Citeam în dimineața asta despre despre ciclistul olandez care a murit recent în Giro d’Italia. Dumnezeu sǎ-l odihneascǎ, deși atunci cînd faci un sport în care îți riști viața, uneori mori, la fel ca și în alpinism, box, yachting, rugby. Dacǎ nu vrei sǎ-ți riști viața, atunci apucǎ-te de șah sau de bridge, deși și acolo uneori crapǎ inima în tine de prea mult creier și prea multǎ pasiune.
Citeam admonestarea lui Moș Cǎlifar la adresa jurnaliștilor sportivi români care, deși clameazǎ cǎ le pasǎ de “adevǎratul” sport, au tratat cu indiferența moartea ciclistului, preferînd sǎ se aplece, ca de obicei, asupra dobitocilor din fotbalul românesc.
Și atunci mi-a venit în cap metoda prin care eu, personal, încerc sǎ fac fațǎ acestor dobitoci. Am douǎ metode.
Pe de o parte, îi amendez prin comportamentul meu. Refuz. Refuz sǎ îi consum. Știu cǎ ce conteazǎ cel mai mult pentru ei este sǎ fie priviți, admirați, contestați, bǎgați în seamǎ. Sǎ se uite lumea la meciuri. Sǎ se uite lumea în gura lor la talk-show-uri. Sǎ se uite lumea la știrile cretine despre fotbaliști cretini cu pițipoance cretine, dar mamǎ ce silicoane și ca mașini au (pițipoancele țîțe, fotbaliștii mașini; uneori și invers). Și atunci pac! le dau la cap cu ce pot: nu mǎ uit.
E simplu. Singura metodǎ prin care eu, cetǎțeanul Turambar, poate sǎ le vinǎ de hac acestor exemplare de mitocǎnie este sǎ nu se uite la ei. Dar cînd spun “sǎ nu se uite” asta înseamnǎ “niciodatǎ’.
Cu metodǎ. Programatic. De manierǎ consecventǎ. Nu cǎ o datǎ ba, de douǎ ori da, cǎ joacǎ Rapidulețu. Nu, frate. Kaput. Deloc. Doar așa îi afectez la ficat, la rating, la popularitate. Prin efortul meu de furnicǎ între furnici, de telespectator între milioanele de telespectatori. Nu e mult, e aproape deloc, dar e ceva.
A doua metodǎ este sǎ încurajez și pe alții sǎ facǎ la fel ca mine. Ori de cîte ori vine vorba, I spread the good word, vorba evangheliștilor. Le spun celorlalți ce opinie proastǎ am despre fotbalul românesc, cum de mult timp nu mai mǎ uit deloc, cu consecvențǎ, și cum ar putea și ei sǎ facǎ același lucru și viața le-ar fi mai frumoasǎ, mai liniștitǎ, mai echilibratǎ, mai puțin îmbîcsitǎ de mitocǎnia noastrǎ cea de toate zilele.
Bineînțeles cǎ aceste metode le aplic și în cazul altor situații de viațǎ cu care nu sînt de acord.
Nu sînt de acord cu maniera istericǎ și cretinǎ cu care televizorul îndobitocește poporul? Click. Atunci nu mai mǎ uit la televizor, și încurajez și pe alții sǎ facǎ la fel.
Nu sînt de acord cu Coca Cola și cu maniera insidios-mîrșavǎ în care bagǎ zahǎr în noi? Atunci țac pac, nu mai cumpǎr, dar nu mai cumpǎr deloc sucuri de la ei, și spun și altora. Apa mineralǎ e altǎ mîncare de pește, însǎ sucuri – ioc. Dacǎ beau o Coca Cola pe an, așa cînd nu e altceva de bǎut.
Bine, bine, o sǎ-mi spuneți: ești fǎțarnic. Te tot duci la televiziune. Cum poți pe de o parte sǎ încurajezi oamenii sǎ nu se uite la televizor, pe de altǎ parte sǎ te duci acolo, sǎ faci frumos?
Pǎi e simplu: cînd sînt alții la televizor, consum ce produc ei. De cele mai multe ori junk, ori worse. Cînd sînt eu acolo, am ocazia sǎ spun ce gîndesc. Contribui cu ce pot la felul în care vreau eu sǎ fie viața, comunicarea, televiziunea. Și dacǎ și ce produc eu e junk, ori worse, atunci sǎ-mi fie de cap.
