The bourgeoisie cannot exist without constantly revolutionizing the instruments of production, and thereby the relations of production, and with them the whole relations of society. Conservation of the old modes of production in unaltered form, was, on the contrary, the first condition of existence for all earlier industrial classes. Constant revolutionizing of production, uninterrupted disturbance of all social conditions, everlasting uncertainty and agitation distinguish the bourgeois epoch from all earlier ones. All fixed, fast frozen relations, with their train of ancient and venerable prejudices and opinions, are swept away, all new-formed ones become antiquated before they can ossify. All that is solid melts into air, all that is holy is profaned, and man is at last compelled to face with sober senses his real condition of life and his relations with his kind. The need of a constantly expanding market for its products chases the bourgeoisie over the entire surface of the globe.
Karl Marx and Friedrich Engels, The Communist Manifesto, 1847
miercuri, 5 mai 2010
All that is solid melts into air
Scris de Turambar at 16:02
Etichete: Comunism, History, Quotes, Sociologie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
E foarte corect.
Aici şi-a luat ţeapă Marx încercând să prezică implozia capitalismului: "The bourgeoisie cannot exist without constantly revolutionizing the instruments of production, and thereby the relations of production, and with them the whole relations of society." Relaţiile de producţie, aşa cum Marx le defineşte, au rămas şi rămân încă destul de stabile (în ciuda faptului că, în sens strict, relaţiile angajat-angajator, spre exemplu, sunt instabile, tipul relaţiei nu s-a schimbat fundamental de la ascensiunea capitalismului până astăzi). Societatea capitalistă trăieşte şi astăzi pe baza antagonismului angajator (maximizarea profitului) - angajat (creşterea salariului). Doar că, aşa cum timpul a dovedit, acest antagonism individual poate fi sustenabil atât timp cât nu se transformă în antagonism de clasă, adică printr-o relativă impermeabilitate a claselor sociale (nu atât în sens economic, cât în sensul relaţiei faţă de capital - proprietar/salariat). Tocmai de asta, în ciuda aparentei instabilităţi a relaţiilor personale, capitalismul ca sistem tinde să se reziste foarte bine (mai ales dacă are nişte mecanisme democratice pentru defulare). În rest toate bune despre Marx, poate că pentru unii a înviat. Pentru mine tot mort rămâne.
Trimiteți un comentariu