În general, scriu pe acest blog cu toți cititorii în minte. Voi, tagma cea largă a hoardelor de cititori care vreți să vă adăpați de la izvoru de înțelepciune subversivă, de pricepere inutilă, de dilimandreală superficială a lu Turambar. Voi, haita mea de cîteva sute de cititori puțini, dar reduși la număr. Repet: la număr. Doar la număr...
Azi, însă, nu scriu pentru voi, o hoardelor nesătule de senzațional și de șerpișori de grafice și de Van der Graaf Generator. Azi voi puteți să vă luați mintea la subțioară (da, știu: se scrie subsuoară; la noi la Telega se zice însă subțioară și atunci imperialismu lingvistic telegean prevails), deci azi puteți să vă luați creeru din dotare și să mergeți pe alte pășuni electronice, să înjurați guvernu, să vă plîngeți că e soare și cald și frumos afară și că ne taie ăștia 25% din salariile ălorlalți, să slăviți maica Rusie care libertate ne-a adus și alte chestii de-astea poietice la care vă pricepeți de minune.
Azi, rîndurile care urmează sînt doar pentru cei puțini, pentru cei aleși.
Pentru cei care știu cine este Costi Buga.
* * *
- Tata, scoală! Hai, că întîrzie Marta la școală!
- Mmmm. Mmmmmm.... Lasă-mă un pic. Stai să termin examenul ăsta de dat și vin...
Pe urmă, mult mai pe urmă, după ce am dus-o și pe Marta la școală, și pe Andra la grădiniță, am aflat ce valuri de rîs a provocat această rugăminte mormăită prin somn.
Ce se întîmpla?
Se întîmpla că tata, distinsu Turambar, dormea și visa. Și ce visa ditamai măgaru de namilă de matahală de om aproape la 40 de ani, cu nevastă și copii, cu firmă, angajați, contracte, relații, burtă, chelie și chiar și cu blog?
Păi distinsu Turambar visa că e la examen. Soarta mea dintotdeauna: să dau examene la matematică. De cînd mă știu, numai examene la matematică am dat. În consecință, post-traumaticitatea specifică generează în cazul respectivului subiect o densitate mai mare decit valorile așteptate de vise cu tematica aferentă. Adică, mai pe românește, Turambar al nostru visează des că e la examen, unde de regulă fie se termină timpul și el n-a terminat subiectele, fie se trezește că e în chiloți, fie că habar n-are de capu lui și nu știe să rezolve problemele, mă rog, chestii de-astea fine delicate ce țin de bucătăria torturatorie a coșmarului cu tematică științifică.
Azi dimineață, în pragul dintre somn și veghe, rețeta coșmarului cu examen la matematică era dupe cum urmează: se făcea că era un examen simplu, ceva cu artimetică, la care Turambar era foarte bucuros că știe tot. Da' tot, inclusiv adunarea aia care inițial o făcuse greșit și pe urmă, în marea lui pricepere de savant de renume internațional, se prinsese cum devine chestiunea și o corectase la timp.
Problema era însă alta. Coleg de examen și de bancă și care se băga în sufletul lui Turambar, adică al meu, ca să trecem la persoana întîi singular, specifică narațiunilor personale în care se prezintă coșmaruri, era Costi Buga.
Cine nu știe cine e Costi Buga vă rog să părăsiți pagina, încăperea electronică. N-aveți ce căuta în această zonă de confesiuni dureroase.
Restul, o voi apropiați ai mei, o tu tată, o tu maică-mea, o voi veri și neamuri și rude și iubiți telegeni, continuați lectura.
Sînteți gata?
Buuun...
Deci Costi al meu stătea în dreapta mea și se uita pe pagină și evident că se inspira după mine, copia rezultatele cu sîrguință. Aha! Rezultatul e 10. Următorul...
Eu, prietenos și fraer cum am fost o viață întreagă și cum încă mai sînt – dar mă tratez de această afecțiune – îl așteptam răbdător să copieze rezultatul, să fiu sigur că a scris cum trebuie, cu acel amestec de prietenie și exasperare stînjenită de care presupun că ați avut și voi parte la viața voastră de adulți peste 18 ani cu ceva-ceva experiență interpersonală la activ.
Și uite așa eu rezolvam exercițiile (repet: artimetică curată, de-aia crîncen de simplă), Costi al meu scria rezultatul, maică-sa, tanti Sanda, trecea printre bănci să ne verifice, se uita peste umărul nostru, dădea îngăduitor din cap. Și uite așa se petrecea lucrarea de control, deși Costi n-a fost în aceeași clasă cu mine, ci cu un an mai mare, doar că toată copilăria ne-am jucat împreună, de la grădiniță pînă printr-a cincea a șasea cînd eu pe urmă încet-încet, mai ales că stăteam mai mult pe la bunică-mea, m-am împrietenit mai mult cu Laurențiu a lu' Dima cu care făceam excursii cu bicicleta și cu care jucam fotbal.
