Ura necesara

De cand eu, suptsemnatul, pionier al tzarii noastre Republica Aproximativa Romania, am trecut la stadiul mai superior de adult care intra in relatii inevitabile cu institutiile patriei noastre de stat, mi-am descoperit doi dujmani dragi: cefereul si romelecomul (telefonul de stat, pe vremuri). Calitatea absolut execrabila a serviciilor lor, catalizata de relatia otravita de monopol cu noi, clientii prinsi in capcana, m-a facut sa-i urasc din tot sufletul meu de ateu fara de suflet.

Toata tineretea mea de student care a mers in vagoanele neincalzite si murdare ale cefereului cel marlan, in mirosuri indescriptibile, pe niste canapele cu un vag iz de boratura, in inghesuieli inimaginabile pe coridoarele inghetate, urcand pe fereastra ca sa fiu sigur ca intru in trenul ala (vestitul personal de 16:20 care ne ducea la Campina), atitudinea acra si scarboasa a functionarelor naziste de ghiseu, a nasilor cu figura de stalinist ghestapovist kaghebist (da, imi luam belet; am fost copil cuminte), toate astea fac sa tresalte camesha pe mine de bucurie ori de cate ori mai aflu vreo stire despre svarcolirile de horcaiala de metastaza prin care aceasta onorabila institutie trece in clipele de fatza. ma urc in masina, dau cheie si ma duc unde vrea muschii independentei mele, amintindu-mi cu durere de toate traumele pe care cefereul mi le-a provocat. si mie, si lui Flo, si tututor celor de-o seama cu mine, navetistii anilor '90.

Si de fiecare data incerc sa-mi atenuez cat de cat trauma cu dulcele gust al resentimentului, cu bucuria pe care ti-o provoaca zvarcolirea dujmanului in noroiul esecului falimentului ratarii rotii de tren. na, sa va fie de suflet. na, sa intrati in somaj. na, sa va bucurati si voi acum cum ne bucuram si noi pe vremuri. na, ochi pentru ochi, salarii mici pentru frig, somaj pentru inghesuiala, roata pentru roata si sina pentru sina. na, muritzi, pls.

Cel de-al doilea drag dujman, dupa cum va spuneam, este romtelecomul. Cit si-au mai batut nemernicii ashtia joc de un popor intreg, cum nu instalau telefoanele decat dupa ani de zile si dupa ploconeli si interventii si rugaminti, ce atitudine superior-dispretuitoare aveau cu oamenii, precum vanzatoarele care catadicseau sa-ti dea un pachet de unt pe sub tejghea, ce facturi incarcate, ce intreruperi de telefoane, ce ascultari de telefoane, toate mizeriile de care generatia parintilor mei au avut parte. Drept pentru care, ca si rasplata pentru nepretuitele servicii pe care ni le-a adus in perioada comunista si imediat post-comunista, primul lucru pe care l-am facut atunci cand ne-am mutat la casa noastra, acum cativa ani, a fost sa dezinstalez postul telefonic fics romtelecom. Si sa ne bucuram. Si sa nu ne uitam inapoi. Si sa jucam pe mormantul mamii lor de monopolisti nesimtzitzi. Si sa ne bucuram ori de cate ori cota lor de piata sufera scaderi alarmante, si au probleme cu cash flowul si cu profitabilitatea si cu ceilalti indicatori economici plictisitori, dar necesari, si ori de cate ori mai trebuie sa mai faca disponibilizari si sa inventeze solutii minune sa stea pe o piata din ce in ce mai profesionista.

si atunci strigat mare dau si va spui voua cu voce de-arama:

romani, internauti, craciunisti, dati-mi urechile incoace sa va spun ceva:
am venit nu sa laud cefereul si romtelecomul, ci sa joc tzontzoroiul pe mormantul lor si sa ma bucur,
si sa va indemn sa ne bucuram impreuna, cu mare strigat de resentiment violet in glas si in sange si in ochi.

romani, blambeci nostalgici, mai dati-mi urechile inca o data:

ascultatzi vorbele mele, comunistilor: monopolul e rau. competitia e buna. monopolul scoate tot ce e mai nasol din oameni. competitia e cainoasa, dar face bine la ficatul consumatorului. sa nu dea dracul cel negru si violet sa tanjiti dupa binecuvantarile si foloasele neprecupetzite ale epocii de aur, ale vremii de dinainte, ale comunismului cu fatza umana. dupa blocurile facute de-anpulea, dupa vanzatoarele de la tejghea care mai aveau un pic si te scuipau in ochi ca indrazneai sa le ceri ceva, dupa fierul cel rece al manerelor de la cefere, dupa romtelecom si dupa dacia si dupa otteri si dupa mihaela de la ora 7.

adevarat va graiesc voua, imbuibatzilor din ziua a doua de craciun: bucurati-va cand vedetzi cum ramasitele unei epoci se zvarcolesc in chinuri. caci din fierea si din matzele si din putreziciunea lor se naste o lume noo, plina de nokia si de 3g si de multe multe minibuze care strabat tara in lung si-n lat, ducandu-te unde vrei tu, in dulce ritm de manea pe gratis, si de opeluri si de volkswagenuri si de subaruri si de fiaturi si de renaulturi care va acopera posteriorul cel gras intr-o caldura concurentziala, nu in frigul canapelelor de vinil care put vag a boratura.

nu, nu sunt beat. sunt doar cu multa cafea in mine si tresalt de bucuria cea neagra a dujmanului care se svarcoleste in noroi.

aceste randuri sunt scrise sub influentza stilistica a Bibliei, a lui Shakespeare, a Iliadei, a lui Micutzu si Porta lui Sven Hassel, a lui Nietzsche, a lui Salvador Dali, a lui James Joyce, cat si in contextul citirii acestor vorbe de bine despre romtelecom de la Dan Popa.

Hai, ura placuta, comunisti mici anticoncurentziali monopolishti si nostalgici ce suntetzi, carora va e dor de nicolae ceaushescu si de binefacerile epocii sale de scarna si ger...