crowned in the city; their flowers have broken your rods;
They are merciful, clothed with pity, the young compassionate Gods.
But for me their new device is barren, the days are bare;
Things long past over suffice, and men forgotten that were.
Time and the Gods are at strife; ye dwell in the midst thereof,
Draining a little life from the barren breasts of love.
I say to you, cease, take rest; yea, I say to you all, be at peace,
Till the bitter milk of her breast and the barren bosom shall cease.
Wilt thou yet take all, Galilean ? but these thou shalt not take,
The laurel, the palms and the paean, the breasts of the nymphs in the brake;
Breasts more soft than a dove's, that tremble with tenderer breath;
And all the wings of the Loves, and all the joy before death;
All the feet of the hours that sound as a single lyre,
Dropped and deep in the flowers, with strings that flicker like fire.
More than these wilt thou give, things fairer than all these things ?
Nay, for a little we live, and life hath mutable wings.
A little while and we die; shall life not thrive as it may?
For no man under the sky lives twice, outliving his day.
And grief is a grievous thing, and a man hath enough of his tears:
Why should he labour, and bring fresh grief to blacken his years ?
Thou hast conquered, O pale Galilean; the world has grown grey from thy breath;
We have drunken of things Lethean, and fed on the fullness of death.
Charles Algernon Swinburne, "Hymn to Prosperpine"
.
Citeste tot...
miercuri, 23 mai 2012
luni, 14 mai 2012
luni, 19 martie 2012
luni, 30 ianuarie 2012
sâmbătă, 7 ianuarie 2012
marți, 8 noiembrie 2011
Biciuirea ochiului, înǎlțarea la creier
Turambar, atunci cînd șade strîmb cǎ-l doare spinarea și cujetǎ adînc, cum numai ardelenii de Telega știu sǎ o facǎ, știe cu intensǎ și maximǎ și inexorabilǎ, indubitabilǎ, inoxidabilǎ certitudine cǎ muzica se împarte în douǎ: Bach și restul. Acel rest se împarte și el în douǎ, inevitabil: Brel și restul. Pe urmǎ Bowie întregește sfînta treime de Beuri, iar Pink Floyd vine sǎ asigure mentenanța ambientalǎ în raiul muzical, sǎ dea cu mǎtura prin suflet.
În arta asta a ochiului și a pǎcǎlelii sublime, la fel, lumea se împarte indubitabil și inexorabil în douǎ: Caravaggio și restul. Pe urmǎ restul se împarte și el în Picasso și restul. Pe urmǎ chiar nu mai conteazǎ, putem sǎ ne uitǎm la The Simpsons. Sau la Chaplin. Sau la Jackie Chan.
Drept pentru care în seara asta luǎm lumea și o feliem necruțǎtor și concluzionǎm: așa ceva ce vǎ arǎt eu acilișea nu existǎ. Așa ceva nu se poate. Așa ceva...
Alo! Sǎ cînte muzica! Dați dom’le drumul la Bach acolo sus în nouri! Cineva suferǎ pe cruce și a fost pozat dumnezeiesc...
Citeste tot...
luni, 28 martie 2011
miercuri, 9 martie 2011
Scrishind din coasa pe carnea cea moale a tatalui
Asa pling zeii, sus in Olimp, mai modernilor mai.
Jalea lui Cronos, cind l-a lasat fara obiectul putirintei pe tac-su Uranus.
Ascultati cum incepe si ginditi-va la zeii nemuritori care nu exista si care dau cu coasa prin lanul vietilor noastre.
Cum zicea si poietul: din jale s-a intrupat arta, mai modernilor mai.
:wink:
Johann Sebastian Bach. Suitele pentru violoncel solo
Suita nr 5, partea 1: preludiu. La volan: Mstislav Rostropovich
PS: Chiar acum ascult o versiune si mai faina, a lui Janos Starker, vibranta, cristalina, temeinic tinuta in mina, in friu, in tempo. Dar n-o gasesc pe YouTube, deci va veti multumi doar :) cu Mstislav "Slava", minca-l-ar mama pe el de rotofei genial si sovietic :)
Citeste tot...
marți, 28 septembrie 2010
O țîță pe zi
Lucian Freud - Benefits Supervisor Sleeping (1995).
S-a vindut in 2008 cu 33,6 milioane de dolari lui Roman Abramovich. Cea mai scumpa pictura cumparata vreodata de la un artist in viata.
Nu te plictisesti in lumea asta niciodata, nu-i asa?
:wink:
Citeste tot...
duminică, 26 septembrie 2010
O țîță pe zi
Dacă nici de asta nu sînteți stîrniți erotic, apăi atuncea se cheamă că sînteți niște depresivi iremediabili și că oricît de frumoasă și de faină ar fi viața, voi tot sînteți dintre aceia care văd doar albastru în fața ochilor. Auzi tu: unde s-a mai pomenit țîță albastră?
Sau poate, Doamne feri, sînteți niște alambicați de-ăia, niște perverși moderni care preferați o ușoară îndepărtare de reprezentarea figurativă și care vă lăsați îmbătați de recele, rarefiatul aer al ideilor abstracte și al volumelor aruncate ritmic pe pînză. Apăi atuncea poate vă place asta, nu?
Apăi dacă nici asta nu vă place, atuncea dragilor chiar sînteți dincolo de orice scăpare, sînteți niște decadenți, niște postmoderni, niște monștri estetici și atunci cu siguranță vi se va scula cînd veți vedea asta: 
Cuuum? Nici acuma? Nici chiar cu aceste organe explicite, atît de precis conturate în fața ochilor? E clar: sînteți niște... Niște... Na, că nici nu găsesc cuvintele care să doară suficient de tare la adresa faptului că nu se stîrnește nici un hormon în voi, nici o umbră de sculament la vederea acestor mirifice picturi erotice.
Țțțț țțțțț țțț. Ce oameni. Ce preferințe artistice. Ce apucături sexuale. Ce opsedați, dom'le, ce opsedați.
:wink: :angel:
PS: Mie, drept să vă spun și pentru a lăsa 23,7 secunde gluma la o parte, dintotdeauna cel mai mult mi-a plăcut asta:
O avem în casă de 17 ani, pe perete. O reproducere, evident! Încă nu am făcut suficiente sondaje pentru a achiziționa originalul. După alegerile viitoare, poate. Dacă nu, atunci sigur după alegerile prezidențiale.
Ei bine, avem reproducerea la nasul nostru de 17 ani și, totuși, nici acum nu ne-am săturat de ea. E o pictură dincolo de frumusețe. Nu are țîțe, e drept, însă asta este de fapt un avantaj. Doar știm cu toții că cele mai frumoase țîțe sînt cele pe care ți le închipui în minte, cu poftă, cu patimă, cu sălbăticie de satir beat de dorință.
Ei, vedeți că ați învățat ceva în seara asta, totuși?
O țîță în minte
Face cît doo mii de cuvinte.
Cine nu-și închipuie în fiecare seară
Înainte de culcare, o o țîță fierbinte, rotundă, ideală,
Apăi aceea nu-i ființă cuminte
Ci, Doamne feri!, Doina Melinte...
Să mă scuzați: n-am găsit altă rimă.
:D
Citeste tot...
miercuri, 15 septembrie 2010
duminică, 12 septembrie 2010
sâmbătă, 11 septembrie 2010
Ce faceau bulgarii in Bulgaria
Din viata si ispravile lui Omurtag. Mare om, mare caracter.
:wink:
Citeste tot...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