Buuun. Și visul se termină apoteotic: spre sfîrșitul lucrării, chiar înainte să termin partea întîi (mai era încă unul de dat) și chiar înainte să mă trezească Flo din somn la lumea cea reală și crudă și rea în care trebuie să duc dimineața copiii la școală, taman cînd eram eu mai mîndru și mai păunaș, cu mintea mea de copil de aproape 40 de ani, că am făcut cel mai foarte perfect, dintr-o dată mi se luminează creeru: mă, de-aia l-a pus maică-sa pe Costi în bancă cu mine, să facă și el cel mai foarte perfect.
Și dintr-o dată în jurul meu s-a făcut în jur întristare.
Și pe urmă m-am trezit și am dus fetele la școală.
* * *
Costi, dacă citești cumva aceste rînduri, să mă ierți. N-am vrut să fac mișto de tine, ci să îmi aduc aminte de copilăria care a fost și nu va mai fi. Să moară pisica personală electrocutată cu sîrmele alea de doi doozeci cu care ne jucam noi în copilărie dacă m-am putut abține. Prea a fost mișto visu și prea nu te-am visat niciodată și prea s-a dus dracu' copilăria noastră și prea n-o să mai vină niciodată înapoi, decît cînd vom muri și vom merge în rai unde nici întristare și nici suspin nu va fi, ci numai pășuni și îngeri și cîntat la harfă și toate persoanele pe care le iubim și care nu mai sînt și pe care cu siguranță o să le întîlnim din nou acolo.
În numele Tatălui și-al Fiului și a Sfiintei Amăgiri, amin...
:/
luni, 7 iunie 2010
Stai asa sa termin examenul asta si ma trezesc
Scris de Turambar at 10:19
Etichete: Copii, Copilarie, Destul de perfect, Familie, Personal, Psihanaliza, Stari si zile, Telega, Vise
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
14 comentarii:
Tanti Sanda nu era de geografie şi istorie? Ce cauta la matematică?
Esti cel mai misto copil mare pe care il cunosc si "motaneii" tai cei mici sunt norocosi ca te au tatic! In cinstea asta ridic o bere si o beau! ;)
Lasa, bai, copilaria,
ca uite, indata te mananca
sfanta concurentza. =))
@ Cip: :) Tanti Sanda era de geografie. Nea Costel, barbat-so (si viitorul primar, acum fost) era de istorie.
@ Artistu: :) :p
@ Anca: :) :) :) Cind o sa-mi ceara sondaj, o sa-i arat poza asta :) :) :)
Eheu, fugaces..labuntur anni.
Pai de aia-i Telega.Sa te-legene-n somn , din ceas dedus, adancul acestei calme creste, c-un vis al adunarii cirezilor agreste.
Si eu am vise de astea, cu te-legaturi.Dar nu in Liceu al tineretii mele/Pedanti profesori/Si examene grele/Si azi mă-nfiori/Liceu din vis cu lungi coridoare/Azi nu mai sut eu si mintea ma doare (am schimbat pe ici pe colo, ca-n vis).
De obicei visez ca nu ma trezesc la timp si intarzii la examenul de teoria elasticitatii, la facultate.La examen cu domnul Topa, binecuvantat fie-i numele si amintirea in veci de-a pururi.
Amin.
Mari traume mai produce sistemu asta de invatzamint in mintea creierului nostru, bre veterane bre
:(
Amicii mei de blogosfera, Turambar si Cip, va felicit pentru felul onorabil in care alegeti sa reprezentati Telega in onlain si... in sport. ;)
Recunosc, cand am auzit prima data de la Cip cuvantul TeleGA, am injurat cablistii ca eu n-am postul asta. :P
In afara de sport si sondaje, ce suprize mai au de oferit aceste de-acum legendare meleaguri blogosferice?
:)
Sare, petrol, tzuica, vaci, fin, pirshi de alun (daca nu stitzi ce este pirshul, atz trait degeaba), alunele aferente, gherghine, catina, multa catina, mere, pere in panere si ceva lemne de foc, cite or mai fi, pina nu le taie pe toate veselii nostri braconieri de lemn care taie padurile intr-o veselie.
Si o tanti care face niste covoare tare faine. Doar ca e din Mislea, nu din Telega - urmatorul sat pe valea girlii, cum mergi de la deal spre cimp.
:)
"Mari traume mai produce sistemu asta de invatzamint in mintea creierului nostru"
Asa-i, varza ne-au facut.
Bine-ai zis trauma cand ai zis.
In cheie psihanalitica, am stat si m-am gandit la visul meu.Numai un cuvant daca schimbi si e clar.
Pai daca in loc de ratare a examenului din cauza de ne-trezire zici ca din cauza de ne-sculare, incepe sa se stravada.
De fapt atunci cand visezi un examen cu peripetii e vorba despre teama aia veche, barbateasca.De a nu rata examenul ala pe care orice barbat tine sa-l treaca summa cum laude.
Io am identificat clar trauma de care pe care visul tese-ascuns o aprehensiune cat se poate de barbateasca.