E responsabilitatea mea. Nu e vina altora. E emisiunea la care contribui și eu. Am un cuvînt de spus. De altminteri, ǎsta este și unul din motivele, printre multe altele, pentru care mi-am deschis acest blog.
Din pǎcate, aceastǎ metodǎ de amendare prin refuz nu funcționeazǎ într-un alt caz. E vorba de politicǎ. Și nu neapǎrat de politica aia full time job, unde la fel de bine poți sǎ refuzi sǎ participi. Ci de politica votului.
O datǎ la x ani, ai de ales între a merge la vot sau nu.
În cazul în care nu ești mulțumit, alegerea teoretic este asemǎnǎtoare cu cea din situațiile de mai sus: fotbalul românesc, televiziunea, Coca Cola. Cu cît se participǎ mai puțin, cu cît se consumǎ mai puțin, cu atît sînt mai afectați la bani, la ratinguri, la GRP-uri, și amenda funcționeazǎ.
Te doare și pe tine, cǎ poate totuși dorești sǎ te uiți la un meciuleț cu Rapidulețul sau la un western mic sau sǎ bei o gurǎ de Sprite, ce e rǎu, doar o gurǎ, e așa de bun la gust? Dar știi cǎ îi doare și pe ei, cǎ refuzul își face efectul, cǎ sacrificiul are rost. Și atunci nu consumi. Un sacrificiu util.
În schimb, în logica votului, din pǎcate refuzul nu îi amendeazǎ pe ei, te amendeazǎ doar pe tine. Te sacrifici doar pe tine.
Dintr-un motiv foarte simplu. În cazul în care ai sǎ zicem un milion de consumatori și datoritǎ propagǎrii acestui tip de sancțiune ajung sǎ cumpere Coca Cola doar 100 de mii, sau doar 50 de mii, sau doar 2000, atunci veniturile le vor scǎdea proporțional și vor fi afectați.
Însǎ dacǎ ai un oraș cu 1 milion de oameni și la vot vin doar 100 de mii, sau doar 50 de mii, sau doar 2000, cǎ e lumea supǎratǎ pe toți și vrea sǎ le dea un vot de blam și sǎ le arate pisica, din pǎcate rezultatul votului este la fel de valid.
Dacǎ, in extremis, voteazǎ doar doi sau doar un blambec, atunci rezultatul votului va fi consecința doar acelor doi blambeci. Iar tu te-ai sacrificat degeaba, ți-ai prǎpǎdit votul degeaba, comunitatea este condusǎ de cei doi blambeci care au venit la vot.
Fațǎ de televiziune sau de fotbal sau de Coca Cola, în cazul de fațǎ non-participarea, refuzul, amenda nu-i afecteazǎ, ci din contrǎ. În mod pervers, le ușureazǎ munca de cumpǎrare a voturilor și le consolideazǎ nesimțirea și aroganța și privilegiile.
De aceea, distinși consumatori de fotbal românesc și de televiziune și de Coca Cola și de alte chestii care dǎuneazǎ grav sǎnǎtǎții Dvs fizice ori – mai ales! – spirituale, adevǎrat vǎ grǎesc voo: refuzați sǎ le consumați, spuneți și altora, și încet încet o sǎ-i doarǎ și va trebui sǎ facǎ ceva. Ce se întîmplǎ zilele astea, de exemplu, cu dificultatea Ligii Române de Fotbal de a-și vinde produsele lor de cǎcat aratǎ cǎ încet-încet încep sǎ aibǎ dificultǎți în a-și vinde produsele lor de cǎcat.
Însǎ vǎ rog eu mult: nu vǎ lǎsați pǎcǎliți sǎ credeți cǎ și în politicǎ funcționeazǎ același principiu. Din contrǎ. În perversitatea ei, Mama Naturǎ a orînduit astfel lucrurile încît în politicǎ sǎ funcționeze exact pe dos. Nu te duci și încerci sǎ-i amendezi, de fapt te amendezi doar pe tine. Refuzul tǎu ușureazǎ lucrurile, nu le îngreuneazǎ viața aroganților.
Mama lor... :(
miercuri, 11 mai 2011
Refuz!
