Primele semne

Cum itzi dai seama ca imbatranesti?

Cand iti auzi fetele in camera alaturata discutand relaxat, ca doua pushtoaice, ca doi aproape oameni mari. Un om mare de noua si un om mare de patru.

Cand incepi sa stii destule locuri si cladiri si magazine care nu mai sunt de ceva timp, desi esti un venetic in acest oras murdar si trist si vesel si candriu si iresponsabil si mare si lucrativ si frematator si viu, in acest Ankh-Morpork balcanic.

Cand, desi mai ai loc destul in frigider, deschizi fereastra si pui oala de mancare pe pervaz, afara la frig, si retraiesti senzatia de camin studentzesc. Si cand iti dai seama cat timp a trecut de cand ai stat, pe vremuri, in camin. Si ca daca te-ai duce acum acolo, in Grozavesti sau in Leu, te vei simtzi un strain si un stingher si o baba. Ca sa nu mai spun ca de fiecare data cand trec pe langa Tranzit, cand ocolesc traficul din zona Piata Natiunilor Unite, se strange inima in mine cand vad acea fantoma pe cale de prabusire a tineretii noastre studentesti.

Cand incepi sa folosesti sintagma "pe vremuri".

PS: Scuze, Vera, stiu ca mai e mult pana departe. Stiu ca ce spun eu aici suna naiv si copilaresc, la respectabila noastra varsta de 35 de ani si restul zile (presque 37, respectiv presque 38, pentru cei care nu stiu cu ce se mananca familia Turambar). Stiu ca zambesti sagalnic si superior si trist vazand trairismele acestor adolescentzi intarziati care suntem. Dar stii cum spun adolescentii: asta e viata mea, astea sunt trairile mele. Please bear with us, with our unbearable lightness of being.

:) :/