Despre infringere si despre necesarul contact cu realitatea. Despre diferenta dintre lasitate si despre tragismul infringerii. Despre respect, despre cavalcada brigazii usoare, despre Turambar, despre Mateias, despre Termopyle, despre Auschwitz, despre Portocala Mecanica a anilor 70, despre All Blacks din 1991, despre All Blacks din 2007, despre Dagor Bragollach, despre mortii necunoscuti de la Canal si de la Sighet, despre Anne Frank, despre Cotul Donului.
Despre toti cei care au invins, fiind invinsi.
"Majoritatea se consideră învinsă încă înainte de a începe lupta, nu are puterea de a visa măcar victoria. Le este frică de înfrângere și paralizați de această frică nici nu au puterea să viseze la victorie. Dincolo de istoria pe care o scriu învingătorii, noi ar trebui să ne iubim luptătorii. Putem să batem în palme când sunt pe cea înaltă treaptă a podiumului, dar mai ales să-i facem să simtă căldura noastră atunci când sunt răniți după o luptă pe care au pierdut-o."
Da, de la omul care a dat rasol la Exit Poll.
Viata e gri si necesita nuantze. Multe nuantze, stimabililor.
Doamnelor si domnilor, Vasile Dincu, cu vorbele si intelepciunea la purtator.
"Am suferit ca un câine alături de fetele noastre care au pierdut semifinala campionatului european de handbal. Am auzit în seara respectivă atâtea vorbe nesăbuite spuse de oameni care nu au fost învățați să descopere măreția unei înfrângeri, sau să deosebească noncombatul și lașitatea de tragismul unei lupte în care ai fost înfrânt de soartă sau de unul mai bun. Toată lumea știa mai bine cum trebuie jucat, ce tactici, ce formulă de echipă era mai bună. O țară mică, aproape ieșită din civilizația europeană, clocește niște vise faraonice care o dezumanizează, o îndepărtează de puținii români care mai luptă, care nu au abandonat și mai cred că putem câștiga victoria."
Restul, aici: Despre infringere si maretia ei.
Mama voastra de pesimisti, de defetisti, de panicarzi si de catastrofici, care ne turnati plumb in picioare cind avem mai mare nevoie de incurajare...
:(
marți, 21 decembrie 2010
O lectie de bun simt si de respect
Scris de Turambar at 02:32
Etichete: Media / Publicitate, Respect, Responsabilitate sociala, Romania, Sport
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
Un coleg de serviciu la retragerea americanilor din Vietnam: "e mult mai simplu in opozitie". El se referea la comunistii care erau in Vietnamul de sud in opozitie inainte de retragerea americanilor si trecerea puterii in mana comunistilor din toata tara. Prin extensie, e valabil in toate. De unde si vorba" Cine stie sa faca, face. Cine nu, ii invata pe altii".
PS Colegul a ajuns patron de presa AZI. Da' era baiat destept. Cu toate semnificatiile cuvantului. Inclusiv matematic.
Cati oameni, atatea nuante :-)
Te-a enervat chinezu, domnu Turambar.Dar am convingerea ca ce-a scris el pe acolo e pentru SEO.Iti spune el la berea promisa :).
cultura victoriei mi se pare logica, extensia luptei pentru supravietuirea celei mai tari "gene", pentru gasirea partenerului cu cea mai tare gena posibila. natura nu are respect pentru invinsi. de ce am avea noi?
chiar, de ce am avea noi, si de ce e inaltator ce a scris domnul dancu? de ce am "rezonat" puternic? oare rezoneaza doar cei care sunt... invinsi?
Chestia asta cu "doar invingatorul conteaza" este o tampenie americana, pragmatica, care poate fi utila competitional in viata insa este profund anti-umana.
exporish: nu stiu unde ai gasit tu teoria asta cu genele "date" din care se alege cea mai "tare" precum ouale de pasti, dar erau si niste teorii despre adaptare, despre evolutie, ... despre modificari in urma infrangerilor... etc
Iti recomand Maimuta goala de Desmond Morris ... o sa ai revelatii :)
sensei prietene,
nu exista glorie in infrangere ci doar resemnare si drum spre o revansa.
Istoria tine minte numai acele infrangeri care au fost de fapt victorii cu cativa ani mai tarziu.
Gandeste-te bine si vei ajunge la aceasi concluzie!
Sensei,
Se pune prea multa patima intr-un subiect care, de fapt, este secundar. E doar un joc, un sport. Viata e in alta parte. Ma deranjeaza insa maniera in care aceasta infringere este folosita drept pretext pentru inca o lacrimare patetic-defetista si pentru continuarea discursului catastrofic. Prea multa apa la moara pentru dezastrologii de servici.
:/
Sensei :)
Ceea ce facem noi este o mare porcarie. Daca fetele nu ajungeau la campionat nimeni nu tipa. toti ziceau "nu ai cu cine" si se potoleau.
Pentru ca au luat bronzul toti tampiti se "oftica". asa e romanu'...prost!
Trimiteți un comentariu