Să moară pisica sufocată de prea multă cunoaștere dacă de-acum încolo n-o să vă țin doar în grafice și în sociologită. Gata! A înțărcat bălaia cu țîțe, cu distracție eftină și inutilă, cu poze, rugby, stări și zile, chesti, trestii, hi-hi-hi și ha-ha-ha. Na să vedeți și voi cum era pe vremea comuniștilor, cînd lumea nu se distra, ci muncea, nu rînjea, ci gemea.
Therefore, na grafice, să vedeți și voi apăsarea Excelului asupra globului ocular.
* * *
Continuăm seria cu stînga vs dreapta. Ne interesează acum să vedem, mai întîi, dacă există diferență de intensitate de participare la vot și, plecînd de la aceste structuri, să vedem cam cîte milioane de votanți sînt pe fiecare căprărie categorială.
Fig. 1. Participarea de vot
După cum era de așteptat, cu cît persoanele se definesc mai bine ideologic, adică mai înspre capetele scalei stînga – dreapta, cu atît crește intenția de participare la vot. Pentru cei de stînga, respectiv de dreapta, participarea la vot este undeva în jurul a 60% din categorie, cu o intensitate ceva mai ridicată în cazul celor care se autodefinesc a fi de dreapta: stînga 57%, dreapta 63%.
Cei care se autopoziționează la centru prezintă o intenție de vot ceva mai scăzută, undeva în jur de 50%. Iar cei care nu se definesc ideologic prezintă de departe intenția de vot cea mai scăzută: doar în jur de o treime din ei estimăm că ar merge la vot.
Fig. 2. Din total populație
Dacă translatăm asta în procente din total populație (atenție! care se află în țară – a se vedea mai jos elaborarea), atunci vedem cam cîți estimăm că vor veni la vot din fiecare zonă ideologică. Aprox. 12% din stînga, tot 12% din dreapta, 20% din zona de centru și 7% din zona celor nedefiniți ideologic.
Nu, suma lor nu ne dă prezența estimată la vot 12 + 12 + 20 + 7 = 52. Nu 51, ci 52, că așa este cu misterele cifrelor rotunjite: uneori suma dă o diferență de +/-1, să moară clienții vigilento-paranoici cînd fac adunarea și nu le dă exact, să facă mici spume de indignare la gură că nu știm nici măcar artimetica elementară, darămite nobila artă misterioasă a statisticii cu numere, cifre și mai ales și mai ales procente.
Deci prezența la vot estimată nu este 52%, ci mai mică. Ea trebuie ajustată cu populația care este plecată din țară. Aceștia sînt undeva în jur de 12%, o estimare aproximativă, cum aproximative sînt cam toate datele oficiale după 9 ani de la recensămînt, în contextul uneia din cele mai mari emigrații de care România a avut parte vreodată. Deci ajustăm cu coeficientul 100% - 12% = 88%. Și atunci 52% * 88% = 46% estimare prezență la vot.
Acum putem să facem conversia din procente în mii de voturi, să aflăm cîți de fiecare fel sînt.
Fig. 3. Cîți? Ce cîți? Cîți ce?
Simplu, nu? 2 milioane de votanți de stînga. Alte 2 milioane de votanți de dreapta. Pe ăștia e mai probabil să-i scoți la vot mai ales cu vorbe. Merge și punga pe post de catalizator, dar dacă n-ai vorbele și retorica la tine, e posibil să-i dezamăgești.
Acestora li se alătură 3.3 milioane de votanți de centru. Aici merge și punga, dar în continuare contează și vorba. În plus, mai avem ceva mai mult de un milion de votanți, 1.2 milioane, la care e mai probabil să conteze punga decît dezbaterea, ideea, talk-showul, munca de activist cu cățaua dîn gură.
Evident că cifrele sînt niște aproximări. Evident că în cadrul fiecăreia din categorii sînt cu siguranță și excepții: votanți "ideologici" care de fapt nu-ți votează nici mort dacă nu-i dai și o recompensă materială, ca de altfel și votanți "non-ideologici" care de fapt să nu voteze din motive de pomană electorală, ci pur și simplu din convingere civică.
Însă mai important este să identificăm volumele mari de tipuri de votanți. Să știm că nucleele de votanți ideologici sînt ceva mai puțin de jumătate din votanții din România, cam 4 milioane, plus minus acolo niște sute de mii. Pe aceștia partidele se pot baza că vor vota din convingere. Pentru ceilalți, pungile să se deschidă larg, căci votul lor îi va costa cu siguranță mai mult. Se aude, dom' Mazăre? Se aude, dom' Falcă? Pregătiți pungile, să cînte grătarele. Vin alegerile!
marți, 14 decembrie 2010
Cîți? Ce cîți? Cîți ce?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Pffff, parcă ai fi economist, nu rugbyst... ăsta, sociolog!
Numai la economişti am mai văzut teorii care explicau totul din două variable, ţinând pe loc restul. Aveau şi bancuri la care râdeau doar ei, de genul: "De câţi economişti e nevoie să schimbi un bec? 1001, unul schimbă becul şi 1000 ţin pe loc restul variabilelor".
Aşa, povestea asta e frumoasă şi ar fi superbă dacă punga, respectiv poziţionarea stânga-dreapta ar fi dacă nu singurele măcar cele mai importante motivaţii ale votului. Hai, despre pungă să zicem că are oareşce imporanţă strategică, da' stânga-dreapta e doar varză ideologică în capul votantului.
Stiu, bre, stiu. Stiu ca lucrurile sint complexe. Doar ca acum m-am pornit pe stinga-dreapta si pina nu storc lamiia, tot in grafice va tin.
Gata, promit ca e ultimul episod. De miine, revenim la istoria de vot. :) :wink:
"... clienții vigilento-paranoici..."
Roger ! :) :) :)
Trimiteți un comentariu