Japonezii îi spun ki. De la chinezescul Qi, evident, cǎ de-acolo au învǎțat ei mai toate ce meritǎ învǎțate.
Românii îi spun vînǎ, sau vlagǎ.
Polinezienii și antropologii îi spun mana.
Indienii îi spun prana, sau tot mana.
Romanii îi spuneau numen.
Grecii îi spuneau enthousiasmos.
Vikingii îi spuneau berserk.
Malaezienii îi spun amok.
Dervișii nu știu cum îi spun, dar știu cǎ îl danseazǎ, învîrtindu-se fǎrǎ sǎ amețeascǎ și preamǎrindu-l astfel pe Allah.
Șamanii au felurite feluri de a-i spune, și îl scuturǎ și intrǎ în transǎ și trec dincolo.
Foarte dincolo.
Iar eu vǎ spun: uitați-vǎ la apucatul ǎsta, la posedatul ǎsta, la acest demoniac și dyonisiac și la acest avîntat și gîndiți-vǎ ce înseamnǎ sǎ vǎ fie fricǎ de moarte, dar de fapt sǎ nu vǎ fie fricǎ, ce înseamnǎ sǎ vǎ apuce amokul, ce înseamnǎ sǎ fiți berserk, cǎlǎrit de zei, în transǎ, dincolo de bine și de rǎu, Übermensch și totalmente liber și creativ.
Și transpirat, evident.
Doamnelor și domnilor, aduceți-vǎ aminte cǎ uneori așa trebuie sǎ fiți, chiar dacǎ în viața Dvs. de zi cu zi sînteți niște bieți contabili prǎfuiți.
Ia zi-le, domnu’ Jac. Spune-ne tu cum sǎ ne ieșim din pielea noastrǎ de contabil cea de toate zilele...
:)
sâmbătă, 7 mai 2011
Acești nebuni care ne aratǎ calea
Scris de Turambar at 15:58
Etichete: Antropologie, Brel, Music, Serendipitati, Stari si zile
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu