Nu despre meciul cu Rusia vreau neaparat sa scriu aici. Fiind plecat, strainatatzuri cutreieram si, therefore, nu am vazut meciul decat in seara asta, courtesy of Diwana.
Durerea a fost mare si groasa si lunga si noduroasa. Ne'au dat'o ca la Verdun. De fapt, ne'am dat'o ca la Chitila. Nu am placat. Nu am placat. Si pe langa faptul ca nu am placat, nici macar nu am placat. Iata tot atatea motive sa fim niste blambeci latini, care nici macar inspiratie de trei sferturi nu prea am aratat, decat prea tarziu si prea chinuit. Si prea putin.
Sau, cum spuneam aici, la Moromete:
Principala greseala? Nu stim sa placam. Doua dintre cele 4 eseuri primite au fost pe lipsa clara de placaj. Baietii aia erau totalmente pe alaturi la placaj. Pe urma s’au mai trezit un pic din pumni, dar tot degeaba.
Lipsa de concentrare. Lipsa de mobilitate si deschidere pe trei sferturi. The good ol’ “baga capu’ intre urechi si mai frige’i un pick and go”, dupa cum bine ai observat, pe langa gramada. De doua ori am fost in marginea eseului si nu am stiut ce sa facem cu ea.
O echipa batranicioasa. Pacat. Rusii chiar au miscat. Li s’au cam terminat bateriile pe sfarsit, dar au stiut sa fie pragmatici si sa tina de rezultat.
Dar nu despre asta vreau neaparat sa vorbesc, ca e dureros. Ci despre chestii mai placute: si anume, despre cum trei blogeri: Chinezu, Moromete si InConstantin (chiar cu trei postari: si aici, o postare foarte faina, despre eleganta acestui sport, si aici), scriu fiecare despre meci. Au si fost la meci, au si scris despre meci. O bila alba pentru rugby, chiar daca sambata n'am fost in stare sa invingem.
Si mai vreau sa mai scriu despre inca ceva fain: despre o cronica de rugby. La meciul Franta - Tara Galilor, la care am fost in tribune.
E prima data cand citesc o cronica romaneasca de rugby cu adevarat bine scrisa. De parca as citi una din Australia, sau din Noua Zeelanda, sau din Anglia. E adevarat: e scrisa de un domn, Eugen Cionga, care acum sta in Toronto, nu in Romania. Dar e scrisa in romaneste, si e postata pe un site romanesc de specialitate: rugby.ro, pe care vi'l recomand cu caldura. O alta cronica bine scrisa, de la meciul Romania - Rusia, aici.
Deci se poate. Deci, paradoxal, si cand e dezastru se intampla, totusi, chestii faine.
Un semn de normalitate si de pricepere si de retorica intr'un alt domeniu decat fotbalul.
Da, Doamne...
Crouch! Touch! Pause... Engage!
:)
luni, 2 martie 2009
Se poate!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Draga Turambar, dupa cum bine se stie, formularea corecta nu este
'chiar daca sambata n'am fost in stare sa invingem', ci, fiind vorba de rugbyul romanesc 'chiar daca NICI sambata...":)
pusca si cureaua lata, ce rugby-am avut o data!
da frate
data viitoare te invitam cu mare ardoare sa vii si tu
la meciul cu portugalia
deja moromete si adi zabava sunt in plan pe langa noi cei trei apostoli blogeristico-rugbistici :D
Am fost la meciul cu Rusia. N-aveam sperante ca vom castiga, pentru ca rusii ne-au batut constant in ultima perioada si au progresat enorm (au antrenor englez ;-) )
Ce m-a bucurat a fost stadionul 80%plin si faptul ca am reusit totusi sa egalam scorul la eseuri.
Lasa-i p'astia, zi de France-Wales. Ai dat mana cu Chabal? :-D
Trimiteți un comentariu