Știți probabil părerea mea despre Ankh-Morporkul în care trăim. Nu îl suferim, dar nu putem fără el. Îl înjurăm, dar să ferească Domnu' să înceapă vreun timișorean, sau clujean, sau constănțean niște aroganțe disprețuitoare la adresa lui, că sărim de cur în sus cît Casa Poporului. Facem pe dracu în patru să plecăm din el la sfîrșit de săptămînă, dar dacă stăm departe de el cinci zile, îl simțim în oase, îi ducem doru, simt în schimbătorul de viteze nevoia să fac fîța fîța să mă întorc la el.
Acasă.
București. Acasă.
Încetul cu încetul, a devenit acasă. Îl am în sînge, cu binele și cu răul, cu frumosul și cu urîtul, cu putregaiul și cu vivacitatea sa, cu Pantilimonul și cu Cotroceniul, cu Domeniile și cu Berceniul, cu Fundeniul și cu Dristorul, cu Drumul Taberei și cu Ghencea și cu Teiul și cu Kiselefful, cu Hala Traian și cu Vitanul Vechi, cu Jean Louis Calderon și cu Avrig, cu Oborul și cu Băneasa, cu lacurile și cu noroaiele și cu strada cu piatră cubică și și cu asfaltul și cu bordurile și cu Sectorul 3 și cu IOR-ul și cu ulițele desfundate și cu Casa Poporului și cu birourile de sticlă și cu casele vechi, semidărăpănate.
Cu tot.
Și acolo unde se termină vorbele, încep cuvintele :). Și acolo unde se termină cuvintele, încep imaginile. Și muzica. Și emoția, fie ea bună ori rea, nostalgie ori furie, seninătate ori sictir, se prelungește în altă formă.
Asta face filmul de mai jos. Ne îmbucureștește. În altă formă decît în cuvinte. Și să moară pisica urbanizată dacă nu e bine făcut. Uitați-vă la el și apreciați un lucru bine făcut. Și simțiți-vă bucureșteni, și să nu vă pară rău...
joi, 29 aprilie 2010
1900 - 2010
Scris de Turambar at 19:54
Etichete: Art, Bucuresti, History, Music, Romania, Stari si zile, Urbanitate
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Lasa, veru' Turambar, ca poti veni la mine ori de cate ori se ia cineva de Bucurestiu' vost, ca eu sunt echidistanta: mie nu-mi place nici un oras din .ro. =)) Mie-mi plac numai salbaticiunile noastre, care-s beton si la care turistii nu pot s-ajunga si nu-mi pare rau. :D Ca selfish m-am nascut si fix asa am sa ma si petrec de prin lume, nah!
Bai dragilor, stupid suna 1(un) comentarii!...Hai ca lasai talanga lu' Horvath si venii repede:Faci misto de caldarim Turi, nu...Adica Toata Europa ia in pingele caldarimul da piatra(cubica) pe "Strasse" si la noi iti pute, nu?...Pai d-aia bai nene si Horvath asta,dai si dai cu "Balanga",il frige "talpili" pa asfalt bai Turi!...Te-ai gandit "fr'o", data?
@ Anca: Padureanco... :)
@ Itzic: Comme on. Ma lasi cu bolovanii vostri. De cite ori trec pe ei, pe-acolo pe la Arcul de Triumf (si trec in friggin every bloody day), uite asha in fac bucshile si amortizoarele la mashina. E una din cele mai mari timpenii din Bucurestiul asta, sa lasi piatra cubica pe acolo. In locuri de folosinta pietonala, ok. Nu comentez. E eleganta, e durabila. Unde merge cauciucul masinii, insa, e moartea pasiunii si a fierului de masina.
Turambare, cred ca stii ce spun evreii despre Romanika.
Nope. Nu stiu. Chiar nu shtiu. Ia spune-ne tu...
Trimiteți un comentariu