Au fost mai multe momente zilele astea în care am simțit că nu sînt ecologist. Dar deloc. Deși sînt dintre aceia care se întorc de pe munte cu ruscacul plin de sticle de plastic goale, deși mă iau de lume pe stradă cînd îi văd că zvîrlă chestii pe jos (mda, uneori mai mă uit și la gabaritul omului; dacă sînt linia a doua, mă fac că nu-i văd), deși țin la copaci și mă doare inima cînd îi văd tăiați degeaba și mi-am făcut o presque grădină botanică acasă,
deși toate astea (da, știu, sînt modest – am fost bolnav cînd eram mic),
totuși,
în vecii vecilor nu mă veți convinge că rahaturile de căcaturi de becuri ecologice sînt mai bune decît vechile, odioasele, nașparliile și iresponsabil-energeticele becuri cu incandescență. Alea rotunde, borțoase, butelcoase, namilele alea de 100W, nesimțirile alea de categorie energetică E, alea de dau o lumină nemilos de galbenă spre albă, vechile becuri la lumina cărora am crescut și învățat și citit și iubit, mai ales cei cărora le place să se iubească cu lumina aprinsă.
Urăsc becurile astea noi, ergonomico-economico-ecologice, sărăciile astea de durează o eternitate și ceva pînă cînd se încălzesc cum trebuie, mama lor, de parcă ar fi lămpi TV sovietice, sărăciile astea de dau o lumină chioară, nemestecată, de-ți vine să strigi precum ilustrul muribund: Licht! Mer Licht!. de-ți vine să mai bagi o divizie de reflectoare în priză, să fie lumină, țării cît mai multă lumină, să nu rămînă nici un colț de cameră în obscuritate, totul să fie străluminător precum lampa de interogare enkavedistă.
Ieri, în buricul Uniunii Europene, în Cîmpina, am găsit în cele din urmă becuri adevărate, de-alea interzise de comisarii politicii responsabile, de ipocrizia bleagă a acestei politici corecte care ne face pe toți niște pămpălăi overprotected. Ieri, în buricul Uniunii Europene, în Cîmpina, am cumpărat un snop de becuri interzise prin lege și cu satisfacție în glas și-n cuget de pionier le-am schimbat pe alea nașpa și chioare cu de-alea rotunde și borțoase și avide de curent electric.
Ieri am avut din nou lumină adevărată în casă. Ceea ce vă doresc și voo, o voi modernilor, recenților, iubitorilor de lege, adevăr, dreptate, frumusețe și mai ales și mai ales ecologie.
:p
sâmbătă, 25 decembrie 2010
Becule, stai aprins, noi te iubim!
Scris de Turambar at 12:08
Etichete: Ecologie, Furie, Personal, Responsabilitate sociala, Stari si zile, Telega
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
hai sa traiesti!
je m'en caque sur leurs becuri, da?
:) Ce retrograd poti sa fii, o tu impricinatule. Cita agresivitate razbate din vorbele tale. Cita franceza stii. Ce bine le zici, mama lor de ieuropeni pusi pe hiper-eficientizare.
Hai, sarbatori fericite, o tu mestere in vorbe si bisturie!
:) :friends:
Parc-ai fi nevasta-mea: nici ei nu-i plac. Si totusi trebuie sa va obisnuiti: alea incandescente vor disparea de pe piata, pentru ca asa vrea "green PISS".
Green PISS! lol. O sa tin minte asta, sa o folosesc la momentul oportun.
:wink:
Aferim!
Mă întreb cât timp o să treacă până s-or prinde saientiştii ăia engleji că lumina asta eco are spectru discontinuu şi face buba la ochi. O fi nevoie de vreo două generaţii de ochelarişti 100% ?
Trimiteți un comentariu