Termopanele ca revelator al valorilor imbacsite la romani.
Nu, nu este vorba despre faptul ca oamenii isi pun termopane. In fond si la urma urmei, termopanele au o certa utilitate. Ca or fi ele ceva mai urate decat sfinta tamplarie din lemn, ca de multe ori le asorteaza lumea ca nuca in perete, asa este. Insa rana estetica este de sute de ori compensata de castigul de caldura obtinut, de izolarea fonica, de curentii de aer omorati de etanseitatea acestora.
Dar nu despre asta este vorba in propozitie. Ci despre faptul ca, o data montate termopanele, nimeni, dar sa moara mama ei de meserie, nimeni nu mai sta sa cojeasca acel strat de hartie sau de plastic protector care e pus de producator peste suprafata alba sau de ce culoare o fi ea. Si te trezesti cu situatii in care casa, sau blocul, sau vila, sau apartamentul sunt frumos finisate pe dinafara, insa din spatiul ferestrei ranjeste had o rama cu un actzibild industrial, in loc de albul curat al termopanului de-abia instalat.
Cea mai recenta situatie de acest fel o putem vedea la blocurile reabilitate termic din sectorul 2, alea de pe bulevardul cel mare, langa Obor, pe Stefan cel Mare, intre Dimitrov si intrarea in pasaj. Blocurile arata decent, curate, proaspat renovate, fatzetate, colorate. Numai faine de privit. Insa vajinicii muncitori care au terminat de demontat schelele de pe fatzada au facut-o fara sa jupoaie actzibildurile protectoare. In consecinta, arata ca dracu. Pe de o parte, tencuiala proaspata, neteda, bine tinuta in fraul cromatic. Pe de alta parte, o serie luunga si mare de ferestre cu pijamaua abtzibildurilor inca pe ele.
Cum ar zice omul de stiinta: etica muncii, in pana ei de viatza si de treaba si de balcanism. Blestemul de a nu duce un lucru pana la bun sfarsit. Ciuperca mentala de a nu te concentra pe amanunte. Povara lui "las' ca merge si asa".
Sau cum ar fi spus bunica-meu, Dumnezeu sa-l odihneasca: 'tu-i crucea si anafura ma-sii ei de viatza, mai nepoate...
:(
vineri, 18 decembrie 2009
Termopanele ca revelator
Scris de Turambar at 10:50
Etichete: Bucuresti, Responsabilitate sociala, Romania
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
12 comentarii:
n-as baga mana in foc pentru muncitori.
pentru ca mai sunt si proprietarii cu "las-o acolo, sa nu se zgarie termopanul, sa nu se ingalbeneasca" :)
fenomenul e mai larg si poate cuprinde si foliile de pe scaunele masinilor, protectiile de pe telefoane, abtipildurile de pe televizoare si intr-un sens mai larg numeroasele "ambalaje" pastrate prin casele de romani .... e un soi de "pastrat de bun" o conservare a viitorului considerand inconvenientele prezentului "neglijabile".
E intr-adevar "las' ca merge si asa" dar cred ca e mai mult decat atat.
PS: fix in locul de zici (spre dimitrov nu mai e Stefan, e Mihai :) ieri a fost un soi de revolta a muncitorilor. Nu zic sigur dar e posibil sa aiba si ea o legatura.
poate le păstrează ca astfel să se vadă că-s proaspăt puse (sau aproape noi) etc
Tov. Parvan, Dimitrov era pe vremea noastra; acum ii spune atfel :D
Haide, bre, ca toata lumea il stie de Dimitrov. Sau Dimitroff? Cum e si cu 1 Mai, care acum e Iuliu Maniu, iar 1 Mai s-a mutat - culmea ironiei! - in Drumul Taberei.
Da, Cristi, ai dreptate: cred ca e ceva antropologie ascunsa in spatele acestor folii protectoare. Uite o tema de cercetare :)
Tov Tufis permiteti sa raportez: Am depus toate eforturile spre a denumi acea strada Ferdinand, mi-e drag numele, mi-e draga simbolistica si-l aduceam pe marele rege in discutie chiar atunci cand stiam ca n-o sa fiu inteles. Dar de vreo 3 ani de cand al meu copil trece prin intersectia Ferdinand cu Mihai Bravu desi as fi extaziat de simboluri unificatoare ... a trebuit sa renunt si fix la intersectie sa-i zic asa cum ii zice copilul si toti ceilalti ... pentru ca am constatat ca e important sa ma fac inteles.
La bloc cred ca principiul e: nu-i in casa, nu-i al meu, nu ma intereseaza ;-)
Am si eu o intrebare fara legatura cu decojitul termopanelor. Vorbeam despre datul de nume la copii. Cum se face ca in fiecare generatie sunt unul-doua nume predominante si detasate clar, la distanta mare de toate celelalte? Multumesc.
Drept grăit-ai! Io trăiesc tot pe melaguri balcanice, da mai la sud, la Grecia. Saptămâna trecută, la un cabinet medical paricular, unde eu așteptam, au venit meșterii să schimbe niște neoane pe hol, d-alea de tavan. Au căzut chestii pe jos. După ce au terminat, au scos din geantă o măturică și făraș și au adunat tot rapid. Fără să-i împingă nimeni. Adică - știau să ducă treaba până la capăt ....
Nu stiau ei, asa a cerut proprietarul. Proprietarul roman nu stie sa ceara (evident de la inceput), nu stie ca asa e normal.
Eu nu am habar pe unde sunt locurile astea de care ziceţi, că le cheamă Dimitrov sau altfel.
Ca unul cu termopane proaspete, mă întreb însă dacă nu o fi de fapt vorba de o chestiune pragmatică: nu le-or fi scos fiindcă nu au făcut încă reparaţiile de după pus termopan. Din câte ştiu e mai greu să găseşti meşteri care să facă treaba cu pricina, altfel decât cu o programare de durată...
Altfel, analogia lui Cristi, cu menţinerea de folii la ceasuri, ecrane de tot felul, telecomenzi (se mai ţine oare încă telecomanda în punga de plastic??) etc., mi se pare inspirată.
şi mie mi le-au lăsat. dar nu m-a deranjat. pentru că nu înţeleg un lucru: de ce nu le scot apropitarii? că doar apartamentul e al lor şi la exterior, nu doar pe dinlontru!
e destul de greu sa te cocotzi pe dinafara geamului, pe toata lungimea lui, mai ales cand stai la cucurigu.
acelasi lucru se intampla si cu spuma poliuretanica, aia care e bagata in spatiile dintre giurgiuvea si zid. e lasata sa atarne in mod dizgratios pe dinafara, fara cea mai mica incercare de retusare / nivelare.
ca dracu. popor de cacalani si de mitici carora nu le pasa cum arata lucrul pe care il fac.
Trimiteți un comentariu