A noise made in Heaven

Intr-un colt al camerei, Marta imbigubeaza constiincioasa la o cutie de carton Ikea. Precum copilul, precum porcusorul, precum animalutzul salbatic, sta linga tata.

Tata, in timpul asta, lucra la ce stie el mai bine, la niste baze de date (esantioane, afinitati, chestii). Si pentru a se putea concentra mai bine a dat drumul la zgomotul sferelor. La Bach, ca de obicei. Cel mai bine se lucreaza pe Bach. Desfunda sinusurile, meridianele energetice, urechile, mintea, spiritul, caile spre cerul care nu exista.

Si pentru ca ma cam saturasem sa tot fiu lucrativ pe Variatiunile Goldberg, am pus concertele pentru oboi si orchestra.

Si dintr-o data simt cum imi creste sufletul in mine. Marta, in coltul ei de copil de 10 ani atent la asamblarea cutiei de Ikea si care vrea sa stea pe linga tata, ingina de maniera entuziasta melodia. "Iti place, Marta?" "Immmhh".

Yes! Ii place.

Bliss. That'w what scientists call Heaven. Bliss, dragilor. Bliss...

:)