E vorba despre formula lui Juravski.Da, da.Despre formula lui Juravski.Asta-i trauma.
Adica cum? Pai uite-asa:atunci cand ne-a din ceas dedus eforturile tangentiale, profesorul nostru Topa ne-a oferit o solutie de memorare a formulei lui Juravski.
Formula lui Juravski este tau=TS/bI.
Pentru a ni se intipari in memoria noastra de atunci, din care hormonii amenintau sa evacueze urgent orice altceva in afara de stim noi ce, profesorul nostru ne-a oferit o reinterpretare adaptata varstei.
Ne-a zis:domnilor (era foarte pedant) ca sa tineti minte relatia TS/bI ganditi-va ca reprezinta o operatie cu care sunteti familiari:TS/bI=Te*Sarut/(pe)buze* Iubito.
La asta se adauga faptul ca in vis ratez examenul de teoria elasticitatii.Ori la teoria elasticitatii cel mai dificil mi s-a parut teoria de membrana.
Uite-asa a traumatizat dom profesor Topa o intreaga generatie cu pedagogia sa.
Si uite-asa am ajuns sa visez pana azi ca ratez examenul de teoria elasticitatii cand de fapt e vorba despre aprehensiunea de a nu rata examenul ala pe care barbatii si femeile il tot trec intr-una de la inceputul lumii.
Formule care incifreaza de fapt operatii erotie, membrane elastice, varza ne-au facut bai frate.
Pai nu puteam sa fim noi linistiti si sa visam verde-n fata?
Ca oricum la examenele alea reale n-avem decat o alternativa: sa le dam si sa le luam.Barbateste.Hehehe.
lol. ce val de interpretare psihanalitica creatoare da din tine, veterane. ce acte ratate de apasare repetata a mouselui.
Si vezi ca mai e ceva: membrana ca membrana, dar eu m-as referi un pic si la teama de pierdere a elasticitatii.
:rofl:
ba te jucai cu el si cand erati mai mari... stiu eu un joc tare: s-o legam pe verisoara mica si enervanta (in realitate o dulceata de fetita, cuminte si inocenta) de picioru' patului lu' Nana si apoi s-o gadilam cu una bugata deget (fiecare cu cosmarului lui, degetu tau e cosmarul meu) pana... apoi sa plecam linistiti si s-o lasam sa se usuce...pana data viitoare :P
@Turambar: Cand eram eu prin generala, tanti Sanda era la noi pe Vale si preda geografie si istorie. Apoi a venit Cosmineanu la istorie.
PS: Cat ai da sa mai prinzi o zi de generala asa cum era ea? Sau de vacanta?
Eu as da o saptamana de munca la schimb!
@ Rejina: :) Ti se parea tie ca sintem mai mari, ca erai tu mica si neajutorata si nu puteai sa te dezlegi de picioru patului de la Nana din camera.
Ce oameni, dom'le. Ce verisori sadici. Sa chinuie o biata fiinta ... cum ziceai ca sint atributele tate? dulceatza de fetitza? cuminte si inocenta? muuuaaaammmaaa! cind citesc aceste cuvinte, se trezeste din nou in mine pofta sa te gidil drept pedeapsa. cum poti sa pacalesti bietii cititori cu asemenea vorbe de amageala? tu, dulceatza de fetitza? tu, cuminte si inocenta? muuuaaaammmmaa, sa vezi ce-tzi fac cind te prind! te gidil pina zici "atz'i p'ata, m'ie'ie" si-l chem eventual si pe Costi, sa facem o treaba cum trebuie.
si pe urma te spun si lu' Aglaitza ca mintzi.
:rofl: :) :hugs:
@ Cip: Da, voi ati prins o perioada mai tirzie din cariera lor de profesori, cind unii din ei (tanti Sanda, maica-mea, dom' Geangu) au trebuit sa-si ia ore si pe Vale, la completare cum ar veni. Cind eram noi in generala, in Centru, tanti Sanda preda doar geografie, iar istorie pe Vale preda barbat-su, Costel, daca nu ma insel. Noi tot cu Cozmineanu am facut istorie.
Cit as da sa mai prind o zi de generala? Hmmmm. N-as da nimic. N-am iluzii. Stiu ca nu pot intoarce timpul in loc. Fuse si se duse, omule. S-a dus trecutului de suflet si nu-l mai intoarcem, except in our dreams.
Ata ete. Viata e grea, lumea e rea, viata e cruda, lumea e uda. Mergem mai departe.
:/ :friends:
Imi vine sa plang Turi,
Paloma Blanca, un oltean repezit,a copiat la Mos Carbune, la examen (ca sa dadea si scris) si numele meu din coltul paginii, Anul III, grupa a III-a...Ia gandeste-te,cum ti-ar fi cosmaru'?...
Nu-ncetez sa te pup Turi...Ma rog, dupa cum ai observat, cu mici si nesemnificative pauze!...
Trimiteți un comentariu