Deci ce avem noi aici?
Noi aici avem the stuff the anthropology is made of. The eye. Ochiul. Vederea. Privirea scrutătoare, parcă așa se zice, nu?
Panopticonul gardienilor care vedeau tot, știau tot, nu le scăpa nimic. Ochiul atotvăzător al Tătucului, al icoanei cu Doamne Doamne cel bărbos care știe tot, vede tot, e peste tot, face tot, drege tot. După cum vă spuneam: the stuff anthropology, dreams, power and mean thoughts are made of.
Deci avem așa o privire atotcuprinzătoare care vede tot, nu scapă nimic. Apoi avem, în continuarea naturală a gîndului magic, mitic, arhetipal, primitiv, de sălbatici canibali cu lancea în mînă și pictați pe față, de copii cruzi care dau foc la furnici, avem următorul lanț logic: văd, deci știu. Știu, deci gîndesc. Gîndesc, deci cuvînt în mintea mea. Cuvînt, deci faptă.
E de-ajuns să spun "Să se facă lumină!" și lumina se face, că așa am învățat eu în alegoriile simbolice scrise acum trei mii de ani. E simplu: așa funcționează gîndirea magică: rostesc, deci se întîmplă. Este priceperea tehnologică de care ne vorbește Eliade, mama lui de desvrăjitor, de dezamăgitor, ăla care ne zăticnește nouă temeliile existenței noastre mistico-magico-religioase, ăla de desface baierile ființei la brăcinar și lasă să se vadă realitatea goală, atîrnîndă, flască și fleașcă și hîdă, depourvue de sa mistique fantasmagorique.
Deci e suficient să te uiți că se și întîmplă, da? Pînă aici sîntem înțeleși, da? E clar în mintea noastră de fiare pre-cilivizate, da?
De ce vă spun asta?
Pentru că toată viața unii dintre voi ați trăit în această himeră migălos construită. Pentru că toată viața v-ați uitat la Ceaușescu cum se uită la lucruri, ca un mare demiurg care e suficient să belească ochii că gata, s-a și înfăptuit – vă mai aduceți aminte insistența folosirii acestui cuvînt de lemn, "a înfăptui"?
Să facem totul, tovarăși! Și ca să facem totul, e suficient să belim ochii cum trebuie și gata. Nu mai trebuie să mai depunem nici un alt efort, căci zeul o face pentru noi. Și dacă nu zeul, atunci trimisul lui pe pămînt, regele. Și dacă l-am zgornit pe rege din țară, mama lui de tîlhar, să zică mersi că nu l-am împușcat prin sinucidere, atunci să punem surogatul de zeu, să punem Conducătorul să îndeplinească funcțiile simbolice ale purtătorului de mana cerească. Hai, Ceaușescule, uită-te la lucruri și fă-le să se întîmple, în mare priceperea ta de Tătuc.
Și cam așa era fundamentul bazei temeliei acelor poze pe care le vedeați în fiecare seară la Telejurnal. Insidios, în mintea creerului vostru reptiliano-mistico-magico-religios, ăsta era mesajul: Tătuca se uită, deci face. Dormiți liniștiți, nu vă gîndiți la revoluții și la alte poluții, Tătuca face pentru voi.
Apoi a venit Iliescu. Apoi a venit Băsescu (sărim peste Constantinescu, din prea de înțeles jenă vizuală). Și încetul cu încetul magia s-a spălat, s-a micșorat, precum Jack Nicholson cînd îl dezvrăjesc nașparliile alea de vrăjitoare din Eastwick, la sfîrșitul filmului.
Însă acolo în colțul minții creerului vostru șerpiliano-primitiv, dorința zace în continuare. De-aia holbați ochii în televizor și vă uitați la Dan Diaconescu sau la talk showuri sau la telenovele. De-aia beliți ochii în acest pospai de realitate virtuală numit Internet. Pentru că vă place magia. De-aia vă uitați la filme, la Mel Gibson, la Brad Pitt, la pornache, la țîțe, la Harry Potter, la telenovele sud-coreene, la dulcegării sud-americane și la Dansez pentru Tine. Pentru că magia e ca și bucuria: din nou, again, more and more.