Scris de Turambar at 09:21
Etichete: Alegeri, Politics, Responsabilitate sociala, Romania
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Însǎ vǎ rog eu mult: nu vǎ lǎsați pǎcǎliți sǎ credeți cǎ și în politicǎ funcționeazǎ același principiu. Din contrǎ. În perversitatea ei, Mama Naturǎ a orînduit astfel lucrurile încît în politicǎ sǎ funcționeze exact pe dos. Nu te duci și încerci sǎ-i amendezi, de fapt te amendezi doar pe tine. Refuzul tǎu ușureazǎ lucrurile, nu le îngreuneazǎ viața aroganților.
Acest lucru trebuie explicat de mii de ori pana se va intelege ca absenta la vot nu e trendy, nu e cool, nu e vot de blam, ci delegare de responsabilitate! Cine nu intelege asta nu are decat sa se planga de calitatea slaba a ofertei si a rezultatelor mizerabile.
Zic si eu, un neinteresat de politica dar care te citeste din motive vechi de doua'j de ani, daca astia sint angajati cu contract de munca n-au o fisa a postului? Nu pot fi dati afara sau macar trimisi in judecata pentru inselaciune?
mmm... in propunerea pentru neconsum mi se pare ca lipseste elementul constructiv si elementul fezabil. ok, nu consumi, cu ce scop? ca sa-i doara la gioale. si? sufera si ei, si tu, nu castiga nimeni. pe de alta parte, realist vorbind, cati oameni vor fi dispusi sa faca acest sacrificiu?
propunere alternativa: consumati doar ce va face placere/bine, si incercati sa fiti stricti cu acest lucru. de exemplu: joaca rapidul, dati drumul la televizor cand incepe meciul, schimbati canalul (sau si mai bine inchideti televizorul) in pauza si cand se termina meciul. (cel mai elegant functioneaza cu calculatorul deschis, in timpul reclamelor mute si vazut de treburile personale.) problema nu e meciul (m-as uita la rapid si in liga a 2-a daca ar juca, vorba fanilor St. Pauli - noua ne place fotbalul in sine, indiferent in ce divizie se joaca), ci balacarelile din jurul lui - la alea dati eject, va scadea ratingul. ideea e - actiunea micii furnici ar trebui sa fie constructiva, sa arate directia corecta - iar "comercialii cei rai" sa fie nevoiti sa se adapteze. daca-ti place spriteul si nu-l bei de-al dracu', si-i convingi pe toti sa faca la fel, toti veti fi frustrati. daca bei doar din cand in cand, si toti vor face la fel, vanzarile se vor apropia de rolul real al sprite-ului in societate. pentru ca are un rol in societate, doar ca e supradimensionat :)
dap, cu politica iti dau dreptate. intrebarea e - ce e de facut? votezi "doctrina"? chiar daca banuiesti ca nu se tine nimeni de ea. take a leap of faith? every 4 years? faci un partid? cumva, am senzatia ca natura umana coruptibila la gadiliciul puterii va sabota orice initiativa cu intentii bune, pana la urma. ce e de facut? singura sansa e ca interesele mafiotilor si a poporului sa coincida cat mai mult - da'cum? e doar treaba de noroc istoric, sau ni-l putem face? zi-ne tu, o, cititorule in ecuatii cu mase critice si fundatii si catâri.
In Rusia exista, nu stiu daca mai existã, optiunea 'impotriva tuturor' pe buletinul de vot. Declarata ca fiind constitutionala de curtea lor.
Mi-ar placea si mie. Desi nu stiu daca intr-adevar ar incuraja prezenta la vot.
Nu degeaba ziceam eu ca democratia e un blestem. Nu poti sa scapi prin ./ignore. Din contra.
Insa e greu sa convingi oamenii ca ei chiar conduc tara asta. Ca votul lor nu aduce la putere pe altii la fel. Ca e bine sa votezi ca sa impingi cumva lucrurile inainte. Ca altfel nu se poate.
Si apropos de apele minerale "multinationale". Auzisem ca muntii Dornei s-au mutat pe langa Chisinau.
Încă o furnică procedează identic.
Am un playlist, deja, impresionant pentru că am înţeles, destul de rapid, că mi se dau gânduri gata mestecate şi amestecate.
Şi furnicesc în continuare ...
Toate cele bune!
Trimiteți un comentariu