Mda. E vremea să vă mai povestesc despre cuvinte. Cum ar veni: un cuvânt pe zi, cu frecvență aproximativ anuală. O zi mai lungă...
Astăzi: Rodica. De regulă, cu tanti înainte: tanti Rodica.
Cum, nu o știți? Tanti Rodica, mereu binevoitoarea, muncitoarea, senina. O cam dor picioarele, dar o duce bine pentru vârsta dumisale. Moață din Munții Apuseni, cam la vreo aproape 70 de ani. Scundă și un pic lentă, cumpătată la vorbă, dar parcă și cu ceva moldovenesc într’însa. Venită printre nemernicii ăștia de străini din București cu mult timp în urmă și devenită, faute de mieux, bucureșteancă între timp. I’am promis că o s’o duc la ea acasă, sus în Țara Moților, că nu a mai fost pe acolo de zeci de ani de zile.
Sau Rodica roșcata, tulceanca cea plină de viață, cu o energie de iapă nărăvașă, care ori de câte ori mă gândesc la ea îmi aduce aminte de secretara primarului din Powerpuff Girls (don’t blame me: the kids made me watch it). Rodica cea veselă și vorbăreață. Cum, nici pe asta nu o știți? Mamă mamă, ce’i mai turuie gura. Dar în rest fată bună. Mă rog, femeie de pe acum, că are copchil și bărbat și slujbă și face filme. Ea a găsit locațiile la Cold Mountain. Era cât pe’aci să se filmeze o secvență și la Telega, dar nu era pădurea suficient de adecvată stilistic scenei.
Sau mătușa Rodica. Nu a mea: în neam. Coafeză semeață, cu buzele strânse, cu o privire de infantă spaniolă prinsă în pleduri cu flash-ul în ochi de Velasquez. Foarte conștientă de prestigiul său social de femeie așezată, cu influență asupra grupului extins de doamne cărora le face părul. Așa, la vreo spre 60 de ani, cu permanentul care ascunde părul cel alb. O nobilă de provincie în capot și cu bigudiuri.
Deci Rodica. Deci o femeie bucălată, veselă, jemanfișistă, muncitoare, optimistă și care răzbate prin viață cu zâmbetul pe buze. Cu o Rodică de’asta cu siguranță ați avut cu toții de’a face în viață.
Dar de Roderick ați auzit? Sau de Rodrick? Sau măcar de Rodrigo, bre, de Rodrigo ăla din telenovelă? Cum, dom’le, n’ați auzit de El Cid? Hai, dă’o naibii de treabă! Păi și voi cum mama naibii vreți să vă duceți să mai culegeți căpșuni pe criza asta, dacă nu ați auzit de El Cid? Că nu vă dau ăia viza, că nu le cunoașteți istoria și cultura și faima.
Cum, nici de Hreðric, bre? N’ați auzit de băiatul regelui Hrothgar, ăla din Beowulf, cum intri în legendă, pe stânga? Ori de Rørik? Sau de Hrörekr? Ori măcar de Rurik, roșcatul viking care le’a pus zăbala în gură rușilor și le’a dat brânci spre gloria cea plină de sânge a luptei și a bătăliei și a năvălirii și a prădăciunii?
Țz țz țz. Nimic nu știți din istoria multimilenară a strămoșilor noștri goto-vikingi.
Atunci măcar de Roderick al nostru cel blogosferic, care se zbânțuie prin mituri și prin legende și prin etimologii indo-europene și prin stele și constelații ? La ăsta trebuie musai să vă duceți. Că’i dintre cei frumoși și zadarnici.
Mă rog… Unde voiam să ajung? La cuvinte, bre, la cuvinte. Și la etimologie, bre, la etimologie:
hr{o_}d 'fame' + ric 'power'. La "famous ruler", bre.
La ce frumos sună Hrodrik în gotă și la ce bigudiuri are tanti Rodica acum. Ce săbii și ce scrâșnet de măsele și ce vaiete de durere, și câți corbi pe câmpul de luptă, lupii bătăliei și călăreții vântului și ai năpastei. Și la cum s’a transformat de’a lungul vremii numele ăsta, și la cum a aterizat Roderick al nostru în limba română, cel mai probabil pe filieră franceză, și din Roderick și Rodrigo a ajuns Rodica. Tanti Rodica.
V’am spus ce craci lungi are Rodica noastră?...
Ooops. Sper să nu’mi citească blogul.
:)
==============
Etimologii:
Ask Oxford:
Roderick ♂
Of Germanic origin, from hr{o_}d 'fame' + ric 'power'. This name was introduced into England, in slightly different forms, first by Scandinavian settlers in the Danelaw and later by the Normans. However, it did not survive beyond the Middle English period. It owes its modern use to a poem by Sir Walter Scott, The Vision of Don Roderick (1811), where it is an Anglicized form of the related Spanish name Rodrigo, borne by the last Visigothic king of Spain, whose vision is the subject of the poem. It is now also very commonly used as an Anglicized form of two unrelated Celtic names: Scottish Gaelic Ruairidh and Welsh Rhydderch.
-----------
Wikipedia:
Roderick (from Proto-Germanic *Hrōþirīk(i)az) is a Germanic name, in various derived forms appearing as the name of several legendary and historical characters.
The name means "famous ruler", and appears in Old German as Hrodric, in Old English language as Hrēðrīc and Hroðricus, in Old East Norse as Rørik and Old West Norse as Hrœrekr. In the Primary chronicle, it appears as Russian: Рюрик, i.e. Rurik. In Spanish and Portuguese, it was rendered as Rodrigo, or in its short form, Ruy/Rui. In Arabic, it appears as Ludhriq (لذري).
-----------
Wiktionary:
Medieval English name from Germanic hrōd "fame" + rīc "power", revived after Walter Scott used it in a poem in 1811, where it is a translation of its Spanish cognate Rodrigo. Roderick is also used to anglicize Scottish Ruairidh and Welsh Rhydderch.
:)
luni, 30 martie 2009
Swords and bigudiuri
Scris de Turambar at 09:13
Etichete: Etymology, Indo-Europeans, Myths, Stari si zile, Words
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Juna Rodică voioasă trece, flatată de aceste studii etimologice :)
Ba s'avem pardon: nu se spune Rodica, ci Hrotherika.
Taie cu vorba mai ceva decat sabia...
:)
Trimiteți un comentariu