Pentru că privirea ține loc de realitate.
De-aia și citiți aceste rînduri în loc să vă duceți să vă tăvăliți prin zăpadă.
Și de-aia și eu vă propun să beliți ochii în continuare, o dulce surogat al realității, să vedeți cum la alții încă funcționează acest limbaj vizual, această miz-en-scenă totalmente lemnoasă, însă atît de predictibilă: dictatorul, taraba, chestiile pe care dictatorul le gustă cu ochii într-un cadru solemn, lingăii din prejur care notează cu sfințenie perlele de înțelepciune care picură din gura Tătucului. Kim Jong-Il uitîndu-se la chestii.
Și nu e nici o diferență din punct de vedere structural, motivațional, simbolic, psihologic, antropologic, etologic și patafizic. Aceeași nevoie de certitudine magică. Aceeași relație de putere prinsă într-o poză precum musca în chihlimbar. Stăpînul care îngrașă vita cu privirea, domnitorul care creează realitate cu uitătura, care tămăduiește din căutătură, care face să se întîmple chestii doar holbîndu-se la ele.
Nu trebuia să-i zică Creanga de Aur, ci Uitătura de Aur.
Hai, zguduiți-vă de rîsu-plînsu și meditați la Foucault, la Biblie, la Ceaușescu, la McLuhan și la Eliade.
Mama lor... :(
marți, 28 decembrie 2010
Uitătura de Aur
Scris de Turambar at 01:13
Etichete: Antropologie, Comunism, Coreea de Nord, Foto, Furie, History, Putere, Rautacisme, Romania, Serendipitati, Sociologie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
11 comentarii:
Nu bre, n-ai inteles.
De fapt, el testa noii ochelari militari, produsi in laboratoarele subterane din nord, care vad pana in sud. Daca le vedea fofoloanca prin haine, treceau testul suprem... :) :) :)
Poza a fost devoalata ca un avertisment si totodata ca o dovada a superioritatii sistemului si avantului tehnologic sub privirea scrutatoare a comandantului suprem... :))
Mda, ultimele postari au o legatura subterana intre ele, liantul fiind niste anonimi care au umplut frigiderul darwinist. Nu-i asa ca nu ma insel? Adevarul este ca sint foarte multi legati inca de lumina aia de care zici pe aici, din pacate nefiind altceva decit niste cirtite, in ambele sensuri ale taxonului :).
@ Matusalem: Tz tz tz. Of of of. Eu itzi vorbesc de chestii serioase, de Foucault, de putere, de dictatura, de antropologie, itzi spun cuvinte complicate de ai nevoie de dictzionar sa le patrunzi cu cugetul, si matale la ce te gindesti? La fofoloanca, fer Xst sake!
Of Doamne, sint unii oameni care niciodata nu-si scot pi... aaaa, pi.... aaaa, pildele proaste din cap.
:rofl: :tomato:
@ Richard: am o poveste faina despre asta. Uite, poate scriem si un articol, ca mi-am adus aminte. E vorba de strabunica-meu, pe care l-am prins pina cind aveam vreo 12 ani, si care facea parte din acea Romanie cvasi-temporala. Iar el, la batrinete, avea timpul si rabdarea de calugar zen-buddhist sa stea linga mushuroi si sa pindeasca mitzorlanul, ca asa ii zice la cirtita pe aici, sa scoata capul incet-incet din pamint cind ridica musuroiul. Si atunci harsht! ii dadea cu toporul in cap si facea crima ecologica, pentru ca noi stim cu totii ca mitorlanii sint cit se poate de utili mediului inconjurator, afinind pamintul si distrugind daunatorii.
