Și atunci cînd existǎ, existǎ pentru cǎ joacǎ rugby. Și atunci cînd joacǎ, uite așa joacǎ, precum acești draci de îngeri care, din pǎcate, azi s-au retras. În afarǎ de Tana Umaga, bineînțeles, care e nemuritor.
Doamnelor și domnilor, permiteți-mi sǎ vǎ prezint ceea ce în limbaj de specialitate se numește, modest și rezonabil, “cel mai mare meci de rugby al tuturor timpurilor”. Australia vs Noua Zeelandǎ, adicǎ Wallabies vs All Blacks, Sidney, Australia, 15 iulie 2000, în fața a unui numǎr recod de spectatori de 110 mii de spectatori (109,874, ca sǎ fiu pedant).
Un meci între cele mai bune echipe naționale pe care le-au avut vreodatǎ aceste douǎ țǎri. Pe de o parte Umaga și Carlos Spencer și Lomu și Justin Marshall și Mehrtens și Cullen și Anton Oliver . De partea cealaltǎ, Larkham și Mortlock și Latham și Eales și Gregan și... Damn it. Echipe de platinǎ amîndouǎ.
The stuff they don’t make it anymore. Priviți și bucurați-vǎ. Priviți și plîngeți. Priviți și visați.
Tot meciul îl puteți viziona aici.
marți, 24 mai 2011
Uneori, totuși, existǎ Dumnezeu
Scris de Turambar at 23:25
Etichete: All Blacks, Destul de perfect, Nostalgie, Respect, Rugby, Wallabies
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu