După căderea comunismului, graţie regimului gorbaciovist al lui Ion Iliescu dintre 1990-1996, România a fost unul dintre ultimele state non-sovietice membre ale Pactului de la Varşovia care şi-au reorientat în mod hotărât politica externă spre Vest.
Această întârziere, care a adus prejudicii greu de măsurat poporului român încă vizibile astăzi, a absorbit energiile politicii externe a României în deceniul următor şi a fost parţial recuperată, datorită politicii externe a guvernării CDR dintre anii 1996-2000, dar mai ales datorită forţei inerţiale a împrejurărilor europene şi internaţionale care au favorizat consolidarea blocului euro-atlantic şi integrarea europeană, culminând cu aderarea României la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) în 2004 şi la Uniunea Europeană în 2007.
Bogdan C. Enache, Imperativele unei Politici Externe Estice a României (Civitas Politics)
luni, 13 decembrie 2010
Dulce ca mierea e glontul adevarului rece si crud
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Sa inteleg ca esti de acord cu articolul? integral?
Hahahahaha... "...bararea tendinţelor expansioniste ale Rusiei în zona Mării Negre şi în Caucaz". E tare. :) :) :)
Da bre, dar uite ca aflarea adevarului nu mai produce nici un catharsis, nica. Doar o imensa lehamite. M-am saturat sa am dreptate. As vrea sa ma mai si insel, si lucrurile sa iasa si bine.
Ce tanar era Sarbu! :-)
Trimiteți un comentariu