Ceea ce nu se poate spune despre cirtitele informationale, despre agentii de influenta lasati la rece, in frigul spatelui frontului, de catre prietenii nostri care lumina de la rasarit tot incearca sa ne-o aduca. Alte cirtite, alte deprinderi, alte maniere de distrugere cu toporul virtual.
:wink:
Privirea sustinuta de ridicarea in 2 picioare a oferit omului ceva nou, perspectiva lineara. Se pare ca ajuta si la invatare, inclusiv la invatarea maselor. Dar de baza ramane gandirea magica penca ai nevoie sa pui ordine si sa numesti lucrurile descoperite si invatae, cum zici.
Au mai inventat si anticii ceva interesant si util pentru mase. Un sistem de perspective: verticala (egipteni- foarte atent folosita si in sec. XX- XXI) si cea semi-circulara(grecii). Imi place sa cred ca romanii au folosit la maxim perspectiva focala in ceremoniile militare (trecerea pe sub arcul de triumf) pentru fixa bine maselor relatia dintre putere si "faptele de vitejie".
Daia e important, cum scrie si Mirel, privesti siin paralel se inampla lucruri interesante la noi in cap.
Eu as spune ca este important si ce se intampla/cum/cand te uiti la cel care se uita.
“In sum, our own visual experience of the world modulates how we think other people see the world and this seems to be due to general spatial processing properties (global over local precedence). But perhaps more surprisingly, observing someone else also modulates our own visual experience of the world, suggesting that other people’s gaze can cue us to be less egocentric.”
http://www.springlab.org/resources/samson_poster.pdf
Imi place Spielberg pentru ca foloseste foarte eficient perspectiva plonjanta descoperita in Orient. Asa ajungem la lucrurile cu adevarat foarte serioase. :)
Primul ar fi pentru mine, perspectiva plonjanta in pictura clasica chineza(mai multa reflectie si aparent mai putina actiune:)). Al doilea lucru important este solutia antica chineza pentru “prima linie de aparare teritoriala” –Zidul chinezesc. Acesta pare sa fie pe langa un element fizic defensiv si un element simbolic. Sa gandesti la scara reala un orizont artificial pentru invadatori spune ceva despre capacitatea omului de gestiona cognitiv perspectiva dincolo de gandirea magica.
Pentru mine partea cu adevarat importanta despre cata de “eficienta” este media in a oferi o perspectiva privitorului se refera la comprimarea dimensiunii temporale. Privirea mediatizata anuleaza factorul timp. Aparent, din punct de vedere vizual, castigi timp, insa cognitiv vorbind pierzi timp.
Semanticus
Mister Turambar .
Una e sa vezi in poze si alta sa participi in mod real . Experienta traita nu o mai sterge nimeni din cap . Cind eram militar in termen , pe vremea lui NC , am fost tuns de 2 ori in o saptamina , imbracat cu haine , bocanci noi si echipat cu un AKM scos din lada . Tot balamucul pentru a sta in fata comandantului suprem timp de 2 minute , la 1,5 metri liniari distanta .
PS . In culise , erau 2 militari care tot la 5 minute ne lustruiau bocancii din picioare . Nu aveam voie sa ne aplecam ca faceau pantalonii genunchi . :)
Privirea sustinuta de ridicarea in 2 picioare a oferit omului ceva nou, perspectiva lineara. Se pare ca ajuta si la invatare, inclusiv la invatarea maselor. Dar de baza ramane gandirea magica penca ai nevoie sa pui ordine si sa numesti lucrurile descoperite si invatae, cum zici.
Au mai inventat si anticii ceva interesant si util pentru mase. Un sistem de perspective: verticala (egipteni- foarte atent folosita si in sec. XX- XXI) si cea semi-circulara(grecii). Imi place sa cred ca romanii au folosit la maxim perspectiva focala in ceremoniile militare (trecerea pe sub arcul de triumf) pentru fixa bine maselor relatia dintre putere si "faptele de vitejie".
