Legatura dintre nivelul de trai si fotbal

Ma uit la Anglia - Algeria. Prima repriza, spre sfirsit. Zero-zero.

Pe aripa stinga, un algerian vopsit vag in blond se chinuie intre doi galigani englezi. Amindoi, cu un cap mai mare decit el. Incet-incet, in minte mi se infiripa un gind.

Ma uit mai cu atentie si la ceilalti. Da, cam toti sint la fel: algerienii mai mici, englezii mai mari. Pina si Rooney sau Lampard, care teoretic sint pe posturi care nu necesita neaparat inaltime / masivitate, sint mai zdraveni decit fundasii algerieni.

Si in minte mi se contureaza din ce in ce mai bine ipoteza privind relatia dintre nivelul de trai si abilitatile sportive. Ma gindesc la exemplul clasic, la Olanda. Cum erau ca marime si greutate acei olandezi care s-au nascut / au avut copilaria timpurie in perioada de foamete si criza din timpul si imediat de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Si cum sint generatiile de acum, care se nasc si cresc intr-una din tarile cu cele mai ridicate niveluri de viata.

Ideea e simpla: locuitorii unui teritoriu / tari sarace se hranesc prost. Au, in consecinta, deficiente de dezvoltare. Ajung la maturitate mai maruntei, mai piperniciti, mai adaptati unui mediu de nevoie si greutate si lipsa de hrana. E simplu: pe de o parte, aportul scazut de hrana nu dezvolta organismul; pe de alta parte, cine creste prea mult are probleme cu satisfacerea zilnica a necesarului caloric si prezinta riscuri mai mari sa dea coltul. A naibii biologie, cit de simpla si eleganta este in rautatea sa de supravieturire a celui care poate, dar si de adaptare a celui care n-are ce face.

Spre deosebire de infometatii lumii, cei care o duc intr-un huzur cresc ca niste namile. Mari, sanatosi, ca niste armasari, luciosi si cu muschii zvicnind pe ei. Acestia prezinta un avantaj in tipul acesta de sporturi care implica o competitie directa: ginditi-va de exemplu la jocul umar la umar sau la cine rezista mai mult la 90 de minute de alergatura apriga.

Si uite asa nemernicii de capitalisti imbuibati si imperialisti si aroganti si tristi mai bifeaza o victorie in fata proletarilor lumii, a amaritilor, a sarantocilor si napastuitilor. Pina si la fotbal merita sa traiesti intr-o tara bogata.

Doamne, unde mi-am pus editia aia a lui Marx si tricoul cu Che Guevara? Doamne, de ce nu dai o revolutie aspra si salbatica, sa vina potopul sovietic sa mature tot pamintul sa ne egalizeze pe toti, sa putem si noi Doamne sa jucam fotbal cum trebuie?

Of Doamne, ce comunist ma simt in seara asta si ce vina grea apasa asupra umerilor mei capitalisti si imbuibati si tristi.

Of Doamne, unde am pus sticla aia cu bautura capitalista, sa-mi inec poftele comunist-subversive in lichidul puturos si tare?

PS: Florentina imi citeste peste umar. Nasol. Am pus-o... :(

PPS: Ah, ce meci de rahat. Ah, ce m-as bucura sa se duca si Anglia acasa. Sa se duca toate natzionalele astea mari umflate de doi bani, cu jucatori platiti la nivel de PIB al unei tari mai mici si care nu arata nimic, dar nimic pe teren: Franta, Italia, Anglia, Spania, chiar si Germania. Sa raminem cu Olanda si cu Argentina si cu Brazilia, like in them good ol' days...

:(