Foarte greu

La Ocna la Doftana, acolo dinsus de Zorile, la vulcanizarea din curba. Astept sa-mi schimbe cauciurile, sa mi le puna pe cele de vara.

Stau pe marginea lacului si ma uit cum ploua. O ploaie care a coborit de sus, dinspre munte. Intr-o jumatate de ora norii negri au venit peste noi, cale de douazeci de kilometri.

Si ma uit la cerculetzele facute de picaturi, la pinzele in miscare desenate de ploaie pe fata apei, la sagetile iuti, oblice, shui care vin peste mine, peste lac, peste plopi, peste salcii si peste mugurii de papura.

Si-mi dau seama ca e foarte greu sa nu te gandesti la nimic.