Daia e important, cum scrie si Mirel, privesti insa se inampla lucruri interesante.
Eu as spune ca este important si ce se intampla/cum/cand te uiti la cel care se uita.
“In sum, our own visual experience of the world modulates how we think other people see the world and this seems to be due to general spatial processing properties (global over local precedence). But perhaps more surprisingly, observing someone else also modulates our own visual experience of the world, suggesting that other people’s gaze can cue us to be less egocentric.”
http://www.springlab.org/resources/samson_poster.pdf
Imi place Spielberg pentru ca foloseste foarte eficient perspectiva plonjanta descoperita in Orient. Asa ajungem la lucrurile cu adevarat foarte serioase. :)
Primul ar fi pentru mine, perspectiva plonjanta in pictura clasica chineza(mai multa reflectie si aparent mai putina actiune:)). Al doilea lucru important este solutia antica chineza pentru “prima linie de aparare teritoriala” –Zidul chinezesc. Acesta pare sa fie pe langa un element fizic defensiv si un element simbolic. Sa gandesti la scara reala un orizont artificial pentru invadatori spune ceva despre capacitatea omului de gestiona cognitiv perspectiva dincolo de gandirea magica.
Pentru mine partea cu adevarat importanta despre cata de “eficienta” este media in a oferi o perspectiva privitorului se refera la comprimarea dimensiunii temporale. Privirea mediatizata anuleaza factorul timp. Aparent, din punct de vedere vizual, castigi timp, insa cognitiv vorbind pierzi timp.
Semanticus
*perspectiva liniara, scuze
Semanticus
don't be fooled by the fair semblance of His devices, son of Hurin! it's Morgoth's balrogs you see lined up against that wall ;)
@ Stefan A: Waw! The stuff memories are made of. Felicitari pentru posesia acestor imagini de cosmar. Cum spunea Kodak in reclama?
:rofl:
@ Semanticus: Waw! Vedeti, o voi dragilor, asta inseamna sa ai cititori mai destepti, mai intzelepti, mai cititi si mai priceputi intr-ale vorbelor decit voi: salta inima de bucurie precum mitzele cind se jucau cu motoceii Irinucai.
Imi place mai ales ideea despre compresia timpului. Maaaaare adevar.
@ The Original Yankee: Neah. They are soooo bloody transparent, mate :wink:
@Mirel,
Ești prea amabil, mai important este cine și cum oferă ocazia altora pentru comentarii. Iar la tine ocaziile foarte bune sunt o regula. :)Ce sa fac!? estetica e de vina.
Semanticus
Ce e drept de la inchinare porneste totul. "Ochiul magic" nu este nimic altceva decat slabiciunea ejectata de obiectii privirii. Fara ei kim ceasca &comp nu ar fi decat niste exemplare umane demne de demonstratia darwinista a evolutiei omului din maimuta.
Este trist totusi ca dorinta asta "serpiliana" se poate multumi cu atat de putin.. Te gandesti ca oamenii ar trebui sa aiba pretentii mai mari. Si cu toate astea, in numele egoismului personal (culmea!) sunt dispusi sa lase o loaza de doi bani sa isi bata joc de destinul lor.
Apropos de interesantul subiect postat de sclipitorul Turambar, ma gandeam azi daca nu cumva in situatii ca astea prezentate nu este cazul ca oamenii sa plece. Sa fuga in "desert". Ma gandeam la ai mei bunici -strabunici care au ales sa ramana aici si nu sa plece afara, iar sistemul le-a luat tot: averea, credinta, pozitia sociala.
Si cata grija au sistemele astea ca subiectii sa nu fuga. Este aproape paradoxal: nu au ce manca, dar ii impusca daca fug!
E de meditat pentru viitor.
Trimiteți un comentariu